18:8 Apoi mi-a fost îndreptată atenţia către slava cerului, către comoara strânsă pentru cei credincioşi. Totul era strălucitor şi încântător. Îngerii începeau să cânte o cântare minunată, apoi încetau să cânte şi îşi scoteau cununile de pe cap şi le aruncau sclipitoare la picioarele lui Isus şi strigau cu glasuri melodioase: "Slavă, Aleluia!" M-am alăturat cântecelor lor de laudă şi cinste, adresate Mielului, şi de fiecare dată când îmi deschideam gura pentru a-L lăuda, aveam un simţământ inexprimabil provocat de slava care mă înconjura. Era încă şi mai mult, o greutate nespus de mare şi veşnică de slavă. Îngerul a spus: "Mica rămăşiţă a celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, care păzesc poruncile Lui şi sunt credincioşi până la sfârşit se vor bucura de această slavă, vor fi mereu în prezenţa lui Isus şi vor cânta în compania îngerilor sfinţi".