38:8 Unii dintre ucenici prinseseră curaj să intre unde era Isus şi să fie martori la judecarea Sa. Ei se aşteptau ca El să-Şi facă simţită puterea divină, să Se salveze din mâinile vrăjmaşilor Săi şi să-i pedepsească pentru cruzimea pe care I-o arătaseră. Speranţele lor sporeau şi se prăbuşeau după cum se desfăşurau scenele din faţa lor. Uneori se îndoiau şi se temeau că fuseseră amăgiţi. Dar glasul pe care-l auziseră pe muntele schimbării la faţă şi slava pe care o priviseră acolo le-au întărit credinţa că El era Fiul lui Dumnezeu. Şi-au rememorat scenele la care fuseseră martori, miracolele făcute de Isus, pe care le văzuseră - vindecarea celor bolnavi, deschiderea ochilor celor orbi, redarea auzului urechilor surde, mustrarea şi alungarea duhurilor de demoni, învierea morţilor şi chiar calmarea vântului şi a mării. Nu le venea să creadă că avea să moară. Sperau că mai era timp încă să Se ridice în putere şi, cu glasul cu care poruncea, să risipească mulţimea însetată de sânge - ca atunci când a intrat în Templu şi i-a alungat pe cei care făcuseră din casa lui Dumnezeu un loc de negoţ, când au fugit dinaintea Sa ca şi cum erau urmăriţi de o companie de soldaţi înarmaţi. Ucenicii sperau că Isus Îşi va manifesta puterea şi îi va convinge pe toţi că El era Împăratul lui Israel.