33:2 Tristeţea a umplut cerul când s-a realizat faptul că omul era pierdut şi că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnaţi la mizerie, boală şi moarte şi că nu exista nici o cale de scăpare pentru cel vinovat. Întreaga familie a lui Adam trebuia să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus şi am zărit o expresie de compasiune şi tristeţe pe faţa Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoţea a zis: "El discută în mod nemijlocit cu Tatăl Său". Neliniştea îngerilor părea foarte intensă în timp ce Isus discuta cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieşit de la Tatăl şi I-am putut vedea persoana. Faţa Îi era calmă, netulburată de vreo nelinişte sau necaz şi strălucea de o frumuseţe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut oştirii îngerilor că fusese croită o cale de scăpare pentru omul pierdut. Le-a spus că intervenise la Tatăl Său şi Se oferise să-Şi dea propria viaţă ca răscumpărare, să ia asupra Sa sentinţa de condamnare la moarte, pentru ca prin El omul să poată găsi iertare; ca prin meritele sângelui Său şi ascultare de Legea lui Dumnezeu ei să poată redobândi favoarea lui Dumnezeu şi să fie aduşi înapoi în grădina cea minunată şi să mănânce din rodul pomului vieţii.