36:1 SCHIMBAREA LA FAŢĂ
36:2 Credinţa ucenicilor a fost întărită foarte mult cu ocazia schimbării la faţă, când li s-a îngăduit să privească slava lui Hristos şi să audă glasul din cer care dădea mărturie despre caracterul Său divin. Dumnezeu a ales să le dea urmaşilor lui Isus o puternică dovadă că El era Mesia cel făgăduit, pentru ca în întristarea amară şi dezamăgirea de la răstignirea Sa ei să nu-şi piardă cu totul încrederea. La schimbarea la faţă, Domnul i-a trimis pe Moise şi pe Ilie să stea de vorbă cu Isus despre suferinţele şi moartea Sa. În loc să aleagă îngeri care să converseze cu Fiul Său, Dumnezeu i-a ales pe cei care trecuseră ei înşişi prin experienţa încercărilor pământului.
36:3 Ilie umblase cu Dumnezeu. Lucrarea lui fusese dureroasă şi apăsătoare, căci Domnul mustrase prin el păcatele lui Israel. Ilie a fost un profet al lui Dumnezeu; cu toate acestea, el a fost silit să fugă din loc în loc pentru a-şi salva viaţa. Propriul lui neam îl vâna ca pe o fiară sălbatică pentru a-l putea ucide. Dar Dumnezeu l-a luat la cer pe Ilie. Îngerii l-au purtat în slavă şi triumf către cer.
36:4 Moise a fost mai mare decât oricare alt om care trăise înainte de el. Fusese foarte onorat de către Dumnezeu, fiind privilegiat să vorbească cu Domnul faţă în faţă, aşa cum un om vorbeşte cu prietenul său. I s-a îngăduit să vadă lumina strălucitoare şi slava măreaţă care Îl învăluie pe Tatăl. Prin Moise i-a izbăvit Domnul pe copiii lui Israel din robia egipteană. Moise a fost un mijlocitor pentru poporul său, punându-se adesea între ei şi mânia lui Dumnezeu. Când mânia Domnului era aprinsă peste măsură împotriva lui Israel din pricina necredinţei, cârtelilor şi păcatelor lor grave, dragostea lui Moise pentru ei era pusă la probă. Domnul propunea să-i nimicească şi
36:5 să facă din el o naţiune puternică. Moise şi-a arătat iubirea pentru Israel pledând cu devotament în favoarea lor. În suferinţa lui, el L-a rugat pe Dumnezeu să stingă mânia Sa aprigă şi să ierte pe Israel, sau să-i şteargă chiar lui numele din cartea vieţii.
36:6 Când Israel a cârtit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise pentru că nu puteau găsi apă, l-au acuzat că i-a călăuzit în afara Egiptului pentru a-i omorî, pe ei şi pe copiii lor. Dumnezeu a auzit cârtelile lor şi i-a poruncit lui Moise să vorbească stâncii, pentru ca poporul să poată avea apă. În mânia lui, Moise a lovit stânca şi şi-a asumat slava pentru aceasta. Îndărătnicia şi cârtelile neîncetate ale copiilor lui Israel îi provocaseră suferinţa cea mai adâncă şi, pentru un scurt timp, a uitat cât de mult îi suportase Domnul pe ei şi că nu cârteau împotriva lui, ci împotriva lui Dumnezeu. S-a gândit numai la el însuşi, cât de mult fusese nedreptăţit şi cât de puţină recunoştinţă manifestaseră ca răsplată pentru iubirea lui adâncă pentru ei.
36:7 Era planul lui Dumnezeu de a-Şi aduce poporul în strâmtorări şi apoi, în nevoia lor, de a-i izbăvi prin puterea Sa, pentru ca aceştia să-şi poată da seama de iubirea şi grija pe care le avea faţă de ei şi să ajungă în felul acesta să-I slujească şi să-L onoreze. Dar Moise nu reuşise să-L onoreze pe Dumnezeu şi să-I mărească Numele înaintea poporului, pentru ca şi ei să-I poată da slavă. Prin aceasta, a adus neplăcerea Domnului asupra lui.
36:8 Când Moise a coborât de pe munte cu cele două table de piatră şi a văzut pe Israel închinându-se viţelului de aur, mânia lui s-a aprins peste măsură de mult şi a aruncat tablele de piatră şi le-a spart. Am văzut că Moise nu a păcătuit făcând acest lucru. Era mânios pentru Dumnezeu şi gelos pentru slava Sa. Dar când a cedat în faţa simţămintelor fireşti ale inimii lui şi şi-a asumat slava ce I se cuvenea lui Dumnezeu, el a păcătuit, şi pentru acel păcat Dumnezeu nu l-a lăsat să intre în ţara Canaanului.
36:9 Satana încercase să găsească ceva cu care să-l acuze pe Moise înaintea îngerilor. El jubilase în urma succesului său de a-l face să provoace nemulţumirea lui Dumnezeu şi le-a spus îngerilor că putea să-L biruie pe Mântuitorul lumii când acesta avea să vină pentru a-l răscumpăra pe om. Pentru păcatul lui, Moise a căzut sub puterea lui Satana - stăpânirea morţii. Dacă ar fi rămas statornic, Domnul l-ar fi dus în Ţara Făgăduită şi l-ar fi luat la cer, fără ca el să vadă moartea.
36:10 Moise a murit, dar Mihail a coborât şi i-a dat viaţă înainte ca trupul său să vadă putrezirea. Satana a încercat să-i reţină corpul, pretinzând că îi aparţine; dar Mihail l-a înviat pe Moise şi l-a luat la cer. Satana a proferat invective amarnice împotriva lui Dumnezeu, acuzându-L că este nedrept şi că a îngăduit să i se ia prada; dar Hristos nu l-a mustrat pe adversarul Său, deşi prin ispita acestuia căzuse slujitorul lui Dumnezeu. L-a îndrumat cu blândeţe către Tatăl Său, spunând: "Domnul să te mustre".
36:11 Isus le spusese ucenicilor Săi că erau unii alături de El care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere. La schimbarea la faţă, această făgăduinţă s-a împlinit. Faţa lui Isus s-a schimbat şi a strălucit ca soarele. Veşmântul Său era alb şi strălucitor. Moise era acolo pentru a-i reprezenta pe cei care vor fi înviaţi din morţi la cea de-a doua venire a lui Isus. Iar Ilie, care a fost ridicat la cer fără a vedea moartea, îi reprezenta pe cei care vor fi preschimbaţi la cea de-a doua venire a lui Hristos şi vor fi nemuritori, fiind luaţi la cer fără a vedea moartea. Ucenicii au privit cu uimire şi teamă splendoarea maiestăţii lui Isus şi norul care-i acoperea şi au auzit glasul lui Dumnezeu care spunea cu o măreţie înfricoşătoare: "Acesta este Fiul Meu preaiubit; de el să ascultaţi".