32:21 Prin acest text, se pretinde că Dumnezeu, care a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, şi la începutul zilelor Evangheliei prin Isus şi prin apostolii Săi, a făgăduit că nu va mai comunica niciodată omului ceva în acest fel. Prin urmare, toate profeţiile care apar mai târziu de această dată trebuie să fie mincinoase. Aceasta, se zice, încheie canonul Inspiraţiei. Dacă aşa stau lucrurile, de ce a scris Ioan Evanghelia sa după ce s-a întors de pe Patmos la Efes? Făcând acest lucru, a adăugat el la cuvintele prorociei din acea carte scrisă pe insula Patmos? Este evident, din textul citat, că avertizarea împotriva adăugării sau ştergerii nu se referă la Biblie, la forma finită a compilaţiei din care este compusă, ci la cartea distinctă a Apocalipsei, aşa cum a ieşit ea din mâna apostolului. Cu toate acestea, nici un om nu are dreptul de a adăuga sau scoate ceva din oricare altă carte scrisă prin inspiraţia dată de Dumnezeu. Scriind cartea Apocalipsei, a adăugat Ioan ceva la cartea prorociei lui Daniel? Absolut nimic. Un profet nu are nici un drept să modifice Cuvântul lui Dumnezeu. Dar viziunile lui Ioan le confirmă pe cele ale lui Daniel şi aduc multă lumină suplimentară asupra subiectelor introduse acolo. Conchid, prin urmare, că Domnul nu S-a angajat să păstreze tăcerea, ci are încă libertatea de a vorbi. Aceasta să fie în veci vorbirea inimii mele: Vorbeşte, Doamne, prin cine doreşti; robul tău ascultă.