6:64 să-l înghită pe Petru, tot astfel iubirea Lui s-a întins pentru salvarea lui, când apele mari au căutat să-i acopere sufletul. Iarăşi şi iarăşi, chiar pe marginea propriei ruine, cuvintele lăudăroase ale lui Petru l-au adus mai aproape şi mai aproape de cădere. Iarăşi şi iarăşi a fost dată avertizarea: "Te vei lepăda... că nu Mă cunoşti". Luca 22,34. Inima mâhnită, iubitoare a ucenicului a fost cea care a vorbit când Petru a jurat: "Doamne, ... cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte". Luca 22,33; şi Acela care citeşte inima i-a dat lui Petru solia, puţin preţuită atunci, dar care avea să arunce o rază de speranţă în întunericul ce avea să cadă curând: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi". Luca 22,31