12:1 PUNEREA LA PROBĂ A CREDINŢEI NOASTRE
12:2 În această vreme de încercare avem nevoie să ne încurajăm şi să ne mângâiem unii pe alţii. Ispitele lui Satana sunt mai mari acum decât au fost vreodată în trecut, căci el ştie că are puţină vreme şi că foarte curând fiecare caz va fi hotărât, fie pentru viaţă, fie pentru moarte. Nu ne putem permite acum să ne scufundăm sub povara descurajării şi a încercărilor. Trebuie să rămânem neclintiţi în toate necazurile şi să ne încredem cu totul în Atotputernicul Dumnezeu al lui Iacov. Domnul mi-a arătat că harul Său ne este suficient pentru a înfrunta toate încercările noastre. Şi chiar dacă ele sunt mai mari decât au fost vreodată în trecut, dacă ne vom încrede cu totul în Dumnezeu, putem birui orice ispită şi ieşi victorioşi prin harul Său.
12:3 Dacă vom birui încercările noastre şi vom obţine victoria asupra ispitelor lui Satana, atunci vom suporta încercarea credinţei noastre, care este mai scumpă decât aurul şi vom fi mai puternici şi mai bine pregătiţi s-o întâmpinăm pe următoarea. Dacă însă dezarmăm şi cedăm ispitelor lui Satana, vom ajunge tot mai slabi şi nu vom obţine nici o răsplată pentru încercarea aceea şi nu vom fi atât de bine pregătiţi pentru următoarea; în felul acesta, vom ajunge din ce în ce mai slabi, până când vom fi duşi în robie de Satana, ajungând la discreţia lui. Trebuie să avem asupra noastră întreaga armătură a lui Dumnezeu şi să fim gata în orice moment pentru o confruntare cu puterile întunericului. Când ispitele şi încercările vin nestăvilite peste noi, să mergem la Dumnezeu şi să-I spunem în rugăciune toate chinurile noastre. El nu ne va lăsa să plecăm cu sufletul pustiu, ci ne va da har şi tărie pentru a birui şi pentru a zdrobi puterea vrăjmaşului. O, dacă ar putea vedea toţi aceste lucruri în adevărata lor lumină şi ar suferi greutăţile ca nişte buni soldaţi ai lui Isus! Atunci ar înainta Israel, tare în Dumnezeu şi în puterea Sa nemăsurat de mare.
12:4 Dumnezeu mi-a arătat că a dat poporului Său să bea o cupă a amărăciunii, pentru a-i curăţa şi lămuri. Este o înghiţitură amară, iar ei o pot face încă mai amară prin cârtire, plângeri şi nemulţumiri. Dar cei care o primesc în felul acesta trebuie să mai soarbă o dată, căci prima nu a avut efectul dorit asupra inimii. Şi dacă nici a doua nu îşi face lucrarea, atunci ei trebuie să mai soarbă o dată şi încă o dată, până când se va vedea efectul dorit, în caz contrar, fiind nevoie să fie lăsaţi necuraţi, cu o inimă întinată. Am văzut că această cupă a amărăciunii poate fi îndulcită prin răbdare, rezistenţă şi rugăciune şi că va avea efectul dorit asupra inimii celor care o primesc în acest mod, iar Dumnezeu va fi onorat şi slăvit. Nu este un lucru mic să fii creştin, să aparţii lui Dumnezeu şi să fii aprobat de El. Domnul mi i-a arătat pe unii care mărturisesc adevărul prezent, ale căror vieţi nu corespund cu mărturisirea lor. Ei au standardul evlaviei extrem de scăzut şi sunt departe de sfinţenia biblică. Unii se angajează într-o conversaţie deşartă şi nepotrivită şi alţii cedează în faţa ispitei de a înălţa eul. Nu ne putem aştepta să ne facem poftele, să vieţuim şi să ne purtăm cum se poartă oamenii din lume, să avem plăcerile lor şi să ne bucurăm de compania celor care sunt ai lumii pentru ca apoi să domnim cu Hristos în slavă.
12:5 Trebuie să fim părtaşi cu Hristos la suferinţele Sale aici, dacă vrem să ne bucurăm de slava Sa în lumea cea nouă. Dacă vom căuta să ne atingem propriul interes, dacă vom studia cum să ne împlinim cel mai bine plăcerile, în loc de a căuta să-I fim pe plac lui Dumnezeu şi să facem să înainteze cauza Sa preţioasă - care suferă - Îl vom dezonora pe Dumnezeu şi lucrarea Sa pe care mărturisim că o iubim. Nu ne-a mai rămas decât puţin timp în care să lucrăm pentru Dumnezeu. Nimic nu ar trebui să fie prea scump pentru a-l jertfi în scopul salvării turmei risipite şi sfâşiate a lui Isus. Cei care fac acum un legământ cu Dumnezeu prin jertfă vor fi curând strânşi şi duşi acasă, pentru a se bucura de o răsplată bogată şi a avea noua împărăţie în veci de veci.
12:6 O, haideţi să trăim cu totul pentru Domnul şi să arătăm printr-o viaţă bine rânduită şi o conversaţie evlavioasă că am fost cu Isus şi suntem urmaşii Săi blânzi şi umili. Trebuie să lucrăm cât este încă ziuă, căci la venirea nopţii întunecate a necazului şi suferinţei va fi prea târziu să lucrăm pentru Dumnezeu. Isus Se află în templul Său sfânt şi va accepta acum jertfele noastre, rugăciunile şi mărturisirile greşelilor şi păcatelor noastre şi va ierta toate fărădelegile lui Israel, pentru a putea fi şterse înainte ca El să iasă din Sanctuar. Când Isus părăseşte Sanctuarul, cei care sunt sfinţi şi fără prihană se vor sfinţi şi vor trăi şi mai departe în neprihănire; căci toate păcatele lor vor fi şterse atunci şi ei vor primi sigiliul viului Dumnezeu. Dar cei care sunt nedrepţi şi întinaţi vor fi nedrepţi şi se vor întina şi mai departe; căci atunci nu va mai fi un Mare Preot în Sanctuar, care să prezinte jertfele lor, mărturisirile şi rugăciunile lor înaintea scaunului de domnie al Tatălui. De aceea, ceea ce trebuie făcut pentru a salva sufletele de apropiata furtună a mâniei trebuie să fie înfăptuit înainte ca Isus să părăsească Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc.