38:46 Când oştirea de îngeri cereşti a plecat de la mormânt şi lumina şi slava s-au risipit, soldaţii romani au îndrăznit să-şi ridice capetele şi să privească în jurul lor. Au fost umpluţi de uimire când au văzut că piatra cea mare fusese rostogolită de la uşa mormântului şi că trupul lui Isus nu mai era acolo. S-au grăbit către oraş pentru a le spune preoţilor şi bătrânilor ce văzuseră. În timp ce acei criminali ascultau raportul uimitor, paloarea s-a aşternut pe fiecare faţă. I-a cuprins groaza când s-au gândit ce putuseră să facă. Dacă raportul era corect, erau pierduţi. Au rămas în tăcere un timp, uitându-se unul la altul, neştiind ce să facă sau ce să spună. Acceptarea raportului ar fi însemnat să se condamne singuri. S-au tras deoparte pentru a se consulta cu privire la ce ar fi trebuit să facă. Au gândit că, dacă raportul adus de soldaţi se va răspândi în popor, cei care L-au dat pe Hristos la moarte vor fi şi ei omorâţi ca fiind ucigaşi ai Lui. S-a luat hotărârea să-i mituiască pe soldaţi pentru a păstra această chestiune sub tăcere. Preoţii şi bătrânii au oferit o sumă mare de bani, zicând: "Spuneţi aşa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat". Iar când soldaţii au întrebat ce se va întâmpla cu ei pentru că au dormit în post, mai marii iudei au făgăduit că-l vor convinge pe guvernator să le garanteze siguranţa.