20:1 PREGĂTIREA PENTRU SFÂRŞIT
20:2 În Oswego, New York, la data de 7 septembrie 1850, Domnul mi-a arătat că trebuie înfăptuită o mare lucrare pentru poporul Său înainte ca el să poată rămâne în picioare în bătălia din ziua Domnului. Atenţia mi-a fost îndreptată către aceia care pretind că sunt adventişti, dar care resping adevărul prezent şi am văzut că grupul lor se fărâmiţa şi că mâna Domnului se afla în mijlocul lor pentru a-i dezbina şi împrăştia acum, în vremea secerişului, astfel încât mărgăritarele preţioase, aflate printre ei, care au fost amăgite anterior, să poată avea ochii deschişi pentru a vedea care este starea lor reală. Şi acum, când le este prezentat adevărul de către solii Domnului, ei sunt pregătiţi să asculte şi să-i vadă frumuseţea şi armonia şi să se despartă de rătăcirile şi de cei cu care se întovărăşiseră înainte, să îmbrăţişeze adevărul preţios şi să stea acolo unde îşi pot defini poziţia.
20:3 Am văzut că aceia care se opun Sabatului Domnului nu au putut lua Biblia şi arăta că poziţia noastră este incorectă; de aceea, ei calomniau şi atacau caracterele
20:4 celor care cred şi propovăduiesc adevărul. Mulţi care au fost odată conştiincioşi şi L-au iubit pe Dumnezeu şi Cuvântul Său au ajuns atât de împietriţi, prin respingerea luminii adevărului, încât nu ezită să-i caracterizeze în mod greşit şi să-i acuze pe nedrept pe cei care iubesc Sabatul sfânt, dacă procedând astfel pot strica influenţa celor care declară fără teamă adevărul. Dar lucrurile acestea nu vor împiedica lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, această cale, urmată de cei ce urăsc adevărul, va fi chiar mijlocul de a le deschide unora ochii. Fiecare mărgăritar va fi adus afară şi cules, căci mâna Domnului este la lucru pentru a recupera rămăşiţa poporului Său şi Îşi va împlini lucrarea într-un mod glorios.
20:5 Noi care credem adevărul ar trebui să fim foarte prevăzători să nu dăm nici un prilej ca binele pe care-l înfăptuim să fie vorbit de rău. Ar trebui să ştim dacă fiecare pas pe care-l facem este sau nu în concordanţă cu Biblia, întrucât cei care urăsc poruncile lui Dumnezeu vor triumfa datorită greşelilor şi paşilor noştri greşiţi, aşa cum au făcut cei răi în 1843.
20:6 La 14 mai 1851, am văzut frumuseţea şi splendoarea lui Isus. În timp ce priveam slava Sa, nici nu m-am gândit că aş putea să fiu despărţită vreodată de prezenţa Sa. Am văzut o lumină care venea din slava care Îl învăluia pe Tatăl şi, pe măsură ce se apropia de mine, trupul mi s-a scuturat şi mi-a tremurat ca o frunză. Am gândit că, dacă va veni în apropierea mea, voi înceta să mai exist, dar lumina a trecut pe lângă mine. Atunci mi-am putut da seama cu ce Dumnezeu măreţ şi înfricoşător avem de-a face. Am văzut atunci ce imagine slabă au unii cu privire la sfinţenia lui Dumnezeu şi cât de mult Îi iau în deşert Numele Sfânt şi vrednic de cinste, fără a-şi da seama că ei vorbesc de fapt despre Dumnezeu, marele şi înfricoşătorul Dumnezeu. În timp ce se roagă, mulţi folosesc expresii uşuratice şi lipsite de respect, care întristează Spiritul delicat al Domnului şi au ca rezultat neprimirea cererilor lor în ceruri.
20:7 Am văzut, de asemenea, că mulţi nu îşi dau seama cum ar trebui să fie pentru a trăi înaintea Domnului fără un Mare Preot în Sanctuar, în timpul necazului celui mare. Cei care primesc sigiliul viului Dumnezeu şi sunt protejaţi în vremea strâmtorării trebuie să reflecte pe deplin chipul lui Isus.
20:8 Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară şi aşteptau timpul de "înviorare" şi pe cel al "ploii târzii" care să-i facă în stare să stea în picioare în ziua Domnului şi să trăiască înaintea Sa. O, pe cât de mulţi i-am văzut în timpul strâmtorării neacoperiţi! Ei neglijaseră pregătirea necesară; din această pricină, ei nu au putut primi înviorarea pe care toţi trebuie s-o aibă ca să poată fi pregătiţi să trăiască în faţa unui Dumnezeu sfânt. Cei care refuză să fie modelaţi de către profeţi şi nu reuşesc să-şi curăţească sufletele ascultând de tot adevărul şi care sunt dispuşi să creadă că starea lor este cu mult mai bună decât este în realitate vor ajunge în timpul căderii plăgilor şi vor vedea atunci că au nevoie să fie ciopliţi şi finisaţi pentru zidire. Dar atunci nu va mai fi timp pentru a face aceasta şi nici un Mijlocitor care să le pledeze cauza înaintea Tatălui. Înainte de această vreme, a ieşit declaraţia înfricoşător de solemnă: "Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!" Am văzut că nimeni nu putea avea parte de "înviorare", dacă nu obţinea biruinţa asupra oricărui păcat, asupra mândriei, egoismului, iubirii de lume şi oricărui cuvânt şi acţiune greşite. Ar trebui, de aceea, să ne apropiem din ce în ce mai mult de Domnul şi să căutăm cu sinceritate acea pregătire necesară pentru a ne face în stare să rămânem neclintiţi în bătălie în ziua Domnului. Toţi să-şi aducă aminte că Dumnezeu este sfânt şi că nimeni nu poate sta vreodată în prezenţa Sa în afară de făpturile sfinte.