33:1 PLANUL DE MÂNTUIRE
33:2 Tristeţea a umplut cerul când s-a realizat faptul că omul era pierdut şi că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnaţi la mizerie, boală şi moarte şi că nu exista nici o cale de scăpare pentru cel vinovat. Întreaga familie a lui Adam trebuia să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus şi am zărit o expresie de compasiune şi tristeţe pe faţa Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoţea a zis: "El discută în mod nemijlocit cu Tatăl Său". Neliniştea îngerilor părea foarte intensă în timp ce Isus discuta cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieşit de la Tatăl şi I-am putut vedea persoana. Faţa Îi era calmă, netulburată de vreo nelinişte sau necaz şi strălucea de o frumuseţe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut oştirii îngerilor că fusese croită o cale de scăpare pentru omul pierdut. Le-a spus că intervenise la Tatăl Său şi Se oferise să-Şi dea propria viaţă ca răscumpărare, să ia asupra Sa sentinţa de condamnare la moarte, pentru ca prin El omul să poată găsi iertare; ca prin meritele sângelui Său şi ascultare de Legea lui Dumnezeu ei să poată redobândi favoarea lui Dumnezeu şi să fie aduşi înapoi în grădina cea minunată şi să mănânce din rodul pomului vieţii.
33:3 La început, îngerii nu s-au putut bucura; căci Comandantul lor nu le-a ascuns nimic, ci a desfăşurat înaintea lor
33:4 planul de mântuire. Isus le-a spus că va sta între mânia Tatălui Său şi omul vinovat, că va purta nelegiuirea şi dispreţul şi că numai puţini Îl vor primi ca Fiu al lui Dumnezeu. Aproape toţi Îl vor urî şi respinge. Va renunţa la slava Sa din cer, Se va arăta pe pământ ca om, Se va umili ca om, Se va familiariza prin experienţă directă cu diferitele ispite de care este asaltat omul, pentru a şti cum să-i ajute pe cei care sunt ispitiţi; şi că, în cele din urmă, după împlinirea misiunii Sale ca Învăţător, va fi dat în mâinile oamenilor şi va suferi aproape orice cruzime şi suferinţă pe care Satana şi îngerii lui vor putea să le inspire oamenilor răi. Că va muri de moartea cea mai crudă, atârnat între cer şi pământ, asemenea unui păcătos vinovat; că va îndura ore de agonie înfiorătoare, la care nici îngerii nu vor putea privi, ci îşi vor acoperi feţele pentru a nu mai vedea acea privelişte. Şi nu avea să sufere numai o agonie trupească, ci şi una a minţii, cu care cea fizică nu poate fi în nici un fel comparată. Greutatea păcatelor întregii lumi avea să fie asupra Lui. Le-a spus că va muri şi că va învia din nou a treia zi şi Se va înălţa la Tatăl Său pentru a mijloci în favoarea omului vinovat, îndărătnic.
33:5 Îngerii s-au prosternat înaintea Lui. Şi-au oferit vieţile. Isus le-a spus că îi va salva pe mulţi prin moartea Sa şi că viaţa unui înger nu putea plăti datoria. Doar viaţa Lui putea fi acceptată de Tatăl ca preţ de răscumpărare pentru om. Isus le-a mai spus că şi ei aveau de jucat un rol: să fie cu El şi, în anumite momente, să-L întărească; că va lua asupra Sa natura căzută a omului şi că tăria Lui nu avea să fie nici măcar egală cu a lor; că vor fi martorii umilirii şi marilor Lui suferinţe; şi că, văzând umilinţele îndurate de El şi ura oamenilor îndreptată
33:6 către El, vor fi mişcaţi de cea mai profundă emoţie şi, din iubirea pe care o au faţă de El, vor dori să-L salveze şi să-L izbăvească de ucigaşii Lui, dar că nu trebuie să intervină pentru a împiedica nimic din tot ceea ce vor vedea; şi că ei vor avea un rol de jucat în învierea Lui; că planul de mântuire fusese pus la punct şi că Tatăl acceptase acest plan.
33:7 Cu o tristeţe sfântă, Isus i-a mângâiat şi i-a încurajat pe îngeri, spunându-le că, după toate acestea, cei pe care îi va răscumpăra vor fi cu El şi că, prin moartea Sa, îi va mântui pe mulţi şi îl va nimici pe cel care are puterea morţii. Iar Tatăl Său Îi va da Împărăţia şi măreţia Împărăţiei de sub toată întinderea cerului şi va fi a Lui în veci de veci. Satana şi cei păcătoşi vor fi nimiciţi, pentru a nu mai tulbura niciodată cerul sau noul pământ curăţit. Isus a cerut oştirii cereşti să se împace cu planul pe care-L acceptase Tatăl şi să se bucure că, prin moartea Sa, omul căzut putea fi din nou înălţat pentru a obţine favoarea lui Dumnezeu şi a se bucura de cer.
33:8 Atunci cerul a fost umplut de bucurie, de o bucurie inexprimabilă. Şi ceata îngerească a intonat o cântare de laudă şi adorare. Şi-au atins harpele şi au cântat într-un ton mai înalt decât înainte, din cauza marii îndurări şi bunăvoinţe din partea lui Dumnezeu, pentru că a dat pe preaiubitul Său Fiu să moară pentru un neam de răzvrătiţi. Lauda şi adoraţia au fost revărsate pentru tăgăduirea de sine şi jertfa lui Isus; pentru că a consimţit să părăsească sânul Tatălui Său şi a ales o viaţă de suferinţă şi chin şi o moarte ruşinoasă, ca să poată da viaţă altora.
33:9 Îngerul a spus: "Crezi că Tatăl L-a dat pe preaiubitul Său Fiu fără o luptă? Nu, nu. Chiar şi Dumnezeul cerurilor a avut o luptă, dacă să-l lase pe omul vinovat să piară sau să-L dea pe iubitul Său Fiu să moară pentru el." Îngerii erau atât de interesaţi de mântuirea omului,
33:10 încât s-au găsit printre ei unii care doreau să-şi cedeze slava şi să-şi dea viaţa pentru omul care pierea. "Dar", a spus îngerul care mă însoţea, "aceasta nu ar fi realizat nimic. Nelegiuirea era atât de mare, încât viaţa unui înger nu putea plăti datoria. Nimic, în afara morţii şi mijlocirii Fiului lui Dumnezeu, nu putea plăti datoria şi salva pe omul pierdut dintr-o durere şi nenorocire fără speranţă."
33:11 Dar lucrarea ce a fost dată îngerilor era ca ei să coboare şi să urce cu balsam întăritor adus din slavă pentru a-L mângâia pe Fiul lui Dumnezeu în suferinţele Sale şi a-I sluji. Lucrarea lor era şi de a-i păzi şi feri pe supuşii harului de îngerii răi şi de întunericul care era aruncat în mod constant în jurul lor de către Satana. Am văzut că-I era cu neputinţă lui Dumnezeu să schimbe Legea pentru a-l salva pe omul pierdut, care pierea; de aceea a acceptat ca Fiul Său drag să moară pentru păcatele omului.
33:12 Satana s-a bucurat din nou împreună cu îngerii lui că a putut, prin provocarea căderii omului, să-L tragă jos pe Fiul lui Dumnezeu din poziţia Sa înălţată. Le-a spus îngerilor lui că atunci când Isus va lua asupra Sa firea căzută a omului, el putea să-L copleşească şi să împiedice împlinirea planului de mântuire.
33:13 Mi-a fost arătat Satana aşa cum a fost odată, un înger fericit şi înălţat. Apoi, mi-a fost arătat aşa cum este acum. Are încă o alură regească. Trăsăturile lui sunt încă nobile, căci este un înger căzut. Dar expresia feţei sale este plină de nelinişte, griji, nefericire, răutate, ură, viclenie, înşelăciune şi de orice rău. Am observat în mod deosebit acea expresie care a fost odată atât de nobilă. Fruntea i se trăgea înapoi începând de la ochi. Am văzut că fusese atât de mult aplecat spre rău, încât toate însuşirile bune i se stricaseră şi se dezvoltaseră toate trăsăturile rele. Ochii îi erau vicleni, şireţi şi erau foarte pătrunzători. Constituţia îi era robustă, dar carnea îi atârna flască la
33:14 mâini şi faţă. Când îl priveam, bărbia i se odihnea în mâna stângă. Părea că este dus pe gânduri. Surâsul de pe faţa lui, care m-a făcut să tremur, era atât de plin de rău şi de viclenie satanică. Surâsta acesta este cel pe care-l afişează numai înainte de a fi sigur de victima lui şi, pe măsură ce îşi leagă bine victima în capcană, devine de-a dreptul oribil.