English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Scrieri timpurii

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Scrieri timpurii, 32


32:1 INTRODUCERE

32:2 Roswell F. Cottrell

32:3 Darul profeţiei s-a manifestat în biserică în timpul dispensaţiunii iudaice. Dacă el a dispărut timp de câteva secole, către încheierea acelei dispensaţiuni, din pricina stării de stricăciune în care se afla biserica, el a apărut spre sfârşitul ei pentru a anunţa venirea lui Mesia. Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, care era "umplut de Duhul Sfânt, a prorocit". Simeon, un om drept şi consacrat care "aştepta mângâierea lui Israel", a venit mânat de Duhul în templu şi a prorocit despre Isus care era "Lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău, Israel"; şi Ana, o prorociţă, "a început să vorbească despre Isus tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului". Şi nu a existat un profet mai mare ca Ioan Botezătorul, care a fost ales de către Dumnezeu pentru a-L prezenta lui Israel pe "Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii".

32:4 Era creştină a început prin revărsarea Duhului Sfânt, şi o varietate de daruri spirituale s-a manifestat printre credincioşi. Acestea erau atât de multe, încât Pavel a putut spune bisericii din Corint: "Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora" - fiecăruia din biserică, nu fiecăruia din lume, aşa cum au interpretat mulţi.

32:5 De la marea apostazie, aceste daruri s-au manifestat rareori; şi acesta este probabil motivul pentru care cei care îşi spun creştini cred în general că ele s-au limitat la perioada bisericii primare. Dar nu au încetat oare să se mai arate darurile din cauza rătăcirilor şi necredinţei bisericii? Iar când cei din poporul lui Dumnezeu vor ajunge la credinţa şi practicile de la început, aşa cum cu siguranţă o vor face prin vestirea poruncilor lui Dumnezeu şi credinţei lui Isus, nu va dezvolta oare "ploaia târzie" din nou aceste daruri? Raţionând prin analogie, ar trebui să ne aşteptăm la aceasta. În ciuda apostaziilor

32:6 din era iudaică, aceasta a început şi s-a încheiat prin manifestări deosebite ale Duhului lui Dumnezeu. Şi nu este deloc rezonabil să presupunem că era creştină - a cărei lumină, comparată cu a celeilalte dispensaţiuni, este asemenea luminii soarelui comparată cu razele slabe ale lunii - ar începe în lumină orbitoare şi s-ar încheia în întuneric. Şi, de vreme ce a fost nevoie de o lucrare specială a Duhului pentru a pregăti un popor pentru prima venire a lui Hristos, cu cât mai mult va fi acest lucru necesar pentru cea de-a doua venire? Cu cât mai mult, având în vedere şi faptul că zilele de pe urmă vor fi mai primejdioase ca oricând, iar prorocii mincinoşi vor avea puterea de a face să se arate semne şi minuni mari, până acolo încât, dacă ar fi cu putinţă, să-i înşele şi pe cei aleşi. Dar să consultăm Scripturile adevărului:

32:7 "Apoi le-a zis: 'Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi'." Marcu 16,15-18

32:8 Traducerea lui Campbell spune: "Aceste puteri miraculoase îi vor însoţi pe cei care cred". Darurile nu au fost restrânse la apostoli, ci extinse pentru toţi credincioşii. Dar cine le va avea? Cei care cred. Câtă vreme? Nu există o limitare; făgăduinţa merge în paralel cu marea însărcinare de a propovădui Evanghelia şi îi vizează pe toţi credincioşii, până la ultimul dintre aceştia.

32:9 Dar s-a ridicat obiecţia că acest ajutor a fost făgăduit numai apostolilor şi celor care au crezut în urma predicării lor; că ei s-au achitat de însărcinarea ce le-a fost dată, că au statornicit Evanghelia şi că darurile au încetat o dată cu generaţia aceea. Haideţi să vedem dacă marea misiune evanghelică a încetat o dată cu generaţia aceea. Matei 28,19.20. "Duceţi-vă şi faceţi

32:10 ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin."

32:11 Faptul că predicarea Evangheliei sub această însărcinare nu s-a sfârşit în timpul bisericii primare este evident din făgăduinţa: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului". El nu spune: Sunt cu voi, apostolilor, în orice loc, până la capătul pământului; ci: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului, sau timpului. Nu este un argument acela că ar fi vorba despre era iudaică, căci aceea se încheiase deja la cruce. Concluzia mea ar fi, prin urmare, că propovăduirea şi credinţa evanghelică primară vor fi însoţite întotdeauna de acelaşi ajutor spiritual. Însărcinarea apostolilor a aparţinut erei creştine şi se întinde pe toată durata acesteia. În consecinţă, darurile au fost pierdute numai prin apostazie şi vor fi reînviate o dată cu renaşterea credinţei şi practicii creştine primare.

32:12 În 1 Corinteni 12,28 suntem informaţi că Dumnezeu a rânduit, a lăsat sau a fixat anumite daruri spirituale în biserică. În absenţa oricărei dovezi scripturistice că le-ar fi îndepărtat sau desfiinţat, trebuie să conchidem că intenţia a fost ca ele să rămână în continuare. Unde este dovada că au fost desfiinţate? În acelaşi capitol, în care este desfiinţat sabatul iudaic şi instituit sabatul creştin - un capitol din activitatea tainei nelegiuirii şi a omului păcatului. Dar cel ce protestează pretinde că există în textul următor o dovadă biblică pentru susţinerea faptului că darurile aveau să înceteze: "Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte"

32:13 se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea." 1 Corinteni 13,8-13

32:14 Acest text prezice într-adevăr încetarea darurilor spirituale şi, de asemenea, a credinţei şi nădejdii. Dar când vor înceta acestea? Încă privim în viitor, către timpul în care:

32:15 "Nădejdea-o să se schimbe în roada bucuriei,

32:16 Credinţa în vedere şi rugăciunea în laudă".

32:17 Ele vor înceta când va veni ceea ce este desăvârşit, când nu vom mai privi ca într-o oglindă, în chip întunecos, ci faţă în faţă. Ziua perfectă, în care cei drepţi vor fi făcuţi desăvârşiţi, se află încă în viitor. Este adevărat că omul nelegiuirii, când a ajuns la maturitate, a lăsat deoparte acele lucruri "copilăreşti", cum ar fi profeţia, vorbirea în limbi şi cunoştinţa şi, de asemenea, credinţa, nădejdea şi dragostea primilor creştini. Dar nu există nimic în textul citat care să arate că Dumnezeu a intenţionat să ia darurile pe care le-a pus în biserică - aceasta până când nu va lua sfârşit credinţa şi nădejdea ei, până când slava neîntrecută a stării de nemurire va eclipsa şi cele mai strălucitoare dovezi ale puterii spirituale şi ale cunoştinţei, manifestate vreodată în starea aceasta muritoare.

32:18 Obiecţia care se sprijină pe 2 Timotei 3,16.17, pe care unii au prezentat-o cu multă solemnitate, nu merită decât o remarcă fugară. Dacă Pavel, când a zis că Scriptura este de folos, ca să-l facă pe omul lui Dumnezeu desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună, a intenţionat să spună că nu va mai fi scris nimic prin Inspiraţie, de ce adăuga el atunci, prin ceea ce scria, la această Scriptură? Şi măcar de ce nu a dat drumul din mână penei de scris de îndată ce a terminat fraza aceea? Şi de ce a scris Ioan cartea Apocalipsei treizeci de ani mai târziu? Această carte conţine un alt text

32:19 care este citat pentru a dovedi desfiinţarea darurilor spirituale.

32:20 "Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta." Apocalipsa 22,18.19

32:21 Prin acest text, se pretinde că Dumnezeu, care a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, şi la începutul zilelor Evangheliei prin Isus şi prin apostolii Săi, a făgăduit că nu va mai comunica niciodată omului ceva în acest fel. Prin urmare, toate profeţiile care apar mai târziu de această dată trebuie să fie mincinoase. Aceasta, se zice, încheie canonul Inspiraţiei. Dacă aşa stau lucrurile, de ce a scris Ioan Evanghelia sa după ce s-a întors de pe Patmos la Efes? Făcând acest lucru, a adăugat el la cuvintele prorociei din acea carte scrisă pe insula Patmos? Este evident, din textul citat, că avertizarea împotriva adăugării sau ştergerii nu se referă la Biblie, la forma finită a compilaţiei din care este compusă, ci la cartea distinctă a Apocalipsei, aşa cum a ieşit ea din mâna apostolului. Cu toate acestea, nici un om nu are dreptul de a adăuga sau scoate ceva din oricare altă carte scrisă prin inspiraţia dată de Dumnezeu. Scriind cartea Apocalipsei, a adăugat Ioan ceva la cartea prorociei lui Daniel? Absolut nimic. Un profet nu are nici un drept să modifice Cuvântul lui Dumnezeu. Dar viziunile lui Ioan le confirmă pe cele ale lui Daniel şi aduc multă lumină suplimentară asupra subiectelor introduse acolo. Conchid, prin urmare, că Domnul nu S-a angajat să păstreze tăcerea, ci are încă libertatea de a vorbi. Aceasta să fie în veci vorbirea inimii mele: Vorbeşte, Doamne, prin cine doreşti; robul tău ascultă.

32:22 În acest fel, încercarea de a dovedi din Scriptură

32:23 desfiinţarea darurilor spirituale se dovedeşte un eşec total. Şi, întrucât porţile iadului nu au biruit biserica, ci Dumnezeu are încă un popor pe pământ, putem cerceta dezvoltarea darurilor în relaţie cu solia celui de-al treilea înger, o solie care va aduce biserica pe fundament apostolic şi o va face cu adevărat lumina - nu întunericul - lumii.

32:24 Şi iarăşi: suntem avertizaţi dinainte că vor exista proroci mincinoşi în zilele de pe urmă şi Biblia oferă un test după care să le încercăm învăţăturile pentru a putea deosebi ce este adevărat de ce este fals. Marele test este Legea lui Dumnezeu, care este aplicată atât pentru probarea profeţiilor, cât şi a moralităţii caracterului prorocilor. Dacă nu aveau să mai fie profeţii adevărate în zilele de pe urmă, era cu mult mai simplu să se declare aşa şi să se taie din rădăcină orice posibilitate a amăgirii, decât să se dea un test prin care să se încerce acestea, ca şi cum ar fi putut fi şi unele false, şi unele adevărate.

32:25 În Isaia 8,19.20 este o profeţie despre spiritele familiare din vremurile de acum, iar Legea este dată ca test: "La Lege şi la Mărturie; căci dacă nu vorbesc în conformitate cu acest cuvânt, aceasta este pentru că nu există lumină în ei" [KJV] . De ce se spune "dacă nu vorbesc" din moment ce nu avea să fie nici o manifestare reală a spiritelor sau, în acelaşi timp, a profeţiei? Isus spune: "Păziţi-vă de proroci mincinoşi... Îi veţi cunoaşte după roadele lor". Matei 7,15.16. Aceasta este o parte a predicii de pe munte şi toţi pot vedea că acest discurs are o aplicaţie generală la biserică, în era evanghelică. Urmează ca prorocii mincinoşi să fie cunoscuţi după roadele pe care le aduc; cu alte cuvinte, după moralitatea caracterului lor. Singurul standard după care se poate determina dacă roadele pe care le aduc aceştia sunt bune sau rele este Legea lui Dumnezeu. În felul acesta suntem aduşi la Lege şi la Mărturie. Profeţii adevăraţi nu numai că vor vorbi în conformitate cu acest cuvânt, dar vor şi trăi după el. Eu nu îndrăznesc să osândesc o persoană care vorbeşte şi trăieşte astfel.

32:26 O caracteristică dintotdeauna a prorocilor mincinoşi a fost aceea că au viziuni de pace şi că vor spune "pace şi linişte" când o nimicire neaşteptată va veni peste ei. Cei adevăraţi vor mustra cu îndrăzneală păcatul şi vor da avertizarea despre mânia viitoare.

32:27 Profetizările care contrazic declaraţiile clare şi simple ale Cuvântului trebuie respinse. Aşa Şi-a învăţat Mântuitorul ucenicii când i-a avertizat cu privire la modul în care se va desfăşura cea de-a doua Sa venire. Când Isus S-a înălţat la cer sub privirile ucenicilor Săi, îngerii au declarat în mod explicit că acelaşi Isus va veni în acelaşi fel în care L-au văzut urcând la cer. De aceea Isus, prevăzând lucrarea prorocilor mincinoşi din ultimele zile, spune: "Dacă vă vor zice: 'Iată-L în pustie', să nu vă duceţi acolo! 'Iată-L în odăiţe ascunse', să nu credeţi". Toate profeţiile adevărate legate de acest punct trebuie să recunoască venirea Sa vizibilă din cer. De ce nu a spus Isus: "Respingeţi toate profeţiile făcute în vremea aceea, căci nu vor exista proroci adevăraţi atunci?"

32:28 "Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos." Efeseni 4,11-13

32:29 Învăţăm dintr-un verset anterior că Hristos, când S-a urcat la cer a dat oamenilor daruri. Alături de aceste daruri sunt enumeraţi apostolii, prorocii, evangheliştii, păstorii şi învăţătorii. Scopul în vederea căruia au fost date a fost desăvârşirea sfinţilor în unitate şi cunoştinţă. Unii care mărturisesc că sunt pastori şi învăţători în zilele noastre susţin că aceste daruri şi-au împlinit pe deplin obiectivul, cu mai bine de optsprezece secole în urmă şi,

32:30 ca o consecinţă, acum au încetat. Şi atunci de ce să nu aruncăm la o parte titlurile lor de pastori şi învăţători? Dacă slujba de profet se limitează prin acest text la biserica primară, atunci şi cu cea de evanghelist este la fel - şi cu toate celelalte; căci aici nu se face nici o deosebire.

32:31 Haideţi să ne gândim o clipă asupra acestui punct. Toate aceste daruri au fost date pentru desăvârşirea sfinţilor în unitate, cunoştinţe şi spirit. Sub influenţa lor, biserica primară s-a bucurat, o vreme, de acea unitate: "Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet". Şi se pare că o consecinţă firească a acestei unităţi era că "apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi". Faptele apostolilor 4,31-33. Cât de vrednică de dorit este o asemenea stare de lucruri acum! Însă apostazia, prin influenţa ei de dezbinare şi întinare, a mânjit splendoarea bisericii frumoase şi a îmbrăcat-o în sac. Rezultatul a fost dezbinarea şi dezordinea. Nu a fost niciodată o diversitate a credinţelor în creştinism ca în zilele noastre. Dacă darurile erau necesare pentru a păstra unitatea bisericii primare, cu cât mai mult este nevoie de ele acum pentru a restabili unitatea! Şi faptul că scopul lui Dumnezeu este de a reface unitatea bisericii în zilele de pe urmă este cu prisosinţă dovedit de profeţii. Suntem asiguraţi că străjerii vor vedea cu ochii lor cum Domnul va aduce Sionul înapoi . De asemenea, că în vremea sfârşitului cei înţelepţi vor înţelege. Când se va împlini acest lucru, va exista o unitate a credinţei între toţi aceia pe care-i socoteşte Dumnezeu înţelepţi; întrucât cei care înţeleg în realitate corect trebuie în mod necesar să înţeleagă împreună la fel. Ce va face cu putinţă această unitate, dacă nu darurile care au fost date tocmai în acest scop?

32:32 Pornind de la consideraţii ca acestea, este evident că starea de desăvârşire a bisericii, prevăzută aici, este încă în viitor; în consecinţă, aceste daruri nu şi-au împlinit încă scopul. Această Epistolă către efeseni a fost scrisă în anul 64 d. Hr., cam cu doi ani înainte ca Pavel

32:33 să-i spună lui Timotei că era gata să fie turnat ca o jertfă de băutură şi că timpul plecării sale era aproape. Seminţele apostaziei încolţeau acum în biserică, pentru că Pavel spusese cu zece ani în urmă, în a doua sa Epistolă către tesaloniceni că "taina fărădelegii a şi început să lucreze". Lupi răpitori erau acum gata să intre şi să nu cruţe turma. Biserica nu se înălţa şi nu înainta către acea desăvârşire a unităţii descrise în text, ci era pe punctul de a fi sfâşiată de partide şi tulburată de dezbinări. Apostolul ştia aceasta; prin urmare, el trebuie să fi privit dincolo de marea apostazie, către perioada de strângere a rămăşiţei poporului lui Dumnezeu, când a zis: "Până vom ajunge toţi la unirea credinţei". Efeseni 4,13. De aici deducem că darurile care au fost lăsate în biserică nu au reuşit să-şi facă lucrarea la timpul lor.

32:34 "Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile, ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun." 1 Tesaloniceni 5,19-21

32:35 În această epistolă, apostolul introduce subiectul celei de-a doua veniri a Domnului. El descrie apoi starea de necredinţă a lumii, în acea vreme, care spune "pace şi linişte", când ziua Domnului este gata să se dezlănţuie asupra lor şi nimicirea neaşteptată să vină asupra lor ca un hoţ noaptea. El îndeamnă apoi fierbinte biserica, având în vedere aceste lucruri, să fie trează, să vegheze şi să nu adoarmă. Printre îndemnurile care urmează, se află cuvintele pe care le-am citat: "Nu stingeţi Duhul" etc. Unii ar putea crede că aceste trei versete sunt complet separate unul de celălalt prin sensul pe care îl au; dar există o legătură firească în ordinea în care stau. Persoana care stinge Duhul va fi lăsată să dispreţuiască profeţiile, care sunt roada legitimă a Spiritului Sfânt. "Voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre

32:36 vor proroci." Ioel 2,28. Expresia "cercetaţi toate lucrurile" este limitată la subiectul aflat în discuţie, profetizarea, şi avem datoria de a pune la probă duhurile prin testele pe care ni le-a dat Dumnezeu în Cuvântul Său. Amăgirile spirituale şi profeţiile mincinoase abundă în timpul de acum; şi fără îndoială că textul acesta are aici o aplicaţie specială. Dar observaţi că apostolul nu spune "respingeţi toate lucrurile", ci "cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun".

32:37 "După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe care-i va chema Domnul." Ioel 2,28-32

32:38 Această profeţie a lui Ioel, care vorbeşte despre revărsarea Duhului Sfânt în zilele de pe urmă, nu a fost împlinită toată la începutul dispensaţiunii evanghelice. Lucrul acesta reiese clar din minunile din ceruri şi de pe pământ, introduse în acest text, minuni care trebuia să preceadă "ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată ". Deşi semnele au fost, acea zi înfricoşătoare este încă în viitor. Toată dispensaţiunea evanghelică poate fi numită "zilele de pe urmă", dar a spune că zilele de pe urmă sunt în urmă cu optsprezece secole este absurd. Ele se întind până la ziua Domnului şi la izbăvirea rămăşiţei poporului lui Dumnezeu: "Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi, pe care-i va chema Domnul".

32:39 Această rămăşiţă, care există în mijlocul semnelor şi minunilor care vestesc venirea zilei celei mari şi înfricoşate a Domnului, este fără îndoială rămăşiţa seminţei femeii despre care se vorbeşte în Apocalipsa 12,17 - ultima generaţie a bisericii de pe pământ. "Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Hristos."

32:40 Rămăşiţa bisericii evanghelice va avea darurile. Războiul se va da împotriva ei pentru că membrii acesteia păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Hristos. (Apocalipsa 12,17). În Apocalipsa 19,10, mărturia lui Isus Hristos este definită ca fiind spiritul profeţiei. Îngerul a spus: "Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus". În Apocalipsa 22,9, el repetă în esenţă aceleaşi cuvinte, după cum urmează: "Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii". Comparând textele, vedem forţa expresiei: "Mărturia lui Isus este spiritul profeţiei". Dar mărturia lui Isus include toate darurile date de Acel Spirit unic. Pavel spune: "Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos." 1 Corinteni 1,4-7. Mărturia lui Hristos a fost confirmată în biserica din Corint; şi care a fost rezultatul? Nu duceau lipsă de nici un dar. Şi atunci nu suntem noi îndreptăţiţi să tragem concluzia că în momentul confirmării depline a rămăşiţei prin mărturia lui Isus aceştia nu vor duce lipsă de nici un fel de dar, aşteptând venirea Domnului nostru Isus Hristos?

32:41 CĂDEREA LUI SATANA

32:42 Satana a fost odată un înger onorat în cer, alături de Hristos. Faţa sa, ca şi a celorlalţi îngeri, era plină de blândeţe şi exprima fericirea. Fruntea sa era înaltă şi lată, arătând o mare inteligenţă. Înfăţişarea sa exterioară era perfectă; purtarea, nobilă şi maiestuoasă. Dar când Dumnezeu I-a spus Fiului Său "să facem om după chipul şi înfăţişarea noastră", Satana a fost invidios pe Isus. El dorea să fi fost consultat în privinţa creării omului şi, pentru că nu i se ceruse sfatul, s-a umplut de invidie, gelozie şi ură. Dorea să primească cele mai înalte onoruri în cer, alături de Dumnezeu.

32:43 Până în acest moment, tot cerul fusese într-o ordine perfectă, în armonie şi în desăvârşită supunere faţă de cârmuirea lui Dumnezeu. Era cel mai înalt păcat să te revolţi împotriva ordinii şi voinţei Sale. Tot cerul părea în fierbere. Îngerii erau organizaţi în companii, fiecare fiind condusă de un înger de grad superior. Satana, ambiţios să se înalţe pe sine şi nevoind să se supună autorităţii lui Isus, răspândea insinuări împotriva guvernării lui Dumnezeu. Unii dintre îngeri simpatizau cu Satana în răzvrătirea lui, iar alţii susţineau cinstea şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru faptul că dăduse autoritate Fiului Său. Între îngeri s-a făcut dezbinare. Satana şi simpatizanţii lui se luptau să preschimbe modul de conducere al lui Dumnezeu. Doreau să cerceteze înţelepciunea de nepătruns a lui Dumnezeu şi să pătrundă motivul pentru care Isus fusese înălţat

32:44 şi înzestrat cu conducere şi putere nelimitată. Ei s-au răzvrătit împotriva autorităţii Fiului. Toată oştirea îngerească a fost chemată înaintea Tatălui pentru a se hotărî fiecare caz în parte. S-a decis că Satana trebuie exclus din cer, împreună cu îngerii care i se alăturaseră în răzvrătire. Apoi, în cer a fost război. Îngerii s-au angajat în bătălie; Satana dorea să-L învingă pe Fiul lui Dumnezeu şi pe cei care erau supuşi voinţei Lui. Dar îngerii cei buni şi credincioşi au biruit şi Satana a fost alungat din cer împreună cu cei ce-l urmaseră.

32:45 După ce Satana şi cei ce căzuseră o dată cu el au fost izgoniţi din cer şi el şi-a dat seama că pierduse pentru totdeauna toată puritatea şi slava acestuia, s-a căit şi a dorit să fie readus în cer. Era dispus să-şi reia poziţia sau orice altă poziţie în care ar fi putut fi numit. Dar nu; cerul nu trebuie pus în primejdie. Tot cerul putea fi întinat dacă ar fi fost adus înapoi; căci păcatul îşi afla originea în el şi seminţele răzvrătirii erau în el. Atât el, cât şi cei ce-l urmaseră au plâns şi au implorat să fie readuşi în favoarea lui Dumnezeu. Dar păcatul lor - ura, invidia şi gelozia lor - fusese atât de mare încât Dumnezeu nu-l putea şterge. El trebuia să rămână pentru a-şi putea primi pedeapsa finală.

32:46 Când Satana a devenit pe deplin conştient că nu exista nici o posibilitate prin care să recapete favoarea lui Dumnezeu, au început să se manifeste ura şi răutatea lui. S-a consultat cu îngerii lui şi a fost făcut un plan pentru a continua lupta împotriva conducerii lui Dumnezeu. Când Adam şi Eva au fost puşi în frumoasa grădină, Satana făcea planuri pentru a-i nimici. Era cu neputinţă ca acest cuplu fericit să fie privat de fericirea lor, dacă ascultau de Dumnezeu. Satana nu-şi putea exercita puterea asupra lor, dacă aceştia nu-L nesocoteau mai întâi pe Dumnezeu şi nu pierdeau favoarea Sa. Trebuia făcut de aceea un plan pentru a-i duce la neascultare, pentru a provoca nemulţumirea lui Dumnezeu

32:47 şi a fi aduşi sub influenţa directă a lui Satana şi a îngerilor lui. S-a hotărât ca Satana să ia o altă formă şi să arate interes faţă de om. El trebuia să provoace neîncredere cu privire la sinceritatea lui Dumnezeu şi să-i facă să aibă îndoieli că spusele lui Dumnezeu ar fi însemnat chiar acel lucru; după aceea, el trebuia să le stârnească curiozitatea şi să-i determine să se amestece în planurile nepătrunse ale lui Dumnezeu - însuşi păcatul de care se făcuse vinovat Satana-şi să cerceteze cauza restricţiei legate de pomul cunoştinţei binelui şi răului.

32:48 CĂDEREA OMULUI

32:49 Îngerii sfinţi vizitau adesea grădina şi îi învăţau pe Adam şi pe Eva cum să lucreze şi îi informau, de asemenea, despre răzvrătirea şi căderea lui Satana. Îngerii i-au avertizat cu privire la Satana şi le-au spus să nu se despartă unul de altul în timpul lucrului, căci ar fi putut să intre în contact cu acest vrăjmaş căzut. În acelaşi timp, îngerii le-au cerut să urmeze îndeaproape îndrumările pe care li le dăduse Dumnezeu, căci nu erau în siguranţă decât în supunere desăvârşită. Atunci, acest duşman căzut nu putea avea nici o putere asupra lor.

32:50 Satana şi-a început lucrarea cu Eva, pentru a o face să fie neascultătoare. Prima ei greşeală a fost că a umblat departe de soţul ei, apoi pentru că a zăbovit lângă pomul oprit şi după aceea, pentru că a ascultat de vocea ispititorului şi a îndrăznit chiar să se îndoiască de faptul că Dumnezeu spusese "în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit". Ea s-a gândit că poate Domnul nu a vrut să spună chiar aceasta şi, aventurându-se, şi-a întins mâna, a luat un fruct şi a mâncat. Acesta era frumos la privit şi plăcut la gust. Apoi a fost invidioasă că Dumnezeu ţinea departe de ei ceea ce era de fapt pentru binele lor şi a oferit

32:51 soţului ei fructul, în felul acesta ispitindu-l. I-a spus lui Adam tot ceea ce spusese şarpele şi şi-a exprimat uimirea că acesta avea darul vorbirii.

32:52 Am văzut o tristeţe acoperind faţa lui Adam. Părea uluit şi temător. Părea că în mintea lui se dă o luptă. Era sigur că acesta era duşmanul împotriva căruia fuseseră avertizaţi şi că soţia lui trebuia să moară. Trebuia ca ei să se despartă. Dragostea lui pentru Eva era puternică şi, cuprins de cea mai neagră descurajare, s-a hotărât să-i împărtăşească soarta. A luat fructul şi l-a mâncat repede. Atunci Satana a jubilat. Se răzvrătise în cer şi câştigase simpatizanţi care îl iubeau şi l-au urmat în răzvrătirea lui. Căzuse şi îi făcuse şi pe alţii să cadă împreună cu el. Şi acum o ispitise pe femeie să se îndoiască de Dumnezeu, să-i studieze cu un ochi critic înţelepciunea şi să caute să-i pătrundă planurile desăvârşite în înţelepciune. Satana ştia că femeia nu va cădea singură. Adam, prin iubirea sa faţă de Eva, încălcase porunca lui Dumnezeu şi căzuse împreună cu ea.

32:53 Ştirea despre căderea omului s-a răspândit în tot cerul. Toate harpele au tăcut. Îngerii şi-au aruncat cununile de pe cap, cuprinşi de tristeţe. Tot cerul era în fierbere. S-a ţinut un consiliu pentru a se hotărî ce trebuia făcut cu perechea vinovată. Îngerii se temeau că Adam şi Eva îşi vor întinde mâna şi vor mânca din pomul vieţii, devenind astfel păcătoşi nemuritori. Dar Dumnezeu a spus că îi va izgoni pe păcătoşi din grădină. Au fost trimişi de îndată îngeri să păzească drumul care ducea către pomul vieţii. Acesta a fost planul elaborat al lui Satana, ca Adam şi Eva să fie neascultători faţă de Dumnezeu, să aibă parte de nemulţumirea Sa şi apoi să mănânce din pomul vieţii pentru a putea trăi veşnic în păcat şi neascultare şi astfel păcatul să fie eternizat. Însă au fost trimişi îngeri sfinţi ca să-i izgonească din grădină şi să le taie calea către pomul vieţii. Fiecare din aceşti îngeri puternici ţinea în mâna dreaptă

32:54 ceva care semăna cu o sabie strălucitoare.

32:55 Apoi Satana a triumfat. Prin căderea lui, îi făcuse şi pe alţii să sufere. El fusese izgonit din cer, ei, din Paradis.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: