38:42 Ucenicii s-au odihnit în Sabat, întristaţi pentru moartea Domnului lor, în timp ce Isus, Împăratul slavei, stătea în mormânt. La apropierea serii, au fost postaţi soldaţi pentru a păzi locul de odihnă al Mântuitorului, în timp ce îngeri nevăzuţi erau deasupra locului sacru. Noaptea s-a scurs încet şi, pe când era încă întuneric, îngerii care vegheau au ştiut că timpul pentru eliberarea preaiubitului Fiu al lui Dumnezeu aproape că venise. În timp ce aşteptau ceasul triumfului Său, cu o profundă emoţie, un înger puternic a venit zburând cu repeziciune din cer. Faţa îi era asemenea fulgerului, iar veşmintele erau albe ca zăpada. Lumina lui i-a împrăştiat întunericul din cale şi a făcut ca îngerii răi, care pretinseseră în triumf trupul lui Isus, să fugă îngroziţi de strălucirea şi slava acestuia. Unul din îngerii care fuseseră martori la scena umilirii lui Hristos i s-a alăturat îngerului venit din cer şi amândoi au coborât în mormânt. Pământul s-a zdruncinat la apropierea lor şi a fost un mare cutremur.