31:4 Tristeţea a umplut cerul când s-a realizat faptul că omul era pierdut şi că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnaţi la mizerie, boală şi moarte şi că nu exista nici o cale de scăpare pentru cel vinovat. Întreaga familie a lui Adam trebuie să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus şi am zărit o expresie de compasiune şi tristeţe pe faţa Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoţea a zis: "El discută în mod nemijlocit cu Tatăl Său". Neliniştea îngerilor părea foarte intensă în timp ce Isus discuta cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieşit de la Tatăl şi I-am putut vedea persoana. Faţa Îi era calmă, netulburată de vreo nelinişte sau necaz şi strălucea de o frumuseţe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut corului de îngeri că fusese croită o cale de scăpare pentru omul pierdut; că intervenise la Tatăl Său şi obţinuse permisiunea de a-Şi da propria viaţă ca răscumpărare pentru neamul omenesc, de a purta păcatele lor şi de a lua asupra Sa sentinţa de condamnare la moarte, deschizând în felul acesta o cale prin care ei, prin meritele sângelui Său, să poată găsi iertare pentru păcatele din trecut şi, prin ascultare, să fie aduşi înapoi în grădina din care au fost izgoniţi. Atunci ar putea avea din nou acces la rodul glorios, nepieritor al pomului vieţii la care au pierdut acum orice drept.