21:2 Am văzut deseori cum copiii lui Dumnezeu neglijează rugăciunea, mai ales cea tainică, mult, mult prea mult; că mulţi nu exercită acea credinţă pe care au datoria şi privilegiul de a o exercita, aşteptând adesea acel simţământ pe care numai credinţa îl poate aduce. Simţirea nu este credinţă; cele două sunt lucruri distincte. Credinţa ne aparţine, pentru a o exercita, dar simţămintele de bucurie şi binecuvântarea sunt ale lui Dumnezeu şi El le oferă. Harul lui Dumnezeu vine la suflet prin canalul de credinţă vie şi stă în puterea noastră să ne folosim de acea credinţă.