31:1 DARUL LUI DUMNEZEU PENTRU OM
31:2 Mi-a fost arătată marea iubire şi bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu prin aceea că Şi-a dat Fiul să moară, pentru ca omul să poată dobândi iertarea şi să trăiască. Mi-au fost arătaţi Adam şi Eva, care erau privilegiaţi să privească frumuseţea Grădinii Edenului şi li se îngăduise să mănânce din toţi copacii din grădină cu excepţia unuia. Însă şarpele a ispitit-o pe Eva, ea şi-a ispitit soţul şi astfel amândoi au mâncat din pomul oprit. Ei au călcat porunca lui Dumnezeu şi au devenit păcătoşi. Vestea s-a răspândit în tot cerul şi toate harpele au tăcut. Îngerii s-au întristat şi s-au temut ca nu cumva Adam şi Eva să nu-şi întindă din nou mâinile şi să mănânce în continuare din pomul vieţii şi să fie păcătoşi nemuritori. Dar Dumnezeu a spus că-i va izgoni
31:3 pe păcătoşi din grădină şi va păzi drumul către pomul vieţii prin nişte heruvimi cu o sabie învăpăiată, pentru ca omul să nu se poată apropia de el şi mânca din rodul lui, care perpetuează viaţa.
31:4 Tristeţea a umplut cerul când s-a realizat faptul că omul era pierdut şi că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnaţi la mizerie, boală şi moarte şi că nu exista nici o cale de scăpare pentru cel vinovat. Întreaga familie a lui Adam trebuie să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus şi am zărit o expresie de compasiune şi tristeţe pe faţa Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoţea a zis: "El discută în mod nemijlocit cu Tatăl Său". Neliniştea îngerilor părea foarte intensă în timp ce Isus discuta cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieşit de la Tatăl şi I-am putut vedea persoana. Faţa Îi era calmă, netulburată de vreo nelinişte sau necaz şi strălucea de o frumuseţe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut corului de îngeri că fusese croită o cale de scăpare pentru omul pierdut; că intervenise la Tatăl Său şi obţinuse permisiunea de a-Şi da propria viaţă ca răscumpărare pentru neamul omenesc, de a purta păcatele lor şi de a lua asupra Sa sentinţa de condamnare la moarte, deschizând în felul acesta o cale prin care ei, prin meritele sângelui Său, să poată găsi iertare pentru păcatele din trecut şi, prin ascultare, să fie aduşi înapoi în grădina din care au fost izgoniţi. Atunci ar putea avea din nou acces la rodul glorios, nepieritor al pomului vieţii la care au pierdut acum orice drept.
31:5 Atunci cerul a fost umplut de bucurie, de o bucurie inexprimabilă, iar corul îngeresc a intonat o cântare de laudă şi adorare. Şi-au atins harpele şi au cântat într-un ton mai înalt decât înainte, din cauza marii îndurări şi bunăvoinţe
31:6 din partea lui Dumnezeu, pentru că a dat pe preaiubitul Său Fiu să moară pentru un neam de răzvrătiţi. Apoi lauda şi adoraţia au fost revărsate pentru tăgăduirea de sine şi jertfa lui Isus, pentru că a consimţit să părăsească sânul Tatălui Său şi a ales o viaţă de suferinţă şi chin şi o moarte ruşinoasă, ca să poată da viaţă altora.
31:7 Îngerul a spus: "Crezi că Tatăl L-a dat pe preaiubitul Său Fiu fără o luptă? Nu, nu." Chiar şi Dumnezeul cerurilor a avut o luptă, dacă să-l lase pe omul vinovat să piară sau să-L dea pe iubitul Său Fiu să moară pentru el. Îngerii erau atât de interesaţi de mântuirea omului, încât s-au putut găsi printre ei unii care au vrut să-şi cedeze slava şi să-şi dea viaţa pentru omul care pierea. "Dar", a spus îngerul care mă însoţea, "aceasta nu ar fi realizat nimic". Nelegiuirea era atât de mare, încât viaţa unui înger nu putea plăti datoria. Nimic în afara morţii şi a mijlocirii Fiului lui Dumnezeu nu puteau plăti datoria şi salva pe omul pierdut dintr-o durere şi nenorocire fără speranţă.
31:8 Dar lucrarea ce a fost dată îngerilor era ca ei să coboare şi să urce cu balsam întăritor adus din slavă pentru a-L mângâia pe Fiul lui Dumnezeu în viaţa Sa de suferinţă. Ei I-au slujit lui Isus. Lucrarea lor era şi de a-i păzi şi feri pe supuşii harului de îngerii răi şi de întunericul care era aruncat în mod constant în jurul lor de către Satana. Am văzut că-I era cu neputinţă lui Dumnezeu să schimbe Legea pentru a-l salva pe omul pierdut, care pierea; de aceea a acceptat ca Fiul Său drag să moară pentru păcatele omului.
31:9 Daruri spirituale
31:10 Volumul 1