17:1 MESAGERII [Vezi Apendicele (n. ed.)]
17:2 Domnul mi-a oferit adesea o imagine a situaţiei şi nevoilor mărgăritarelor risipite, care nu au ajuns încă la lumina adevărului prezent şi mi-a arătat că solii ar trebui să-şi croiască un drum în cea mai mare grabă către aceştia, pentru a le da lumina. Mulţi, aflaţi pretutindeni în jurul nostru, nu au nevoie decât să li se îndepărteze prejudecăţile şi să le fie puse înainte dovezile din Cuvânt ale poziţiei noastre actuale şi ei vor primi cu bucurie adevărul prezent. Solii trebuie să vegheze asupra sufletelor ca unii care vor trebui să dea socoteală. Viaţa lor trebuie să fie plină de trudă şi de chin sufletesc, în timp ce asupra lor apasă greutatea scumpei, dar ades-prejudiciatei cauze a lui Hristos. Ei vor trebui să lase deoparte confortul şi interesele lumeşti şi să-şi stabilească drept prim obiectiv faptul de a face tot ce le stă în putere pentru înaintarea cauzei adevărului prezent şi salvarea sufletelor care pier.
17:3 Vor avea şi o răsplată bogată. În cununile bucuriei lor, cei care sunt salvaţi de ei şi, în final, mântuiţi vor străluci ca stelele în veci de veci. Şi, în toată veşnicia, ei se vor bucura de satisfacţia de a fi făcut ceea ce au putut pentru prezentarea adevărului în curăţia şi frumuseţea lui, astfel încât sufletele s-au îndrăgostit de el, au fost sfinţite prin el şi s-au folosit de privilegiul inestimabil de a fi făcuţi bogaţi, de a fi spălaţi în sângele Mielului şi răscumpăraţi pentru Dumnezeu.
17:4 Am văzut că păstorii ar trebui să-i consulte pe cei în care au motive să se încreadă, cei care au participat la toate soliile şi sunt neclintiţi în tot adevărul prezent - aceasta înainte de a susţine noi puncte importante despre care cred că sunt sprijinite de Biblie. Atunci păstorii vor fi într-o desăvârşită unire, şi
17:5 unitatea dintre păstori va fi simţită de biserică. Am văzut că o astfel de cale va împiedica dezbinări nefericite şi atunci nu va fi nici o primejdie ca turma preţioasă să fie despărţită şi oile împrăştiate, fără păstor.
17:6 Am văzut totodată că Dumnezeu avea soli pe care ar fi vrut să-i folosească în cauza Sa, dar care nu erau pregătiţi. Erau prea uşuratici şi superficiali pentru a exercita o influenţă bună asupra turmei şi nu simţeau povara cauzei şi valoarea sufletelor aşa cum trebuie să simtă solii lui Dumnezeu pentru a avea rezultate bune. Îngerul a spus: "Fiţi curaţi, voi care purtaţi vasele Domnului, fiţi curaţi, voi care purtaţi vasele Domnului". Ei nu pot face decât puţin bine, dacă nu sunt cu totul predaţi lui Dumnezeu şi nu simt importanţa şi solemnitatea ultimei solii de har, care este dată acum turmei risipite. Unii, care nu sunt chemaţi de Dumnezeu, sunt foarte dispuşi să meargă cu solia. Dacă însă ar simţi greutatea cauzei şi responsabilităţile unei asemenea poziţii, vor simţi nevoia de a se da înapoi şi de a zice împreună cu apostolul: "Cine este potrivit pentru aceste lucruri?" Un motiv pentru care sunt atât de dornici să meargă este acela că Dumnezeu nu a pus asupra lor greutatea cauzei. Nu toţi cei care au vestit prima şi cea de-a doua solie îngerească urmează s-o vestească pe cea de-a treia, nici chiar după ce o îmbrăţişează cu totul, căci unii s-au aflat în atâtea rătăciri şi amăgiri, încât nu vor putea decât cel mult să-şi salveze propriile suflete, iar dacă îşi asumă răspunderea de a-i călăuzi pe alţii, vor fi exact mijloacele prin care li se va provoca acestora prăbuşirea. Dar am văzut că unii, care fuseseră mai înainte peste măsură de adânciţi în fanatism, erau primii care alergau acum, înainte să-i trimită Dumnezeu, înainte de a fi curăţiţi de rătăcirile din trecut; ei hrăneau turma lui Dumnezeu cu rătăciri amestecate cu adevăr şi, dacă erau lăsaţi să meargă mai departe, turma se îmbolnăvea şi urmau tulburările şi moartea. Am văzut că aceştia trebuia să fie cernuţi din nou şi din nou, până când erau eliberaţi de toate rătăcirile pe care le credeau,
17:7 în caz contrar, ei neputând niciodată să intre în Împărăţie. Solii nu ar putea avea aceeaşi încredere, în judecata şi discernământul persoanelor care au susţinut rătăciri şi au fost cuprinşi de fanatism, pe care ar avea-o în cei care au fost în adevăr şi nu în greşeli grosolane. De asemenea, mulţi sunt prea repede dispuşi să-i trimită în câmpul misionar pe unii care abia au mărturisit credinţa în adevărul prezent, care au mult de învăţat şi de făcut înainte de a fi ei înşişi drepţi înaintea lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de faptul de a le arăta altora calea.
17:8 Am văzut necesitatea ca în special solii să vegheze şi să oprească orice urmă de fanatism, ori unde l-ar vedea ridicându-se. Satana forţează intrarea din toate părţile şi, dacă nu ne păzim de el, dacă nu avem ochii deschişi pentru a-i vedea şiretlicurile şi capcanele şi dacă nu vom avea asupra noastră întreaga armătură a lui Dumnezeu, săgeţile de foc ale celor răi ne vor atinge. Există multe adevăruri preţioase în Cuvântul lui Dumnezeu, dar turma are nevoie acum de "adevărul prezent". Am văzut primejdia ca solii să fugă de punctele importante ale adevărului prezent şi să se ocupe de subiecte care nu sunt menite să aducă unitate în turmă şi să sfinţească sufletul. Satana se va folosi aici de orice avantaj posibil pentru a aduce vătămare cauzei.
17:9 Însă astfel de subiecte, cum ar fi Sanctuarul, studiat în legătură cu cele 2300 de zile, poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus, sunt foarte potrivite pentru a explica mişcarea adventă care a trecut şi a arăta care este poziţia noastră prezentă, a întări credinţa celor care se îndoiesc şi de a oferi siguranţa unui viitor glorios. Am văzut în mod repetat că acestea erau subiectele principale de care ar trebui să se ocupe solii.
17:10 Dacă solii aleşi ai lui Dumnezeu ar aştepta până când toate obstacolele ar fi îndepărtate din calea lor, mulţi nu s-ar duce niciodată să caute oile rătăcite. Satana le va pune înainte multe obiecţii pentru a-i opri de la împlinirea datoriei. Dar ei va trebui să iasă prin credinţă,
17:11 punându-şi încrederea în Acela care i-a chemat în lucrarea Sa, şi El va deschide calea înaintea lor în măsura în care va fi pentru binele lor şi slava Sa. Isus, marele Învăţător şi Model, nu a avut unde să-Şi aşeze capul. Viaţa Sa a fost o viaţă de trudă, întristare şi suferinţă; apoi S-a dat pe Sine pentru noi. Cei care, în locul lui Hristos, imploră suflete să se împace cu Dumnezeu şi care nădăjduiesc să domnească împreună cu Hristos în slavă trebuie să se aştepte să fie părtaşi la suferinţele Sale aici. "Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii." Psalmii 126,5.6