37:2 Mi s-a arătat vremea în care Isus a mâncat cina de Paşte cu ucenicii Săi. Satana îl înşelase pe Iuda şi îl făcuse să creadă că era unul dintre ucenicii credincioşi ai lui Hristos; dar inima lui fusese întotdeauna firească. Văzuse lucrările măreţe ale lui Isus, fusese cu El în lucrarea Sa şi cedase înaintea mărturiilor copleşitoare care dovedeau că El era Mesia; dar Iuda era închis ca fire şi lacom; îi plăceau banii. A protestat cu mânie împotriva folosirii mirului scump turnat asupra lui Isus. Maria Îl iubea pe Domnul ei. El îi iertase păcatele, care erau multe, şi îl înviase din morţi pe mult-iubitul ei frate, iar ea simţea că nimic nu era prea scump pentru a-l oferi lui Isus. Cu cât era mai scump mirul, cu atât îşi putea exprima mai bine recunoştinţa faţă de Mântuitorul ei, consacrându-l Lui. Ca scuză pentru lăcomia lui, Iuda a susţinut că mirul ar fi putut fi vândut, iar banii daţi săracilor. Dar aceasta nu pentru că i-ar fi păsat câtuşi de puţin de cei săraci; căci era egoist şi adesea lua pentru propriul său folos ceea ce îi era încredinţat pentru a fi dat săracilor. Pe Iuda nu-l preocupase tihna şi nici măcar nevoile lui Isus şi, pentru a-şi scuza lăcomia, el aducea adesea vorba despre cei săraci. Această faptă de dărnicie din partea Mariei era o mustrare tăioasă la adresa firii lui lacome. Calea a fost pregătită pentru ca ispita lui Satana să găsească o primire nestingherită în inima lui Iuda.