5:56 Priviţi-l pe Pavel la Atena, înaintea adunării Areopagului, răspunzând ştiinţei cu ştiinţă, logicii cu logică şi filozofiei cu filozofie. Observaţi cum, cu tactul născut din iubire divină, arată către Iehova ca fiind acel "Dumnezeu necunoscut" căruia I se închinau neştiutori ascultătorii săi; şi, folosind cuvinte citate dintr-un poet de-al lor, Îl înfăţişează ca Tată ai cărui copii sunt. Ascultaţi-l cum, în acel veac al castelor, când drepturile omului - ca om - nu erau deloc recunoscute, descoperă marele adevăr al frăţiei între oameni, declarând că Dumnezeu "a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului". Apoi, arată cum, în toate intervenţiile lui Dumnezeu în favoarea omului, ţelul Său plin de har şi îndurare se regăseşte asemenea unui fir de aur. El "le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi." Faptele Apostolilor 17,23.26.27