38:43 Soldaţii romani au fost cuprinşi de groază. Unde era acum puterea lor de a ţine trupul lui Isus? Nu se mai gândeau la datorie sau că ucenicii L-ar putea fura. În timp ce lumina îngerilor strălucea în jur, mai puternică decât soarele, toată straja romană a căzut ca moartă la pământ. Unul din îngeri a apucat piatra cea mare, a rostogolit-o din faţa uşii mormântului şi s-a aşezat pe ea. Celălalt a intrat în mormânt şi a desfăcut ştergarul de pe capul lui Isus. Apoi, îngerul din cer a strigat cu un glas care a făcut ca pământul să se cutremure: "Fiu al lui Dumnezeu, Tatăl Tău Te cheamă! Vino afară!" Moartea nu mai putea să stăpânească peste El. Isus S-a ridicat dintre morţi ca un învingător triumfător. Cu o teamă sfântă, marcată de solemnitate, oştirea îngerească privea această scenă. Şi, când Isus a ieşit din mormânt, acei îngeri strălucitori I s-au închinat până la pământ şi L-au întâmpinat cu cântece de victorie şi triumf. Îngerii lui Satana fuseseră siliţi să fugă dinaintea luminii strălucitoare, pătrunzătoare, a îngerilor cereşti şi s-au plâns amarnic împăratului lor că li se luase cu violenţă prada din mâini şi că Acela pe care-L urau atât de mult înviase din morţi. Satana şi oştirea lui se bucuraseră peste măsură că puterea pe care o aveau asupra oamenilor căzuţi făcuse ca Domnul vieţii să fie aşezat în mormânt, dar scurt a fost triumful lor diabolic! Căci în clipa în care Isus a ieşit din temniţă ca un biruitor plin de măreţie, Satana a ştiut că el însuşi avea să moară după un timp şi că împărăţia lui va trece de drept în mâinile lui Hristos. S-a lamentat şi a turbat pentru că, în ciuda tuturor eforturilor lui, Isus nu fusese biruit, ci deschisese o cale de mântuire pentru om, şi oricine dorea putea să umble pe ea şi să fie salvat.