6:86 În ceea ce-l privea pe Iuda, lucrarea de iubire a lui Hristos fusese zadarnică. Lucrurile nu stăteau însă la fel şi cu tovarăşii săi de ucenicie. Pentru ei era o lecţie a cărei influenţă avea să se facă simţită toată viaţa. Exemplul ei de tandreţe şi îndelungă răbdare avea să le modeleze mereu dialogul cu cei ispitiţi şi cu cei greşiţi. Şi aceasta cuprindea şi alte lecţii. La împuternicirea celor doisprezece, ucenicii au dorit foarte mult ca Iuda să fie unul dintre ei şi au considerat alegerea lui ca un eveniment foarte promiţător pentru grupul apostolic. El venise în contact cu lumea mai mult decât ei, era un bărbat cu purtări alese, cu discernământ şi calităţi de conducător şi, întrucât punea mare preţ pe talentele sale, îi făcuse pe ucenici să-l privească în acelaşi fel. Însă metodele pe care el dorea să le introducă în lucrarea lui Hristos erau întemeiate pe principii lumeşti şi guvernate de o politică la fel de lumească. Ucenicii priveau către asigurarea cinstei şi recunoaşterii lumeşti - către obţinerea împărăţiei acestei lumi. Lucrarea acestor dorinţe în viaţa lui Iuda i-a ajutat pe ucenici să înţeleagă vrăjmăşia dintre principiul înălţării de sine şi acela al lui Hristos, al umilinţei şi al jertfirii de sine - principiul împărăţiei spirituale. În soarta lui Iuda, ei au văzut finalul spre care tinde slujirea de sine.