6:78 O dată cu Iuda, între ucenici a fost introdus un element de vrajbă. Ajungând în legătură cu Isus, el răspunsese atracţiei exercitate de caracterul şi viaţa Sa. Dorise sincer o schimbare în el şi sperase să aibă această experienţă printr-o comuniune cu Isus. Dar această dorinţă nu a devenit predominantă. Ceea ce-l conducea era speranţa avantajului egoist în regatul lumesc, pe care aştepta ca Hristos să-l întemeieze. Deşi recunoştea puterea divină a iubirii lui Hristos, Iuda nu s-a lăsat în stăpânirea acesteia. El a continuat să-şi cultive propria judecată şi părere, dispoziţia sa de a critica şi condamna. Motivaţiile şi acţiunile lui Hristos, adesea mult prea sus faţă de înţelegerea lui, îl incitau la îndoială şi dezaprobare, iar propriile lui întrebări şi ambiţii