37:6 L-am privit pe Isus în grădină cu ucenicii Săi. Cuprins de o tristeţe adâncă, El le-a poruncit să vegheze şi să se roage, ca să nu cadă în ispită. El ştia că le va fi pusă la încercare credinţa şi speranţele lor vor fi spulberate şi că aveau să aibă nevoie de toată puterea pe care o puteau obţine prin veghere atentă şi rugăciune fierbinte. Cu strigăte puternice şi plâns, Isus S-a rugat: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine. Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta." Fiul lui Dumnezeu Se ruga în agonie. Mari stropi de sânge se uneau pe faţa Sa şi cădeau pe pământ. Îngerii vegheau deasupra acelui loc, fiind martori la scena dinaintea lor, dar numai unul a fost trimis să meargă şi să-L întărească pe Fiul lui Dumnezeu în agonia Sa. În cer nu era nici urmă de bucurie. Îngerii şi-au aruncat jos cununile şi harpele şi, în tăcere şi cu cel mai adânc interes, L-au urmărit pe Isus. Ei doreau să-L înconjoare pe Fiul lui Dumnezeu, dar îngerii comandanţi nu i-au lăsat, pentru ca nu cumva, văzând cum este trădat, să-L salveze; căci planul fusese hotărât şi trebuia dus la îndeplinire.