22:11 de oameni al căror păr şi ale căror veşminte erau rupte şi ale căror feţe erau însuşi tabloul disperării şi al groazei. S-au apropiat de mine, şi-au prins îmbrăcămintea cu mâna şi au frecat-o de a mea. Mi-am privit hainele şi am văzut că erau pătate de sânge şi că sângele făcea găuri în ele. Am căzut din nou ca moartă la picioarele îngerului meu însoţitor. N-am putut aduce nici o scuză. Limba mea refuza să se mişte şi mi-am dorit fierbinte să fiu departe de un loc atât de sfânt. Din nou, îngerul m-a ridicat în picioare şi mi-a zis: "Acesta nu este cazul tău acum, dar această scenă a trecut pe dinaintea ta, ca să ştii în ce situaţie te vei afla, dacă neglijezi să mărturiseşti altora ceea ce ţi-a descoperit Domnul. Dar dacă eşti credincioasă până la capăt, vei mânca din pomul vieţii şi vei bea apă din râul vieţii. Vei fi nevoită să suferi mult, dar harul lui Dumnezeu este de-ajuns." M-am simţit atunci dornică să fac tot ceea ce Domnul mi-ar putea cere să fac, ca să pot avea încuviinţarea Sa şi să nu mai simt apăsarea acelei teribile încruntări.