35:1 LUCRAREA LUI HRISTOS
35:2 După ce Satana şi-a isprăvit ispitele, s-a îndepărtat pentru o vreme de Isus, îngerii I-au pregătit hrană în pustie şi L-au întărit, iar binecuvântarea Tatălui a rămas asupra Lui. Satana eşuase în ispitele lui cele mai grozave; cu toate acestea, privea în viitor către perioada lucrării lui Isus, când avea să-şi încerce când şi când viclenia împotriva Lui. Spera încă să Îl biruie, incitându-i la ură şi crimă pe cei care nu aveau să-L primească pe Isus. Satana a ţinut un consiliu special cu îngerii lui. Erau dezamăgiţi şi mânioşi că nu reuşiseră să facă nimic împotriva Fiului lui Dumnezeu. Au hotărât că trebuie să fie mai vicleni şi să-şi folosească puterea la maximum pentru a sădi neîncredere în mintea celor din propriul Său popor - neîncrederea că El era Mântuitorul lumii - şi să-L descurajeze astfel pe Isus în misiunea Sa. Indiferent cât de exactă era împlinirea
35:3 ceremoniilor şi jertfelor de către iudei, dacă puteau fi ţinuţi în starea de orbire în privinţa profeţiilor şi făcuţi să creadă că Mesia urma să apară ca un puternic împărat lumesc, puteau fi determinaţi să-L dispreţuiască şi să-L respingă pe Isus.
35:4 Mi-a fost arătat că Satana şi îngerii lui au fost foarte ocupaţi în timpul lucrării lui Hristos, inspirând oamenilor necredinţa, ura şi dispreţul. Adesea, când Isus rostea vreun adevăr usturător, mustrând păcatele acestora, oamenii turbau de furie. Satana şi îngerii lui îi îndemnau să Îi ia viaţa Fiului lui Dumnezeu. Nu o dată au luat pietre pentru a arunca în El, dar îngerii L-au păzit şi L-au purtat departe de mulţimea mânioasă, într-un loc sigur. Şi iarăşi, când adevărul limpede a ieşit de pe buzele Sale sfinte, mulţimea a pus mâna pe El şi L-a dus pe sprânceana unui munte, intenţionând să-L arunce de acolo. S-a iscat o neînţelegere între ei cu privire la ce ar fi trebuit să facă cu El, când îngerii L-au ascuns din nou de privirile mulţimii şi El, trecând prin mijlocul lor, Şi-a văzut de drum.
35:5 Satana încă nădăjduia că marele plan de mântuire avea să dea greş. Şi-a exercitat toată puterea pentru a împietri inimile oamenilor şi a-i inspira cu sentimente amarnice împotriva lui Isus. Spera că Îl vor primi atât de puţini ca Fiu al lui Dumnezeu, încât El să considere că suferinţele şi jertfa Sa erau prea mari pentru un grup atât de mic. Dar am văzut că, dacă ar fi fost chiar şi numai doi care să-L fi acceptat pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu şi ar fi crezut în El spre mântuirea sufletelor lor, ar fi dus planul mai departe, spre împlinire.
35:6 Isus Şi-a început lucrarea frângând puterea lui Satana asupra celor suferinzi. El le-a redat celor bolnavi sănătatea, le-a redat vederea celor orbi şi i-a vindecat pe şchiopi, făcându-i să joace de bucurie şi să-I dea slavă lui Dumnezeu. Le-a redat sănătatea celor care fuseseră infirmi şi legaţi de puterea crudă a lui Satana timp de mulţi ani. I-a mângâiat cu cuvinte
35:7 pline de har pe cei slăbiţi, pe cei tremurători şi pe cei deznădăjduiţi. Isus i-a smuls din strânsoarea diavolului pe cei slabi, plini de suferinţă - pe care Satana îi păstra triumfător - aducându-le sănătatea trupească şi o mare bucurie şi fericire. I-a readus pe morţi la viaţă, şi ei I-au dat slavă lui Dumnezeu pentru marea Sa putere arătată. El a lucrat atotputernic pentru toţi cei care au crezut în El.
35:8 Viaţa lui Hristos a fost plină de cuvinte şi fapte de bunăvoinţă, compasiune şi iubire. Era mereu gata să asculte şi să aline suferinţele celor ce veneau la El. Mulţimi de oameni duceau în propriile lor persoane dovada puterii Sale divine. Cu toate acestea, după ce lucrarea era împlinită, mulţi se ruşinau de umilul şi totuşi puternicul Învăţător. Întrucât cârmuitorii n-au crezut în El, poporul nu era dispus să-L accepte pe Isus. El era un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Ei nu puteau suporta să fie conduşi de viaţa Sa sobră, marcată de tăgăduire de sine. Doreau să se bucure de cinstea pe care o dă lumea. Cu toate acestea, mulţi L-au urmat pe Fiul lui Dumnezeu şi I-au ascultat învăţăturile, desfătându-se cu cuvintele care ieşeau încărcate de atâta har de pe buzele Sale. Vorbele Sale erau pline de înţeles şi totuşi atât de simple, încât şi cel mai slab le putea pricepe.
35:9 Satana şi îngerii lui au orbit ochii şi au întunecat priceperea iudeilor şi i-au provocat pe mai marii poporului şi pe conducători să-I ia viaţa Mântuitorului. Alţii au fost trimişi să-L aducă pe Isus la ei; dar când au ajuns aproape de locul în care Se afla El, au rămas foarte miraţi. L-au văzut plin de compasiune şi simpatie când era martorul suferinţelor omeneşti. L-au auzit vorbind încurajator, cu iubire şi duioşie celor slabi şi năpăstuiţi. I-au auzit şi vocea autoritară, mustrând puterea lui Satana şi poruncind celor înrobiţi să plece, liberi. Au ascultat cuvintele înţelepciunii, care curgeau de pe buzele Sale, şi au rămas captivaţi; nu puteau pune mâna pe El. S-au
35:10 întors la preoţi şi la bătrâni fără Isus. Când au fost întrebaţi "De ce nu L-aţi adus?" ei au povestit lucrurile la care fuseseră martori, miracolele înfăptuite de El şi cuvintele pline de înţelepciune, iubire şi cunoştinţă pe care le auziseră şi au sfârşit prin a spune "niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta". Preoţii cei mai de seamă i-au acuzat că au fost şi ei amăgiţi, iar unora dintre aprozi li s-a făcut ruşine că nu-L aduseseră. Preoţii au întrebat cu batjocură dacă a crezut în El vreunul din mai marii lor. Am văzut că mulţi dintre dregători şi bătrâni credeau cu adevărat în Isus; dar Satana îi oprea să recunoască; se temeau de batjocura poporului mai mult decât se temeau de Dumnezeu.
35:11 Până în acel moment, viclenia şi ura lui Satana nu distrusese planul de mântuire. Timpul pentru împlinirea obiectivului pentru care venise Isus în lume se apropia. Satana şi îngerii lui s-au consfătuit şi au decis să inspire însăşi naţiunea lui Hristos să strige cu hotărâre că vrea sângele Lui şi să strângă asupra Lui cruzime şi dispreţ. Ei sperau că Isus nu va accepta un asemenea tratament şi astfel nu va reuşi să-şi menţină umilinţa şi blândeţea.
35:12 În timp ce Satana îşi făcea planurile, Isus le descoperea ucenicilor cu multă grijă suferinţele prin care trebuia să treacă - că avea să fie răstignit şi că va învia a treia zi. Dar înţelegerea lor părea să fie amorţită şi nu au putut pricepe ce le spunea.