38:52 În timp ce vestea se răspândea de la o cetate la alta şi de la un orăşel la altul, la rândul lor, iudeii se temeau pentru vieţile lor şi au ascuns ura pe care o nutriseră faţă de ucenici. Singura lor nădejde era aceea de a-şi răspândi raportul mincinos. Iar cei care au dorit ca această minciună să fie adevărată au acceptat-o. Pilat a tremurat auzind că Hristos înviase. Nu se putea îndoi de mărturia dată, şi din acel ceas, liniştea l-a părăsit pentru totdeauna. De dragul onorurilor lumeşti, de teama că şi-ar pierde autoritatea şi viaţa Îl dăduse pe Isus la moarte. Era acum pe deplin convins că Acela de sângele căruia se făcea vinovat nu era un simplu om neprihănit, ci Fiul lui Dumnezeu. Viaţa lui Pilat a fost nenorocită până la încheierea ei. Disperarea şi suferinţa au zdrobit orice simţământ de nădejde şi voioşie. A refuzat să fie mângâiat şi a murit de moartea cea mai nenorocită.