10:1 DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU POPORUL SĂU
10:2 Am văzut dragostea plină de compasiune pe care o are Dumnezeu pentru poporul Său, şi aceasta este foarte mare. Am văzut îngeri deasupra sfinţilor, cu aripile întinse în jurul acestora. Fiecare sfânt avea un înger însoţitor. Dacă sfinţii plângeau loviţi de descurajare sau erau în primejdie, îngerii care îi însoţeau necurmat zburau repede sus pentru a duce aceste veşti, iar îngerii din cetate încetau să cânte. Atunci Isus însărcina un alt înger să coboare pentru a încuraja, veghea şi încerca să-i oprească să iasă de pe cărarea îngustă; dacă ei însă nu luau în seamă grija arătată de aceşti îngeri şi nu se lăsau mângâiaţi de ei, ci continuau în rătăcirea lor, îngerii priveau cu tristeţe şi plângeau. Duceau aceste veşti sus şi toţi îngerii din cetate plângeau şi apoi spuneau cu glas tare: "Amin". Dar dacă sfinţii îşi fixau privirile asupra premiului dinaintea lor şi Îi dădeau slavă lui Dumnezeu, lăudându-L, atunci îngerii duceau veştile bune în cetate şi îngerii de acolo îşi atingeau harfele de aur şi cântau cu putere: "Aleluia!" şi bolta cerească răsuna de cântecele lor minunate.
10:3 În cetatea cea sfântă este o ordine şi o armonie desăvârşită. Toţi îngerii care sunt însărcinaţi să viziteze pământul deţin un card auriu, ca o legitimaţie pe care-l prezintă îngerilor de la porţile cetăţii când ies sau intră. Cerul este un loc minunat. Tânjesc să fiu acolo şi să-L privesc pe dragul meu Isus, care Şi-a dat viaţa pentru mine, şi să fiu transformată după chipul Său slăvit. Ah, ce limbă ar putea exprima slava lumii strălucite care va veni?! Însetez după izvorul cu apă vie care înviorează cetatea Dumnezeului nostru.
10:4 Domnul mi-a oferit o privelişte a altor lumi. Mi-au fost date aripi şi un înger m-a însoţit de la cetate până la un loc care era măreţ şi strălucitor. Iarba acelui loc era de un verde crud, iar păsările de acolo
10:5 scoteau trilurile unui cântec plăcut. Cei ce locuiau acolo erau de toate mărimile; erau încântători, cu o înfăţişare plină de nobleţe şi măreţie. Chipurile lor exprimau imaginea lui Isus şi înfăţişarea lor strălucea de o bucurie sfântă, reflectând libertatea şi fericirea acelui loc. L-am întrebat pe unul din aceştia de ce erau atât de minunaţi, de o frumuseţe care o întrecea cu mult pe a celor de pe pământ. Răspunsul a fost: "Am trăit într-o strictă ascultare de poruncile lui Dumnezeu şi nu am căzut prin neascultare, ca aceia de pe pământ". Apoi am văzut doi pomi, unul arătând foarte asemănător cu pomul vieţii, din cetate. Fructele ambilor pomi arătau grozav, dar dintr-unul ei nu puteau mânca. Aveau libertatea de a mânca din amândoi, dar li se interzisese să mănânce dintr-unul. Apoi, îngerul care mă însoţea mi-a spus: "Nici unul din cei aflaţi în acest loc nu a gustat din pomul oprit; dacă ar mânca însă, ar cădea". Apoi am fost dusă într-o lume care avea şapte luni [aştri]. Acolo l-am văzut pe bunul Enoh, care fusese luat la cer. În mâna dreaptă ţinea o ramură de palmier, pe fiecare frunză a acesteia fiind scris "Biruinţă". Pe cap avea o cunună de un alb orbitor şi frunze în acea cunună, pe mijlocul fiecărei frunze fiind scris "Puritate"; în jurul cununii erau pietre preţioase de diferite culori, care străluceau mai tare decât stelele şi reflectau literele şi le măreau. Pe partea din spate era o fundă care lega cununa, şi pe ea era scris "Sfinţenie". Deasupra cununii era o coroană splendidă, care strălucea mai puternic decât soarele. L-am întrebat dacă acesta era locul în care a fost dus după ce a fost ridicat de pe pământ. El a spus: "Nu este acesta; Cetatea este căminul meu şi am venit să vizitez acest loc". Se plimba prin acel loc ca şi cum era acasă la el. L-am rugat fierbinte pe îngerul meu însoţitor să mă lase să rămân în locul acela. Nu puteam suporta gândul de a veni din nou în această lume întunecată. Atunci îngerul a zis: "Trebuie să te întorci şi, dacă vei fi credincioasă, tu, împreună cu cei 144 000, vei avea privilegiul de a vizita toate lumile şi de a vedea lucrarea mâinilor lui Dumnezeu".