5:86 Când au încetat să recunoască Divinul, au încetat să mai aibă în vedere umanul. Adevărul, cinstea, integritatea, încrederea, compasiunea - toate erau îndepărtate de pe pământ. Lăcomia nestăvilită şi ambiţia devoratoare au dat naştere unei neîncrederi universale. Ideea datoriei, a obligaţiei pe care o are puterea faţă de slăbiciune, a demnităţii omeneşti şi a drepturilor omului au fost aruncate la o parte, ca fiind doar un vis sau o poveste frumoasă. Oamenii de rând erau priviţi ca animale de povară, unelte sau scări pentru ambiţie. Bogăţia şi puterea, tihna şi satisfacerea plăcerilor erau căutate ca fiind cel mai înalt bine. Veacul era caracterizat de degenerare fizică, o letargie mentală şi moarte spirituală.