Printable ModeEducaţie, 6
|
6:1 PRIMELE PRINCIPII - 4 6:2 Atât de departe de a emite cerinţe arbitrare, Legea lui Dumnezeu 6:3 este dată oamenilor ca zid de apărare, ca scut. Oricine acceptă principiile ei este păzit de rău. Fidelitatea faţă de Dumnezeu implică fidelitatea faţă de om. Astfel, Legea apără drepturile şi individualitatea fiecărei fiinţe omeneşti. Îi opreşte pe conducători să oprime şi pe subordonaţi să nu dea ascultare. Asigură bunăstarea omului atât pentru lumea aceasta, cât şi pentru lumea care va veni. Pentru cel supus, reprezintă făgăduinţa vieţii veşnice, căci ea exprimă principiile care vor exista etern. 6:4 Hristos a venit pentru a demonstra valoarea principiilor divine, descoperind puterea lor pentru regenerarea omului. A venit pentru a-i învăţa pe oameni cum pot fi dezvoltate şi aplicate aceste principii. 6:5 Pentru oamenii acelui veac, valoarea tuturor lucrurilor era determinată de modul de prezentare exterioară. În timp ce religia scăzuse ca putere, crescuse ca pompă. Educatorii acelui timp căutau să inspire respect prin etalare şi ostentaţie. Viaţa lui Isus se afla în contrast izbitor cu toate acestea. Viaţa Lui demonstra lipsa de valoare a ceea ce era privit de către oameni ca fiind lucruri de căpetenie ale vieţii. Născut în mediul social al celor mai needucaţi, locuind în casa unui ţăran, folosind mâncarea pe care o mânca un ţăran, cu ocupaţia unui meşteşugar, ducând o viaţă obscură, identificându-se cu truditorii neştiuţi ai lumii - în mijlocul acestor condiţii şi în acest mediu -, Isus a urmat planul divin de educaţie. El nu căuta şcolile din timpul Său, cu obiceiul acestora de a mări proporţiile lucrurilor mici şi de a micşora lucrurile mari. Educaţia Sa era dobândită direct de la sursele aprobate de cer; din muncă folositoare, din studiul Scripturilor şi al naturii şi din experienţele vieţii - manualele lui Dumnezeu, pline de învăţături pentru toţi aceia care sunt gata să le ofere o mână neşovăitoare, un ochi atent şi o inimă deschisă pentru pricepere. 6:6 "Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El." Luca 2,40 6:7 Pregătit în acest fel, El Şi-a început misiunea, exercitând în fiecare moment al contactului Său cu oamenii o influenţă spre binecuvântare, o putere de a transforma, aşa cum lumea nu mai văzuse niciodată. 6:8 El care căuta să-i schimbe pe oameni trebuia ca El însuşi să-i înţeleagă. Oamenii nu pot fi atinşi şi înălţaţi decât prin compasiune, credinţă şi iubire. În acest punct, Hristos este descoperit ca Învăţător al învăţătorilor; dintre toţi cei care au trăit pe pământ, numai El are o înţelegere perfectă a sufletului omenesc. 6:9 "Căci n-avem un Mare Preot" - Învăţător al învăţătorilor, căci preoţii erau învăţători - "Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat." Evrei 4,15 6:10 "Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi." Evrei 2,18 6:11 Numai Hristos avea experienţă în toate întristările şi ispitele de care au parte fiinţele omeneşti. Nimeni altcineva născut din femeie nu a mai fost asaltat atât de aprig de ispită; nimeni altul nu a purtat o povară mai grea a durerii şi păcatului lumii. Nu a mai existat altul a cărui compasiune să fie atât de mare şi atât de gingaşă. Ca Unul care împărtăşea experienţele oamenilor, El nu doar simţea pentru cineva, ci şi împreună cu toţi cei care se luptau, care erau împovăraţi şi ispitiţi. 6:12 Ceea ce-i învăţa pe alţii, El trăia. "Pentru că Eu v-am dat o pildă", a spus El ucenicilor, "ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu". "Eu am păzit poruncile Tatălui Meu." Ioan 13,15; 15,10. Astfel, în viaţa lui Hristos, cuvintele Sale aveau un sprijin şi o ilustrare perfectă. Şi mai mult de-atât: ceea ce-i învăţa pe alţii, El era. Cuvintele Lui nu reprezentau doar expresia 6:13 experienţei vieţii Sale, ci şi a propriului Său caracter. Nu numai că propovăduia adevărul, dar El era adevărul. Acest lucru dădea putere învăţăturii Sale. 6:14 Hristos mustra cu credincioşie. Nu a trăit niciodată cineva care să urască atât de mult răul; nimeni care să-l denunţe cu atâta curaj. Simpla Lui prezenţă era o mustrare pentru toate lucrurile josnice şi neadevărate. În lumina purităţii Sale, oamenii se vedeau necuraţi, iar ţelurile vieţilor lor apăreau viclene şi false. Cu toate acestea, îi atrăgea pe oameni. Cel care îl crease pe om înţelegea valoarea omului. Denunţase răul ca fiind vrăjmaşul celor pe care căuta să-i binecuvânteze şi să-i salveze. El vedea în fiecare făptură umană, oricât de decăzută, un fiu al lui Dumnezeu, o persoană care putea reprimi privilegiul relaţiei cu Divinul. 6:15 "Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El." Ioan 3,17. Privindu-i pe oameni în suferinţele şi degradarea lor, Hristos vedea motive de speranţă chiar şi acolo unde nu se arăta decât disperare şi ruină. Oriunde exista un simţământ de nevoie, El vedea o ocazie de a înălţa. Sufletele ispitite, învinse, care se simţeau pierdute, gata să piară, erau întâmpinate de El cu binecuvântări, nu cu acuzări. 6:16 Fericirile pronunţate de El erau modul Său de întâmpinare a întregii familii omeneşti. La Predica de pe Munte, privind la mulţimea adunată să asculte, El părea să fi uitat pentru moment că nu este în cer şi a folosit formula obişnuită de salut a lumii luminii. De pe buzele Sale curgeau binecuvântări asemenea izbucnirii în torent a unui izvor ce a fost oprit multă vreme. 6:17 Întorcând spatele favoriţilor acestei lumi, ambiţioşi şi mulţumiţi de ei înşişi, El a declarat că binecuvântaţi erau aceia care, oricât de mare ar fi nevoia lor, vor să primească lumina şi iubirea Sa. Celor săraci în duh, celor întristaţi şi celor prigoniţi El le-a întins mâna, spunând: "Veniţi la Mine, ... 6:18 şi Eu vă voi da odihnă". Matei 11,28 6:19 El a întrezărit posibilităţi infinite în fiecare făptură omenească. I-a văzut pe oameni aşa cum ar putea să fie, transformaţi de harul Său - după "bunăvoinţa Domnului, Dumnezeului nostru". Psalmii 90,17. Privindu-i cu nădejde, le inspira nădejde. Întâmpinându-i cu încredere, le inspira încredere. Descoperind în Sine Însuşi idealul adevărat al omului, trezea atât dorinţa, cât şi credinţa pentru atingerea lui. În prezenţa Sa, suflete căzute şi dispreţuite îşi dădeau seama că erau încă oameni şi doreau să se dovedească vrednici de aprecierea Lui. În multe inimi care păreau moarte pentru tot ceea ce era sfânt erau trezite noi impulsuri. Pentru mulţi disperaţi, El deschidea posibilitatea unei vieţi noi. 6:20 Hristos i-a legat pe oameni de inima Sa prin legăturile iubirii şi dăruirii; şi prin aceleaşi legături i-a legat pe aceştia de semenii lor. Pentru El, iubirea însemna viaţă, iar viaţa însemna slujire. "Fără plată aţi primit", a zis El, "fără plată să daţi". Matei 10,8 6:21 Nu numai pe cruce S-a jertfit Hristos pentru omenire. Aşa cum "umbla din loc în loc" şi "făcea bine" (Faptele Apostolilor 10,38), experienţa fiecărei zile era o revărsare a propriei Sale vieţi. Într-un singur fel putea fi susţinută o asemenea viaţă. Isus trăia în dependenţă de Dumnezeu şi în comuniune cu El. În locul tainic al Celui Preaînalt, la umbra Celui Atotputernic, când şi când, oamenii se vindecă; rămân acolo pentru o vreme, iar rezultatul se arată prin fapte nobile; apoi credinţa lor cade, comuniunea este întreruptă şi lucrarea vieţii pătată. Dar viaţa lui Isus a fost o viaţă de încredere neîncetată, susţinută prin comuniune neîntreruptă; iar slujirea Sa pentru cer şi pământ a fost fără eşecuri sau ezitări. 6:22 Ca om, El a stăruit cu rugăminţi fierbinţi la tronul lui Dumnezeu până când 6:23 natura Sa umană era încărcată cu un curent ceresc care lega omenescul de divin. Primind viaţă de la Dumnezeu, El oferea viaţă oamenilor. 6:24 "Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta." Ioan 7,46. Acest lucru ar fi fost adevărat despre Hristos chiar şi dacă ar fi dat învăţătură numai în sfera fizicului şi intelectului sau în chestiuni de teorie şi speculaţie. Ar fi putut să dezlege taine pentru pătrunderea cărora s-ar fi cerut secole de trudă şi studiu. Ar fi putut face sugestii în ramuri ştiinţifice care, până la încheierea timpului, ar fi oferit hrană pentru minte şi un stimulent pentru invenţii. Dar nu a făcut acest lucru. Nu a zis nimic în scopul de a satisface curiozitatea sau de a stimula ambiţia egoistă. Nu s-a ocupat de teorii abstracte, ci de ceea ce era esenţial pentru dezvoltarea caracterului; ceea ce ar fi sporit capacitatea omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi i-ar fi mărit puterea de a face bine. A vorbit despre acele adevăruri legate de călăuzirea vieţii şi care unesc omul cu veşnicia. 6:25 În loc să-i îndrume pe oameni să studieze teorii ale oamenilor despre Dumnezeu, Cuvântul Său sau lucrările Sale, El i-a învăţat să-L privească aşa cum este descoperit în lucrările Sale, în Cuvântul Lui şi, prin providenţa Sa, le-a adus mintea în contact cu mintea Celui Infinit. 6:26 Oamenii "erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Său avea putere". Luca 4,32 Niciodată nu mai vorbise până atunci cineva care să aibă o aşa de mare putere de a trezi gândirea, de a stimula aspiraţiile, de a trezi toate calităţile trupului, minţii şi sufletului. 6:27 Învăţătura lui Hristos, asemenea compasiunii Sale, îmbrăţişa lumea. Nu poate exista vreo împrejurare în viaţă, vreo criză în experienţa umană care să nu fi fost anticipată în învăţătura Sa şi pentru care principiile Sale să nu aibă o lecţie. 6:28 El este Prinţul tuturor învăţătorilor, iar cuvintele Sale vor fi descoperite ca o călăuză pentru toţi cei care lucrează împreună cu El, până la sfârşitul timpului. 6:29 Pentru Dumnezeu, prezentul şi viitorul, ceea ce este aproape şi ceea ce este îndepărtat, erau una. Avea în vedere nevoile întregii omeniri. Înaintea ochiului minţii Sale, erau desfăşurate toate scenele eforturilor şi realizărilor omeneşti, ale ispitelor şi conflictelor, ale încurcăturilor şi primejdiilor. Toate inimile, toate familiile, toate plăcerile, bucuriile şi aspiraţiile Îi erau cunoscute. 6:30 El nu a vorbit numai în favoarea, dar şi către toată omenirea. Copilaşului, în bucuria dimineţii vieţii; inimii însetate, neliniştite, a tânărului; celor maturi, în puterea anilor lor, purtând poverile de răspunderi şi griji; celor vârstnici, în slăbiciunea şi oboseala lor - tuturor le-a fost dată solia Lui, fiecărui copil al omenirii, în orice ţară şi în orice veac. 6:31 În învăţăturile Sale au fost îmbrăţişate lucrurile vremelnice şi lucrurile veşniciei - cele văzute în legătura lor cu cele nevăzute, incidentele trecătoare ale vieţii obişnuite şi aspectele solemne ale vieţii ce va veni. 6:32 Dumnezeu a pus lucrurile acestei vieţi la locul cuvenit, ca fiind secundare faţă de cele de interes veşnic; nu a trecut însă cu vederea importanţa acestora. Învăţătura Sa a fost aceea că pământul şi cerul sunt legate unul de celălalt şi că o cunoaştere a adevărului divin îl pregăteşte pe om să-şi îndeplinească mai bine îndatoririle vieţii de zi cu zi. 6:33 Pentru El nu era nimic lipsit de sens. Jocul copilului, munca adultului, plăcerile vieţii, grijile şi suferinţele ei, toate reprezentau unelte pentru acel scop unic - descoperirea lui Dumnezeu pentru înălţarea omenirii. 6:34 De pe buzele Sale, Cuvântul lui Dumnezeu pătrundea în inimile oamenilor cu o nouă putere şi un nou înţeles. Învăţătura Sa făcea ca lucrurile creaţiei să fie văzute într-o lumină nouă. Pe faţa naturii luminau încă o dată razele acelei 6:35 străluciri pe care păcatul o alungase. În toate faptele şi experienţele de viaţă era descoperită o lecţie divină şi posibilitatea întovărăşirii cu divinul. Dumnezeu umbla din nou pe pământ; inimile omeneşti au devenit conştiente de prezenţa Lui; lumea era străbătută de iubirea Sa. Cerul a coborât printre oameni. În Hristos, ei L-au recunoscut pe Acela care deschisese înaintea lor ştiinţa veşniciei - "Emanuel, ... Dumnezeu cu noi". 6:36 Orice lucrare educaţională, adevărată, îşi găseşte centrul în Învăţătorul trimis de Dumnezeu. Despre lucrarea din zilele noastre, ca şi, fără îndoială, despre aceea pe care a întemeiat-o acum o mie opt sute de ani , Mântuitorul vorbeşte folosind cuvintele: 6:37 "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă; Cel viu." 6:38 "Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul." Apocalipsa 1,17; 21,6. 6:39 În prezenţa unui astfel de Învăţător, cu o asemenea ocazie de educaţie divină, ce altceva ar fi dacă nu nebunie să căutăm o educaţie despărţiţi de El - să căutăm să fim înţelepţi despărţiţi de Înţelepciune? Să fim drepţi în timp ce respingem Adevărul? Să căutăm să fim luminaţi fugind de Lumină şi să existăm fără Viaţă? Să ne întoarcem de la Izvorul de apă vie şi să săpăm puţuri crăpate, care nu ţin apa? 6:40 Iată, El încă ne invită: "Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Din inima celui ce crede în Mine vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura". "Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică." Ioan 7,37.38; 4,14 6:41 O ilustrare a metodelor Sale 6:42 "Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor din lume pe care Mi i-ai dat." 6:43 O ilustrare completă a metodelor lui Hristos ca Învăţător se găseşte în pregătirea celor doisprezece ucenici ai Săi. Asupra acestor bărbaţi aveau să apese răspunderi grele. Îi alesese ca pe unii pe care putea să-i umple de Duhul Său şi care puteau fi pregătiţi să continue lucrarea Sa pe pământ atunci când El avea să o părăsească. Mai presus de oricine altcineva, lor le-a creat avantajul de a fi tovarăşi cu El. Fiind cu ei personal, Domnul Isus Şi-a imprimat propria fire în aceşti colaboratori pe care i-a ales. "Viaţa a fost arătată," spune Ioan cel iubit, "şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea". 1 Ioan 1,2 6:44 Numai printr-o asemenea comuniune - comuniunea minţii cu mintea şi a inimii cu inima, a umanului cu divinul - poate fi transmisă acea energie vitală, educaţia adevărată fiind cea care are lucrarea de a o împărtăşi. Numai din viaţă se naşte viaţă. 6:45 În acea pregătire a ucenicilor Săi, Mântuitorul a urmat sistemul de educaţie stabilit la început. Primii doisprezece aleşi, împreună cu alţi câţiva care, slujind nevoilor acestora, intrau în legătură cu ei din timp în timp, au format familia lui Isus. Erau cu 6:46 El în casă, la masă, în aceeaşi odăiţă, pe câmp. Îl însoţeau în călătoriile Sale, Îi împărtăşeau încercările şi greutăţile şi, în măsura în care o aveau pe inimă, intrau în lucrarea Lui. 6:47 Uneori, le dădea învăţătură când stăteau împreună pe un povârniş de munte, alteori lângă mare sau în barca pescarului şi uneori când mergeau pe drum. Ori de câte ori vorbea mulţimii, ucenicii formau cercul interior. Se împingeau cât mai aproape de El, ca să nu piardă nimic din învăţătura Sa. Erau nişte ascultători atenţi, dornici să înţeleagă adevărurile pe care urma să le propovăduiască în toate ţările şi în toate timpurile. 6:48 Primii elevi ai lui Isus au fost aleşi din rândurile oamenilor simpli. Aceştia, pescari din Galilea, erau oameni umili, neînvăţaţi; oameni neştiutori în ce privea învăţăturile şi obiceiurile rabinilor, dar educaţi în disciplina severă a trudei şi greutăţilor. Erau oameni cu calităţi înnăscute şi cu un spirit educabil; oameni care puteau fi instruiţi şi modelaţi pentru lucrarea Mântuitorului. În poziţii sociale umile sunt mulţi truditori care parcurg şirul îndatoririlor zilnice, fără a bănui că au puteri latente care, puse la lucru, i-ar plasa printre cei mai mari conducători ai lumii. Aşa erau bărbaţii care au fost chemaţi de către Mântuitorul să fie împreună lucrători cu El. Şi ei au avut avantajul a trei ani de pregătire pe lângă cel mai mare Educator pe care l-a cunoscut vreodată această lume. 6:49 Aceşti primi discipoli se deosebeau foarte mult unii de alţii. Urmau să fie învăţătorii lumii şi reprezentau tipuri variate de caracter. Era Levi Matei, vameşul, chemat de la o viaţă de activitate în afaceri şi supunere faţă de Roma; habotnicul Simon, vrăjmaşul neîmpăcat al autorităţii imperiale; impulsivul, independentul, dar inimosul Petru şi fratele lui, Andrei; 6:50 Iuda, iudeul, stilat, capabil şi având un duh viclean; Filip şi Toma, loiali şi cinstiţi, dar cu toate acestea zăbavnici în credinţă; Iacov, mai mărunt, şi Iuda, mai puţin ieşit în evidenţă printre fraţi, dar fiind bărbaţi cu forţă, hotărâţi şi în greşeli, şi în virtuţi; Natanael, un copil, ca sinceritate şi încredere; şi fiii lui Zebedei, ambiţioşi şi cu inimi iubitoare. 6:51 Pentru a duce înainte, cu succes, lucrarea la care fuseseră chemaţi, aceşti ucenici, care se deosebeau atât de mult ca trăsături naturale, ca pregătire şi ca obiceiuri de viaţă, aveau nevoie să ajungă la o unitate de simţire, gândire şi acţiune. Obiectivul lui Hristos era să asigure această unitate. În acest scop, El a căutat să-i aducă în unitate cu Sine. Povara lucrării Sale pentru ei este exprimată în rugăciunea către Tatăl Său: "Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în noi..., ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine." Ioan 17,21-23 6:52 Puterea lui Hristos de a transforma 6:53 Dintre cei doisprezece ucenici, urma ca patru dintre ei să aibă un rol conducător, fiecare într-o linie distinctă. În pregătirea pentru acest lucru, Hristos i-a învăţat, prevăzând totul. Iacov, al cărui destin era o moarte fulgerătoare, de sabie; Ioan, care, dintre fraţii săi, avea să-L urmeze pe Maestrul Său cea mai lungă perioadă de timp, în lucrare şi prigonire; Petru, pionier în străpungerea barierelor înălţate de veacuri şi în învăţarea lumii păgâne; şi Iuda, capabil în slujire de performanţe superioare fraţilor săi, dar fierbând în sufletul său ţeluri la a căror împlinire nu se gândise prea mult - acestea erau persoanele care se bucurau de cea mai mare atenţie şi vasele pe care le instruia cel mai frecvent şi cu cea mai mare grijă. 6:54 Petru, Iacov şi Ioan căutau fiecare ocazie de a se afla în cel mai intim contact cu Maestrul lor, iar dorinţa lor era satisfăcută. Dintre toţi cei doisprezece, legătura acestora cu El era cea mai strânsă. Ioan nu putea fi mulţumit decât cu o intimitate încă şi mai pronunţată - şi a obţinut acest lucru. La acea primă cuvântare, lângă Iordan, când Andrei, după ce L-a auzit pe Isus, s-a grăbit să-l cheme pe fratele lui, Ioan a rămas tăcut, furat de contemplarea minunatelor teme. El L-a urmat pe Mântuitor, rămânând mereu un ascultător însetat, absorbit de cele auzite. Cu toate acestea, Ioan nu avea un caracter fără pată. Nu era genul de entuziast blând, visător. Lui şi fratelui său li se spunea "fiii tunetului." Marcu 3,17. Ioan era mândru, ambiţios, gata mereu să atace; sub toate acestea însă, Învăţătorul divin a întrezărit o inimă fierbinte, sinceră, iubitoare. Isus a mustrat firea sa hrăpăreaţă, a descurajat ambiţiile lui, i-a pus credinţa la încercare. Însă i-a descoperit lucrul după care-i tânjea sufletul - frumuseţea sfinţeniei, propria Sa iubire care preschimbă. "Am făcut cunoscut Numele Tău", a spus Isus către Tatăl, "oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume". Ioan 17,6 6:55 Firea lui Ioan căuta cu înfrigurare iubirea, compasiunea şi tovărăşia. S-a tras lângă Isus, a stat aproape de El, s-a sprijinit de pieptul Lui. Aşa cum se bucură o floare de soare şi rouă, tot aşa a absorbit şi el lumina şi viaţa divină. Cu adoraţie şi iubire, el a privit la Mântuitorul până când asemănarea cu Hristos şi tovărăşia cu El au devenit singura sa dorinţă, iar în propriul caracter s-a reflectat caracterul Maestrului său. 6:56 "Vedeţi," a spus el, "ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim 6:57 că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat." 1 Ioan 1,3 6:58 De la slăbiciune la tărie 6:59 Povestea nici unuia dintre ucenici nu ilustrează mai bine metoda de educare a lui Hristos ca povestea lui Petru. Îndrăzneţ, agresiv şi prea încrezător în propria-i persoană, cu o percepţie rapidă şi gata să acţioneze, prompt în a plăti cu aceeaşi monedă, dar generos când trebuia să arate iertare, Petru greşea adesea şi primea mustrări tot atât de des. Dar nici loialitatea sa plină de căldură, nici devotamentul faţă de Hristos nu erau mai rar şi cu mai puţină hotărâre recunoscute şi lăudate. Răbdător, cu o iubire aparte, Mântuitorul lucra cu ucenicul Său impulsiv, căutând să-i controleze încrederea de sine şi să-l înveţe umilinţa, supunerea şi dependenţa. 6:60 Lecţia nu a fost învăţată decât în parte. Încrederea în sine nu a fost dezrădăcinată. 6:61 Adesea, Isus, cu o povară grea asupra propriei Sale inimi, căuta să pună înaintea ucenicilor scenele încercărilor şi suferinţelor Sale. Dar ochii lor erau incapabili să vadă. Învăţăturile nu erau primite din toată inima, iar ei nu vedeau. Autocompătimirea, care îi împiedica să simtă împreună cu Hristos când Acesta suferea, l-a făcut pe Petru să-L dojenească: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!" Matei 16,22. Cuvintele lui exprimau ceea ce gândeau şi simţeau cei doisprezece. 6:62 Aşa că au mers mai departe, către criza care se apropia; ei, lăudăroşi, certăreţi, împărţindu-şi dinainte onoruri împărăteşti şi nici măcar visând la cruce. 6:63 Experienţa lui Petru avea o lecţie pentru ei toţi. Pentru încrederea de sine, încercarea este o înfrângere sigură. Hristos nu putea opri lucrarea răului nepărăsit încă. Dar aşa cum mâna Sa a fost întinsă pentru a salva atunci când valurile erau pe punctul 6:64 să-l înghită pe Petru, tot astfel iubirea Lui s-a întins pentru salvarea lui, când apele mari au căutat să-i acopere sufletul. Iarăşi şi iarăşi, chiar pe marginea propriei ruine, cuvintele lăudăroase ale lui Petru l-au adus mai aproape şi mai aproape de cădere. Iarăşi şi iarăşi a fost dată avertizarea: "Te vei lepăda... că nu Mă cunoşti". Luca 22,34. Inima mâhnită, iubitoare a ucenicului a fost cea care a vorbit când Petru a jurat: "Doamne, ... cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte". Luca 22,33; şi Acela care citeşte inima i-a dat lui Petru solia, puţin preţuită atunci, dar care avea să arunce o rază de speranţă în întunericul ce avea să cadă curând: "Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi". Luca 22,31 6:65 În sala de judecată cuvintele de tăgăduire fuseseră rostite; când iubirea şi loialitatea lui Petru, trezite sub privirea de compătimire, iubire şi tristeţe a Mântuitorului, îl trimiseseră pe acesta în grădina în care Hristos plânsese şi Se rugase; când lacrimile lui de remuşcare au căzut pe pământul care fusese muiat cu picăturile de sânge ale agoniei Sale, atunci cuvintele Mântuitorului "M-am rugat pentru tine ... după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi" au căpătat sens pentru sufletul lui. Hristos, deşi îi văzuse dinainte păcatul, nu-l lăsase pradă disperării. 6:66 Dacă privirea pe care i-a aruncat-o Isus ar fi arătat condamnare în locul milei; dacă, văzând dinainte păcatul, nu ar fi vorbit despre nădejde, ce mare întuneric l-ar fi acoperit pe Petru! Ce disperare cruntă i-ar fi torturat sufletul! În acel ceas de suferinţă şi scârbă de propria-i persoană, ce l-ar fi oprit să meargă pe cărarea pe care apucase Iuda? 6:67 Cel care nu-i putea scuti pe ucenicii Săi de suferinţă nu l-a lăsat pe acesta pradă amărăciunii ei. Isus are o iubire care nu te părăseşte şi nu te uită. 6:68 Fiinţele omeneşti, ele însele dedate la rău, sunt înclinate să se poarte fără blândeţe cu cei ispitiţi şi cu cei greşiţi. Nu pot citi inima, nu-i cunosc lupta şi durerea. Au nevoie să înveţe despre mustrarea care este iubire, despre lovitura care răneşte spre a vindeca, despre avertizarea care aduce nădejde. 6:69 Nu Ioan a fost acela care a vegheat alături de El în sala de judecată, care a stat lângă crucea Sa şi care a fost primul la mormântul Său, dintre toţi cei doisprezece ucenici - nu Ioan, ci Petru a fost cel menţionat de Hristos după învierea Sa. "Duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru", a spus îngerul, "că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus." Marcu 16,7 6:70 La ultima întâlnire a lui Hristos cu ucenicii, lângă mare, Petru - pus la încercare de întrebarea ce i-a fost de trei ori adresată: "Mă iubeşti?" - a fost repus la locul său între cei doisprezece. I s-a dat o lucrare; el urma să hrănească turma Domnului. Apoi, ca ultimă îndrumare personală, Isus i-a poruncit: "Tu vino după Mine!" Ioan 21,17.22 6:71 Acum putea aprecia cuvintele acestea. Petru putea înţelege mai bine de data aceasta lecţia pe care o dăduse Hristos când pusese un copilaş în mijlocul ucenicilor şi îi îndemnase să devină asemenea lui. Cunoscând mai îndeaproape atât propria-i slăbiciune, cât şi puterea lui Hristos, el era gata să se încreadă şi să se supună. Putea să-şi urmeze Maestrul în puterea Acestuia. 6:72 Iar la încheierea experienţei sale de lucrare şi jertfă, ucenicul odinioară atât de nepregătit să vadă crucea, a considerat că este o bucurie să-şi dea viaţa pentru Evanghelie, simţind 6:73 numai că, pentru el, care-l tăgăduise pe Domnul, era o onoare prea mare să moară în acelaşi fel în care murise Maestrul său. 6:74 Transformarea lui Petru a fost o minune a blândeţii divine. Este o lecţie de viaţă pentru toţi aceia care caută să calce pe urmele paşilor Maestrului Învăţător. 6:75 O lecţie în iubire 6:76 Isus i-a mustrat pe ucenicii Săi, i-a avertizat şi le-a atras atenţia; însă Ioan, Petru şi fraţii lor nu L-au părăsit. În ciuda mustrărilor, ei au ales să fie cu Isus. Iar Mântuitorul nu i-a părăsit din pricina greşelilor lor. El îi ia pe oameni aşa cum sunt, cu toate greşelile şi slăbiciunile lor, şi îi pregăteşte pentru slujba Sa, dacă şi ei vor să se lase disciplinaţi şi învăţaţi de El. 6:77 Exista însă unul printre cei doisprezece căruia, până aproape de încheierea lucrării Sale, Hristos nu i-a adresat nici un cuvânt de mustrare directă. 6:78 O dată cu Iuda, între ucenici a fost introdus un element de vrajbă. Ajungând în legătură cu Isus, el răspunsese atracţiei exercitate de caracterul şi viaţa Sa. Dorise sincer o schimbare în el şi sperase să aibă această experienţă printr-o comuniune cu Isus. Dar această dorinţă nu a devenit predominantă. Ceea ce-l conducea era speranţa avantajului egoist în regatul lumesc, pe care aştepta ca Hristos să-l întemeieze. Deşi recunoştea puterea divină a iubirii lui Hristos, Iuda nu s-a lăsat în stăpânirea acesteia. El a continuat să-şi cultive propria judecată şi părere, dispoziţia sa de a critica şi condamna. Motivaţiile şi acţiunile lui Hristos, adesea mult prea sus faţă de înţelegerea lui, îl incitau la îndoială şi dezaprobare, iar propriile lui întrebări şi ambiţii 6:79 erau strecurate în sufletul ucenicilor. Multe din certurile lor pentru supremaţie, multe din nemulţumirile lor faţă de metodele lui Hristos îşi aveau punctul de plecare la Iuda. 6:80 Isus, văzând că, dacă i s-ar fi împotrivit nu ar fi făcut altceva decât să-l împietrească, S-a ferit să intre în conflict deschis. Hristos a căutat să vindece egoismul îngust al vieţii lui Iuda prin contactul cu propria Sa iubire jertfitoare de sine. În învăţătura Sa, El a desfăşurat principiile care loveau la rădăcina ambiţiilor egocentrice ale discipolului. Era dată astfel lecţie după lecţie, iar Iuda îşi dădea seama de multe ori că îi fusese zugrăvit caracterul, că îi fusese arătat păcatul; dar nu a vrut să cedeze. 6:81 Pentru că nu s-a lăsat înduplecat de rugăminţile îndurării, impulsul răului a căpătat în cele din urmă controlul. Iuda, mâniat din pricina unei mustrări indirecte şi adus la exasperare de descurajarea visurilor sale ambiţioase, şi-a lăsat sufletul în stăpânirea demonului lăcomiei şi s-a hotărât să-şi trădeze Maestrul. Din camera Paştelui, din bucuria prezenţei lui Hristos şi a luminii nădejdii nemuririi, el a trecut la lucrarea sa cea rea - în întunericul de afară în care nu exista speranţă. 6:82 "Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă." Ioan 6,64. Cu toate acestea, cunoscând totul, El nu Şi-a înfrânat nici o stăruinţă a îndurării sau dar al iubirii. 6:83 Văzând primejdia în care se afla Iuda, îl adusese mai aproape de El, în cercul interior al ucenicilor aleşi şi de încredere. Zi după zi, în timp ce povara apăsa cel mai greu asupra inimii Sale, El purtase durerea contactului continuu cu acel spirit încăpăţânat, suspicios, care pregătea ceva în ascuns; El fusese martor la acea vrăjmăşie continuă, secretă şi subtilă şi se străduise să o zădărnicească printre ucenici. 6:84 Şi toate acestea pentru ca nici o posibilă influenţă mântuitoare să nu-i lipsească acelui suflet aflat în primejdie! 6:85 "Apele cele mari nu pot să stingă dragostea şi râurile n-ar putea s-o înece; ... căci dragostea este tare ca moartea." Cântarea Cântărilor 8,7.6 6:86 În ceea ce-l privea pe Iuda, lucrarea de iubire a lui Hristos fusese zadarnică. Lucrurile nu stăteau însă la fel şi cu tovarăşii săi de ucenicie. Pentru ei era o lecţie a cărei influenţă avea să se facă simţită toată viaţa. Exemplul ei de tandreţe şi îndelungă răbdare avea să le modeleze mereu dialogul cu cei ispitiţi şi cu cei greşiţi. Şi aceasta cuprindea şi alte lecţii. La împuternicirea celor doisprezece, ucenicii au dorit foarte mult ca Iuda să fie unul dintre ei şi au considerat alegerea lui ca un eveniment foarte promiţător pentru grupul apostolic. El venise în contact cu lumea mai mult decât ei, era un bărbat cu purtări alese, cu discernământ şi calităţi de conducător şi, întrucât punea mare preţ pe talentele sale, îi făcuse pe ucenici să-l privească în acelaşi fel. Însă metodele pe care el dorea să le introducă în lucrarea lui Hristos erau întemeiate pe principii lumeşti şi guvernate de o politică la fel de lumească. Ucenicii priveau către asigurarea cinstei şi recunoaşterii lumeşti - către obţinerea împărăţiei acestei lumi. Lucrarea acestor dorinţe în viaţa lui Iuda i-a ajutat pe ucenici să înţeleagă vrăjmăşia dintre principiul înălţării de sine şi acela al lui Hristos, al umilinţei şi al jertfirii de sine - principiul împărăţiei spirituale. În soarta lui Iuda, ei au văzut finalul spre care tinde slujirea de sine. 6:87 Pentru aceşti ucenici, misiunea lui Hristos şi-a atins scopul în cele din urmă. Încetul cu încetul, exemplul Său şi lecţiile 6:88 de dăruire de sine le-au modelat caracterele. Moartea Lui le-a distrus speranţa de măreţie lumească. Căderea lui Petru, apostazia lui Iuda, propriul lor eşec pentru faptul de a-L fi părăsit pe Hristos în chinuri şi primejdie, toate acestea le-au spulberat caracterul independent. Şi-au văzut propria slăbiciune; au văzut ceva din măreţia lucrării ce le fusese încredinţată; au simţit nevoia să fie călăuziţi la fiecare pas de către Maestrul lor. 6:89 Ei ştiau că nu aveau să se mai bucure de prezenţa Lui în carne şi oase şi au recunoscut, aşa cum n-o mai făcuseră niciodată până atunci, valoarea ocaziilor pe care le avuseseră, de a umbla şi vorbi cu Trimisul lui Dumnezeu. Când fuseseră rostite, ei nu apreciaseră sau nu înţeleseseră multe din lecţiile Sale; acum doreau fierbinte să-şi aducă aminte de aceste lecţii, să-I audă iarăşi cuvintele. Cu câtă bucurie şi-au dat seama acum de asigurarea: 6:90 "Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite". "V-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu". Şi "Mângâietorul, ... pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." Ioan 16,7; 15,15; 14,26 6:91 "Tot ce are Tatăl este al Meu". "Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul. ... Va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi." Ioan 16,15.13.14 6:92 Ucenicii Îl văzuseră pe Hristos înălţându-se din mijlocul lor, de pe Muntele Măslinilor. Şi, după ce cerurile L-au primit, îşi reamintiseră făgăduinţa cu care Se despărţise de ei: "Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului". Matei 28,20 6:93 Ei ştiau că dragostea Lui îi însoţea încă. Ştiau că au un reprezentant, un apărător la scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Ei îşi înălţau cererile în Numele lui Isus, repetând făgăduinţa Sa: "Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da". Ioan 16,23 6:94 Mai sus şi mai sus şi-au întins ei mâna credinţei, cu puternicul argument: "Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi". Romani 8,34 6:95 Credincios în făgăduinţa Sa, Cel Divin, înălţat în curţile cereşti, a oferit plinătatea Sa urmaşilor de pe pământ. Faptul că El a luat loc pe tron la dreapta lui Dumnezeu s-a arătat prin revărsarea Duhului asupra ucenicilor. 6:96 Prin lucrarea lui Hristos, aceşti ucenici fuseseră călăuziţi să simtă nevoia Duhului; sub învăţătura Duhului, ei au primit educaţia finală şi au intrat în lucrarea vieţii lor. 6:97 Nu mai erau neştiutori şi needucaţi. Nu mai erau o adunătură de soldaţi independenţi sau de elemente discordante. Speranţele lor nu mai erau concentrate asupra măreţiei lumeşti. Erau "toţi împreună," într-un gând şi într-un suflet. Hristos era în toate gândurile lor. Ţelul lor era înaintarea Împărăţiei Sale. Deveniseră asemenea Maestrului lor la minte şi caracter; iar oamenii "au priceput că fuseseră cu Isus". Faptele Apostolilor 4,13 6:98 Atunci a fost o asemenea descoperire a slavei lui Hristos cum omul muritor nu mai văzuse niciodată înainte. Mulţimi de oameni care Îi ponegriseră Numele şi Îi dispreţuiseră puterea se declarau ucenici ai Celui Răstignit. Prin cooperarea cu Duhul Sfânt, străduinţele 6:99 oamenilor umili, pe care îi alesese Hristos, agitaseră lumea. De-a lungul unei singure generaţii, Evanghelia a fost vestită tuturor naţiunilor de sub soare. 6:100 Hristos a hotărât ca acelaşi Duh care a fost trimis să-I ţină locul ca Instructor al primilor săi lucrători să fie şi Instructorul lucrătorilor Săi de astăzi. Făgăduinţa Sa este: "Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului". Matei 28,20 6:101 Prezenţa aceleiaşi Călăuze în lucrarea educaţională de astăzi va aduce aceleaşi rezultate ca în vechime. Aceasta este finalitatea pe care o urmăreşte adevărata educaţie; aceasta este lucrarea pe care intenţionează Dumnezeu s-o împlinească. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: