22:1 TIMPUL SECERIŞULUI
22:2 La 23 septembrie, Domnul mi-a arătat că Îşi întinsese mâna a doua oară pentru a recupera rămăşiţa poporului Său [Vezi p. 86] şi că eforturile Sale trebuie iarăşi dublate în acest timp al secerişului. În timpul împrăştierii, Israel a fost lovit şi sfâşiat, dar acum, în timpul secerişului, Dumnezeu Îşi va lega şi vindeca poporul. În vremea împrăştierii, eforturile depuse pentru răspândirea adevărului nu au avut decât un efect limitat şi nu au realizat decât foarte puţin sau nimic; în timpul strângerii rămăşiţei însă, când Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a-Şi strânge poporul, eforturile de răspândire a adevărului îşi vor avea efectul dorit. Toţi ar trebui să fie uniţi şi plini de zel în lucrare. Am văzut că era greşit ca cineva să facă referiri la perioada împrăştierii pentru a da exemple care să ne dirijeze acum în perioada secerişului ; căci, dacă Dumnezeu nu va face mai mult pentru noi acum decât a făcut atunci, Israel nu ar mai fi niciodată adunat. Am văzut că schema folosită în 1843 a fost dirijată de mâna Domnului şi că nu ar trebui schimbată; că numerele erau întocmai cum a vrut El; că mâna Sa a fost deasupra şi a ascuns o greşeală în unele cifre, greşeală pe care să n-o poată vedea nimeni până nu avea să-Şi ia El mâna. [ Aceasta se aplică schemei folosite în timpul mişcării din 1843 şi se referă în special la calcularea perioadelor profetice, aşa cum apăreau pe acea schemă. Următoarea frază explică faptul că a existat o inexactitate căreia, în providenţa lui Dumnezeu, i s-a îngăduit să existe. Aceasta însă nu a împiedicat publicarea ulterioară a unei scheme care a corectat eroarea după ce a trecut mişcarea de la 1843 şi după ce calculele - aşa cum au fost concepute atunci - şi-au atins scopul (n. ed.).]
22:3 Apoi am văzut, în legătură cu "necurmate " (Daniel 8,12) că "jertfei", acest cuvânt, a fost completat de înţelepciunea omenească şi nu aparţine textului şi că Domnul le-a dat imaginea corectă în privinţa lui celor care au anunţat ceasul
22:4 judecăţii. Când a existat unitate, înainte de 1844, aproape toţi erau de acord în privinţa opiniei corecte legate de "necurmate"; însă în confuzia de după 1844, au fost îmbrăţişate alte abordări şi au urmat întunericul şi încurcătura. Timpul nu a reprezentat un test după anul 1844 şi nici nu va mai fi vreodată un test.
22:5 Domnul mi-a arătat că solia celui de-al treilea înger trebuie să înainteze şi să fie vestită copiilor risipiţi ai Domnului, dar ea nu trebuie să fie legată de nici o dată. Am văzut că unii erau cuprinşi de un entuziasm fals, provenind din orele de predică; însă solia celui de-al treilea înger este mai tare decât poate fi timpul. Am văzut că această solie poate sta pe propria-i temelie şi nu are nevoie de o dată care să o întărească; şi că va merge cu multă putere şi îşi va împlini pe deplin şi repede lucrarea.
22:6 Apoi atenţia mi-a fost îndreptată către unii care se află în primejdia de a crede că este de datoria lor să meargă în Ierusalimul vechi [Vezi Apendicele (n. ed.)] gândind că au de făcut o lucrare acolo înainte de venirea Domnului. O asemenea interpretare este calculată pentru a devia gândurile şi interesul de la lucrarea de acum a Domnului, din timpul soliei celui de-al treilea înger; căci acelora cărora sunt de părere că trebuie să meargă totuşi la Ierusalim le vor sta gândurile numai acolo, iar mijloacele lor materiale vor fi reţinute de la cauza adevărului prezent, pentru a sluji scopului de a se putea deplasa acolo, atât ei cât şi alţii. Am văzut că o asemenea misiune nu va aduce nici un bine real, că ar dura mult să-i facă pe foarte puţini evrei să creadă chiar şi în prima venire a lui Hristos, ca să nu mai vorbim de cea de-a doua venire. Am văzut că Satana îi amăgise teribil pe unii în această privinţă şi că suflete din toată ţara noastră, pretutindeni în jurul lor, ar putea fi ajutate de către ei şi călăuzite să păzească poruncile lui Dumnezeu, însă ei le lăsau să piară. Am văzut, de asemenea, că Ierusalimul cel vechi nu va fi niciodată zidit din nou; şi că Satana făcea tot posibilul pentru a întoarce mintea copiilor Domnului către aceste lucruri, acum, în timpul secerişului
22:7 pentru a-i opri să-şi manifeste întregul interes faţă de lucrarea de acum a Domnului şi pentru a-i determina să neglijeze pregătirea necesară pentru ziua Domnului.
22:8 Dragă cititorule, în scrierea acestei mici cărţi am fost condusă de un sentiment de datorie faţă de fraţii şi surorile mele şi de dorinţa ca sângele sufletelor să nu se găsească pe veşmintele mele. Sunt conştientă de neîncrederea care există în mintea celor mai mulţi privind viziunile şi, de asemenea, că mulţi care mărturisesc că Îl caută pe Hristos şi învaţă că suntem în "zilele de pe urmă" spun că sunt toate de la Satana. Mă aştept la multă împotrivire de la asemenea persoane şi, dacă nu aş fi simţit că Domnul mi-o cere, nu aş fi făcut în felul acesta publice viziunile mele, având în vedere că vor stârni mânia şi batjocura unora. Dar mă tem de Dumnezeu mai mult decât de oameni.
22:9 Când Domnul mi-a dat prima dată solii pentru a le prezenta poporului, mi-a fost greu să le spun aşa cum erau şi le-am îndulcit şi le-am făcut cât mai blânde cu putinţă, de teamă de a nu-i răni pe unii. A fost o mare încercare să rostesc soliile aşa cum mi le-a dat Domnul. Nu mi-am dat seama că eram atât de necredincioasă şi nu vedeam păcatul şi primejdia din spatele unei asemenea căi până când nu am fost dusă, în viziune, în prezenţa lui Isus. S-a uitat la mine cu încruntare şi apoi Şi-a întors faţa de la mine. Îmi este cu neputinţă să descriu groaza şi suferinţa pe care le-am simţit atunci. Am căzut cu faţa în jos înaintea Sa, dar nu aveam putere să scot nici măcar un cuvânt. O, cât de mult îmi doream să fiu acoperită şi ascunsă de acea încruntare teribilă! Atunci am putut să-mi dau seama, într-o oarecare măsură, ce sentiment vor încerca cei pierduţi când vor striga munţilor şi stâncilor: "Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului".
22:10 De îndată, un înger mi-a poruncit să mă ridic, iar priveliştea care s-a desfăşurat înaintea ochilor mei abia dacă poate fi descrisă. Mi-a fost înfăţişat un grup
22:11 de oameni al căror păr şi ale căror veşminte erau rupte şi ale căror feţe erau însuşi tabloul disperării şi al groazei. S-au apropiat de mine, şi-au prins îmbrăcămintea cu mâna şi au frecat-o de a mea. Mi-am privit hainele şi am văzut că erau pătate de sânge şi că sângele făcea găuri în ele. Am căzut din nou ca moartă la picioarele îngerului meu însoţitor. N-am putut aduce nici o scuză. Limba mea refuza să se mişte şi mi-am dorit fierbinte să fiu departe de un loc atât de sfânt. Din nou, îngerul m-a ridicat în picioare şi mi-a zis: "Acesta nu este cazul tău acum, dar această scenă a trecut pe dinaintea ta, ca să ştii în ce situaţie te vei afla, dacă neglijezi să mărturiseşti altora ceea ce ţi-a descoperit Domnul. Dar dacă eşti credincioasă până la capăt, vei mânca din pomul vieţii şi vei bea apă din râul vieţii. Vei fi nevoită să suferi mult, dar harul lui Dumnezeu este de-ajuns." M-am simţit atunci dornică să fac tot ceea ce Domnul mi-ar putea cere să fac, ca să pot avea încuviinţarea Sa şi să nu mai simt apăsarea acelei teribile încruntări.
22:12 Am fost în mod frecvent acuzată pe nedrept că am propovăduit viziuni specifice spiritismului. Înainte însă ca editorul de la Day-Star [Vezi Apendicele (n. ed.) [ să îmbrăţişeze acea amăgire, Domnul mi-a dat o viziune a efectelor triste, pustiitoare care vor veni asupra turmei din partea acestuia şi a altora prin propovăduirea viziunilor spiritiste. L-am văzut adesea pe Isus cel minunat şi am văzut că El este o persoană. L-am întrebat dacă Tatăl Său era o persoană şi avea o formă ca a Sa. Isus a spus: "Sunt imaginea chipului persoanei Tatălui Meu".
22:13 Am văzut adesea că viziunea spiritistă a spulberat toată slava cerului şi că, în mintea multora, tronul lui David şi încântătoarea persoană a lui Isus au fost mistuite în focul spiritismului. Am văzut că unii care au fost amăgiţi şi împinşi în această rătăcire vor fi aduşi afară, în lumina adevărului, dar că le va fi aproape cu neputinţă să scape
22:14 cu totul de puterea amăgitoare a spiritismului. Astfel de persoane ar trebui să facă o lucrare profundă în mărturisirea rătăcirilor lor şi părăsirea lor pentru totdeauna.
22:15 Dragă cititorule, îţi recomand Cuvântul lui Dumnezeu ca regulă a ta de credinţă şi practică. Prin acest Cuvânt urmează ca să fim judecaţi. În acel Cuvânt a făgăduit Dumnezeu să dea viziuni în "zilele de pe urmă"; nu pentru o nouă regulă a credinţei, ci pentru mângâierea poporului Său şi pentru a-i îndrepta pe cei care se rătăcesc de la adevărul Bibliei. Aşa a procedat Dumnezeu cu Petru când era gata să-l trimită pentru a predica neamurilor. (Faptele ap. 10)
22:16 Celor care poate vor difuza această lucrare de mici proporţii le voi spune că este destinată numai celor sinceri, iar nu celor ce vor batjocori lucrurile Duhului lui Dumnezeu.