38:22 Mama lui Isus era acolo. Inima ei era străpunsă de o durere pe care nu o poate simţi decât o mamă duioasă; totuşi, asemenea ucenicilor, încă spera că Hristos va face vreo minune şi va scăpa de ucigaşi. Nu putea suporta gândul că Se va lăsa răstignit. Dar pregătirile erau gata şi Isus a fost aşezat pe cruce. Au fost aduse cuiele şi ciocanul. Inimile ucenicilor s-au strâns în pieptul lor. Mama lui Isus se afla sub apăsarea unei agonii aproape imposibil de îndurat. Înainte ca Mântuitorul să fie străpuns de cuie pe cruce, ucenicii au dus-o din locul în care se desfăşura această scenă, ca să nu audă zgomotul făcut de piroane în timp ce acestea străpungeau oasele şi muşchii mâinilor şi picioarelor Sale rănite. Isus nu a murmurat, ci a gemut în agonie. Faţa Îi era palidă, iar pe sprânceana Lui atârnau picături mari de sudoare. Satana a tresăltat văzând suferinţa prin care trecea Fiul lui Dumnezeu, deşi se temea că eforturile lui de a zădărnici planul de mântuire fuseseră inutile, că împărăţia lui era pierdută şi că la sfârşit avea să fie nimicit.