Printable ModeEducaţie, 4
|
4:1 PRIMELE PRINCIPII - 2 4:2 Prin Hristos avea să fie împlinit scopul pentru care tabernacolul era un simbol - acea clădire glorioasă, cu pereţii săi de aur strălucitor, care aruncau curcubee de culoare, cu perdele brodate cu heruvimi, cu aroma tămâii perpetuu aprinse, care ajungea în fiecare ungher, cu preoţii înveşmântaţi într-un alb fără pată, iar în taina adâncă din locaşul cel mai ascuns, deasupra tronului îndurării, între chipurile îngerilor plecaţi, care se închinau, slava Celui Preasfânt. În toate acestea, Dumnezeu dorea ca poporul Său să citească ţelul pe care-l avea în vedere pentru sufletul omenesc. Mult timp după aceasta, apostolul Pavel aducea înaintea noastră acelaşi scop, vorbind prin Duhul Sfânt: 4:3 "Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi." 1 Corinteni 3,16.17 4:4 Mare era privilegiul şi cinstea făcută lui Israel prin pregătirea Sanctuarului; dar mare era şi responsabilitatea. În pustie trebuia înălţată o structură de o splendoare neîntrecută, pentru construirea căreia erau necesare cele mai costisitoare materiale şi cea mai înaltă îndemânare artistică - şi acest lucru trebuia făcut de un popor care abia scăpase din robie. Părea o sarcină copleşitoare. Dar Acela care dăduse planul de construire a făgăduit să coopereze cu lucrătorii. 4:5 "Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: Să ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din 4:6 seminţia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări... Şi iată că i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit." Exodul 31,1-6 4:7 Ce şcoală de meserii a fost cea din pustie, având ca instructori pe Hristos şi îngerii Săi! 4:8 În pregătirea sanctuarului şi în utilarea lui trebuia ca tot poporul să coopereze. Exista de lucru şi pentru creier, şi pentru mână. Era nevoie de o varietate de materiale şi toţi au fost invitaţi să contribuie, fiecare după cum îl lăsa inima. 4:9 Astfel, prin muncă şi prin dăruire ei au fost învăţaţi să coopereze cu Dumnezeu şi între ei. Şi urma să coopereze şi pentru pregătirea clădirii spirituale - templul lui Dumnezeu în suflet. 4:10 De la începutul călătoriei lor din Egipt, le-au fost date lecţii pentru pregătirea şi disciplina lor. Chiar înainte de a părăsi Egiptul s-a făcut o organizare temporară, iar poporul a fost împărţit în cete, fiecare având un conducător. La Sinai, aranjamentele organizatorice au fost finalizate. Ordinea atât de izbitor manifestată în toate lucrările lui Dumnezeu s-a arătat şi în societatea iudaică. Dumnezeu era centrul autorităţii şi al guvernării. Moise, ca reprezentant al Său, avea sarcina de a veghea la aplicarea legilor în Numele Său. Apoi, venea consiliul celor şaptezeci, apoi preoţii şi conducătorii, sub aceştia "căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece" (Numeri 11,16.17; Deuteronom 1,15) şi în sfârşit, dregători numiţi pentru îndatoriri speciale. Tabăra era aşezată într-o 4:11 ordine perfectă, cu tabernacolul, locuinţa lui Dumnezeu, în centru, iar în jurul lui corturile preoţilor şi leviţilor. În exterior, fiecare trib era aşezat lângă propriul steag. Au fost impuse reguli sanitare radicale. Ele au fost poruncite poporului nu numai pentru că erau de folos sănătăţii, dar şi ca fiind o condiţie pentru a menţine în mijlocul lor prezenţa Celui Preasfânt. Prin autoritate divină, Moise le-a declarat: "Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească...; tabăra ta va trebui deci să fie sfântă". Deuteronom 23,14 4:12 Educaţia israeliţilor includea toate obiceiurile lor de vieţuire. Tot ceea ce era legat de bunăstarea lor era subiectul grijii divine şi venea din sfera de acţiune a Legii divine. Dumnezeu a căutat binele lor cel mai înalt chiar şi atunci când S-a îngrijit de mâncarea lor. Mana cu care i-a hrănit în pustie era de o aşa natură, încât să le sporească puterea fizică, mentală şi morală. Cu toate că atât de mulţi s-au răzvrătit împotriva restricţiilor impuse asupra dietei lor şi îşi doreau fierbinte să se întoarcă la zilele când, ziceau ei, "şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam" (Exodul 16,3), înţelepciunea alegerii lui Dumnezeu pentru ei a fost apărată în aşa fel, încât nu avea nimeni nimic de obiectat. În ciuda greutăţilor vieţii duse de ei în pustie, nu era nici unul anemic în vreunul din triburile lor. 4:13 În toate călătoriile lor, chivotul legământului, care conţinea Legea lui Dumnezeu, trebuia să meargă în fruntea lor. Locul în care urma să-şi aşeze tabăra era indicat prin coborârea stâlpului de nor. Atâta vreme cât norul rămânea deasupra tabernacolului, ei stăteau în tabără. Când se ridica, îşi reluau călătoria. Atât oprirea, cât şi plecarea lor erau marcate de o invocaţie solemnă. "Când pornea chivotul, Moise zicea: 'Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!' 4:14 Iar când îl aşezau, zicea: 'Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!'" Numeri 10,35,36 4:15 În timpul în care au călătorit prin pustie, multe lecţii preţioase au fost fixate în mintea lor prin intermediul cântărilor. La izbăvirea lor de armata faraonului, întregul popor al lui Israel s-a unit într-un cântec de triumf. Departe, în deşert şi peste undele mării, răsuna refrenul plin de bucurie, iar munţii lăsau să răzbată în ecou cuvintele de laudă, "Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava". Exodul 15,21. În timpul călătoriei, acest cântec era adesea repetat, înviorând inimile şi aprinzând credinţa peregrinilor. Poruncile, aşa cum fuseseră date pe Sinai, cu făgăduinţe ale favorii divine şi amintirea lucrărilor Sale minunate pentru izbăvirea lor, erau exprimate, prin călăuzire divină, în cântec şi erau înălţate în sunetul muzicii instrumentale, oamenii ţinând bine pasul în timp ce vocile li se uneau în laudă. 4:16 În acest fel, gândurile le erau înălţate de la încercările şi dificultăţile drumului, spiritul lor neliniştit şi turbulent era îmbunat şi calmat, principiile adevărului erau sădite în memorie şi credinţa era întărită. Concertarea acţiunilor îi învăţa ordinea şi unitatea, şi poporul era adus într-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu şi fiecare cu celălalt. 4:17 Despre modul în care a lucrat Dumnezeu cu Israel în timpul celor patruzeci de ani de peregrinare prin pustie, Moise a declarat: "Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui"; "ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui". Deuteronom 8,5.2 4:18 "El l-a găsit într-un ţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; l-a înconjurat, l-a îngrijit şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Ca vulturul care 4:19 îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia şi-i poartă pe penele lui: Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său şi nu era nici un dumnezeu străin cu El." Deuteronom 32,10-12 4:20 "Căci şi-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt, şi de robul Său Avraam. A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie. Le-a dat pământurile neamurilor şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor, ca să păzească poruncile Lui şi să ţină legile Lui." Psalmii 105,42-45 4:21 Dumnezeu a pus la îndemâna lui Israel toate avantajele, le-a dat orice privilegiu, ceea ce avea să-i facă să fie o cinste la adresa Numelui Său şi o binecuvântare pentru naţiunile din jurul lor. Dacă ei ar fi vrut să umble în calea ascultării, le-a făgăduit că le "va da asupra tuturor neamurilor pe care le-a făcut: întâietate în slavă, în faimă şi în măreţie". "Toate popoarele," a spus El, "vor vedea că tu porţi Numele Domnului, şi se vor teme de tine". Naţiunile care vor auzi toate aceste precepte vor spune: "Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!" Deuteronom 26,19; 28,10; 4,6 4:22 În legile încredinţate lui Israel, au fost date instExcţiuni explicite în privinţa educaţiei. Dumnezeu i Se descoperise lui Moise, pe Sinai, ca fiind "un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie". Exodul 34,6. Urma ca în Israel taţii şi mamele să-i înveţe pe copiii lor aceste principii care prindeau fiinţă în Legea Sa. Prin îndrumare divină, Moise le-a declarat: "Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula". Deuteronom 6,6.7 4:23 Nu trebuia ca aceste lucruri să fie predate ca o teorie seacă. Cei care vor să-i înveţe pe alţii adevărul trebuie să-i practice ei înşişi principiile. Ei îi pot impresiona pe alţii numai reflectând caracterul lui Dumnezeu în corectitudinea, nobleţea şi lipsa de egoism a propriilor vieţi. 4:24 Adevărata educaţie nu înseamnă instruirea cu forţa a unei minţi nepregătite şi lipsite de receptivitate. Puterile mintale trebuie trezite, iar interesul stimulat. Pentru aceasta, avem la dispoziţie metoda lui Dumnezeu de predare. Cel care a creat mintea şi i-a stabilit legile a hotărât şi dezvoltarea ei în conformitate cu acestea. În cămin şi în sanctuar, prin lucrurile din natură şi din artă, în muncă şi în sărbători, în zidire sacră şi în piatra de aducere-aminte, prin metode, ritualuri şi simboluri fără număr, Dumnezeu i-a dat lui Israel lecţii care au ilustrat principiile Sale şi au păstrat amintirea minunatelor Lui lucrări. Apoi, pe măsură ce se puneau întrebări, instruirea dată impresiona mintea şi inima. 4:25 În aranjamentele făcute pentru educarea poporului ales, s-a arătat că o viaţă care Îl are în centru pe Dumnezeu este o viaţă completă. Pentru fiecare nevoie pe care a sădit-o, tot El a luat şi măsuri, ca să fie satisfăcută; El caută să dezvolte fiecare calitate pe care a dăruit-o. 4:26 Dumnezeu, Autorul oricărei frumuseţi, El Însuşi un iubitor al frumosului, a luat măsuri să satisfacă în copiii Săi iubirea de frumos. A asigurat, de asemenea, rezolvarea nevoilor lor sociale, întovărăşirile utile şi pline de bunătate, care fac atât de mult pentru cultivarea compasiunii, care luminează şi îndulcesc viaţa. 4:27 Ca mijloc de educaţie, un loc important a fost ocupat de sărbătorile lui Israel. În viaţa obişnuită, familia era atât şcoală, cât şi biserică, părinţii fiind instructori şi în ramura laică, şi în cea religioasă. De trei ori pe an 4:28 însă, erau stabilite perioade de comuniune şi închinare publică. Aceste adunări au fost ţinute mai întâi la Silo şi după aceea la Ierusalim. Nu era obligatorie decât prezenţa taţilor şi a fiilor; dar nimeni nu dorea să piardă ocaziile oferite de sărbători şi, pe cât posibil, participau toţi membrii familiei; şi cu ei, bucurându-se de ospitalitatea lor, era străinul, levitul şi cel sărac. 4:29 Călătoria la Ierusalim, în stilul simplu, patriarhal, înconjuraţi de frumuseţea primăverii, de bogăţia miezului de vară sau de maturitatea coaptă a toamnei, era o încântare. De la bărbatul cu părul nins până la copilaş, veneau cu daruri de recunoştinţă, ca să se întâlnească cu Dumnezeu în locaşul Său cel sfânt. În timpul călătoriei, experienţele trecutului, povestirile pe care le iubeau încă atât de mult şi cei tineri, şi cei vârstnici erau depănate pentru copiii evrei. Erau înălţate cântecele care învioraseră umblarea lor în pustie. Erau cântate poruncile lui Dumnezeu şi, întreţesute cu influenţele binecuvântate ale naturii şi tovărăşia omenească plină de bunătate, ele erau fixate pentru totdeauna în memoria multor copii şi tineri. 4:30 Ceremoniile la care fuseseră martori în Ierusalim, legate de serviciul pascal - adunarea nocturnă, bărbaţii cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare şi cu toiagul în mână, masa luată în grabă, mielul, pâinea nedospită şi ierburile amare, iar în tăcerea solemnă repetarea povestirii sângelui vărsat, a îngerului aducător de moarte şi marşul grandios afară din ţara robiei, - toate erau de o aşa natură, încât să stârnească imaginaţia şi să impresioneze inima. 4:31 Sărbătoarea Corturilor sau sărbătoarea recoltei, cu darurile ei din livadă sau din câmp, cu tabăra ei de colibe din frunze, săptămâni de-a rândul, cu timpul petrecut alături de alţii, cu serviciul sacru de aducere-aminte şi generoasa ospitalitate arătată slujitorilor lui Dumnezeu, 4:32 leviţilor care slujeau în Sanctuar şi copiilor Lui - străinii şi cei sărmani - înălţa toate minţile cu recunoştinţă către Acela care "încununase anul cu bunătatea Sa" şi pe ale cărui cărări curgeau picuri de grăsime. 4:33 Cei pioşi petreceau în Israel, în fiecare an, o lună întreagă în acest fel. Era o perioadă fără muncă şi griji, şi aproape în întregime consacrată, în sensul adevărat al cuvântului, scopurilor educaţiei. 4:34 Împărţind moştenirea poporului Său, scopul lui Dumnezeu a fost acela de a-i învăţa, şi prin ei, generaţiile viitoare, principiile corecte legate de proprietatea funciară. Ţinutul Canaanului a fost împărţit între toţi membrii poporului, exceptaţi fiind numai leviţii, ca slujitori ai sanctuarului. Cu toate că o persoană putea să-şi înstrăineze proprietatea pentru un timp, nu putea să dea pentru totdeauna moştenirea copiilor săi. Când o înstrăina, avea în orice moment libertatea să o răscumpere; datoriile erau şterse la fiecare al şaptelea an, iar în cel de-al cincizecilea, sau anul jubiliar, toate proprietăţile funciare reveneau proprietarilor originari. În felul acesta, fiecare familie era asigurată în ceea ce privea averea ei şi se punea o barieră împotriva extremelor - fie îmbogăţirea, fie sărăcirea. 4:35 Prin împărţirea pământului, Dumnezeu le-a asigurat, asemenea locuitorilor Edenului, ocupaţia cea mai favorabilă dezvoltării - îngrijirea plantelor şi a animalelor. O altă măsură în folosul educaţiei a fost suspendarea lucrărilor agricole din şapte în şapte ani, pământul fiind lăsat necultivat, ceea ce răsărea liber rămânând celor sărmani. În acest fel, se oferea ocazia unui studiu prelungit, întâlnirilor şi închinării publice şi manifestării generozităţii, atât de adesea trecută cu vederea din pricina trudei şi grijilor vieţii. 4:36 Dacă în timpurile noastre ar fi aplicate principiile Legii lui Dumnezeu referitoare la distribuirea proprietăţii, cât de diferită ar fi starea oamenilor! O respectare a acestor principii ar împiedica relele îngrozitoare care au rezultat în toate veacurile din oprimarea celor săraci de către cei bogaţi şi din ura pe care au avut-o cei săraci faţă de cei înstăriţi. În vreme ce ar opri strângerea unor mari bogăţii, ar avea şi tendinţa de a împiedica apariţia ignoranţei şi a degradării a zeci de mii de persoane, de a căror muncă prost plătită este nevoie pentru adunarea acestor averi colosale. Ar ajuta la găsirea unei soluţii paşnice la problemele care ameninţă acum lumea cu anarhie şi vărsare de sânge. 4:37 Faptul de a consacra lui Dumnezeu a zecea parte din toate veniturile, fie din livadă, fie din roadele câmpului, din cirezi sau din turme, din munca intelectuală sau fizică, consacrarea apoi a celei de-a doua zecimi pentru ajutorarea celor săraci şi alte scopuri umanitare a avut scopul de a ţine necurmat înaintea poporului adevărul că Dumnezeu este proprietarul a toate câte sunt şi că ei au ocazia să fie intermediari ai binecuvântărilor Sale. A fost un mod de educare în vederea suprimării oricărei manifestări de egoism îngust şi de cultivare largă şi nobilă a caracterului. 4:38 O cunoaştere a lui Dumnezeu, părtăşia cu El în studiu şi în muncă, asemănarea cu El în caracter, acestea urmau să fie sursa, mijlocul şi ţelul educaţiei lui Israel - educaţia dată de Dumnezeu părinţilor, iar prin aceştia copiilor lor. 4:39 Şcolile profeţilor 4:40 "Ei au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale." 4:41 Ori de câte ori a fost aplicat în Israel planul de educaţie al lui Dumnezeu, rezultatele au dat mărturie despre Autorul acestuia. Dar în foarte multe familii, pregătirea hotărâtă de Cer şi caracterele dezvoltate în felul acesta erau tot atât de rare. Planul lui Dumnezeu era dus la îndeplinire numai parţial şi în mod imperfect. Din necredinţă şi nesocotire a îndrumărilor date de Domnul, israeliţii au adus în mijlocul lor ispite cărora numai câţiva aveau putere să li se opună. La instalarea lor în Canaan, "ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească. Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor, au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei". Inima lor nu era corectă faţă de Dumnezeu "şi nu erau credincioşi legământului Său. Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii. El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce". Psalmii 106,34-36; 78,37-39. Taţii şi mamele din Israel au devenit indiferenţi la obligaţiile lor faţă de Dumnezeu, indiferenţi la obligaţiile faţă de copiii lor. Prin necredincioşia în cămin şi influenţele idolatre din afară, mulţi tineri evrei au primit o educaţie mult diferită 4:42 de ceea ce plănuise Dumnezeu pentru ei. Ei au deprins căile păgânilor. 4:43 Pentru a ieşi în întâmpinarea acestui rău care creştea întruna, Dumnezeu a dispus de alţi agenţi, ca un ajutor pentru părinţi în lucrarea de educare. Încă din cele mai vechi timpuri, profeţii fuseseră recunoscuţi ca învăţători aleşi de providenţa divină. În sensul cel mai înalt, profetul era o persoană care vorbea prin inspiraţie directă, transmiţând poporului soliile pe care le primise de la Dumnezeu. Dar acest nume a fost dat şi acelora care, deşi nu erau inspiraţi în mod direct, erau chemaţi providenţial să înveţe poporul despre lucrările şi căile lui Dumnezeu. Pentru pregătirea unei asemenea categorii de învăţători, Samuel, îndrumat de Dumnezeu, a întemeiat şcolile profeţilor. 4:44 Intenţia era ca aceste şcoli să slujească drept stăvilar împotriva stricăciunii larg răspândite, să ajute la bunăstarea mentală şi spirituală a tinerilor şi să sporească prosperitatea naţiunii, dându-i bărbaţi calificaţi să acţioneze în temere de Dumnezeu, ca lideri şi consilieri. În acest scop, Samuel a strâns zeci de tineri evlavioşi, inteligenţi şi studioşi. Aceştia au fost numiţi fiii profeţilor. Studiind Cuvântul şi lucrările lui Dumnezeu, puterea Sa dătătoare de viaţă le înviora energia minţii şi sufletului şi studenţii primeau înţelepciune de sus. Instructorii erau nu numai buni cunoscători ai adevărului divin, dar se bucuraseră ei înşişi de comuniune cu Dumnezeu şi primiseră darul deosebit al Duhului Său. Se bucurau de respectul şi de încrederea poporului, atât pentru învăţătură, cât şi pentru evlavie. În zilele lui Samuel, existau două astfel de şcoli, una la Rama, căminul profetului, şi cealaltă la Chiriat Seir. Mai târziu, au fost întemeiate şi altele. 4:45 Elevii acestor şcoli se întreţineau singuri prin muncă proprie, lucrând pământul sau practicând vreun meşteşug oarecare. În Israel, acest lucru nu era considerat ciudat sau degradant; într-adevăr, era privit ca păcat faptul de a-ţi lăsa copiii să crească în neştiinţă, fără a face o muncă utilă. Fiecare tânăr, fie că părinţii lui erau bogaţi sau săraci, era învăţat o meserie. Chiar dacă urma să fie educat pentru slujire sfântă, o cunoaştere a vieţii practice era privită ca esenţială pentru ţelul de a fi de cel mai mare folos. De asemenea, mulţi învăţători se întreţineau prestând muncă fizică. 4:46 Atât în şcoală, cât şi în familie, o mare parte a învăţăturii era transmisă pe cale orală; tinerii învăţau, de asemenea, să citească scrierile iudaice, iar sulurile de pergament ale Vechiului Testament erau deschise pentru studiul lor. Subiectele de căpetenie pentru studiu în aceste şcoli erau Legea lui Dumnezeu, cu instrucţiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră şi poezia. În rapoartele istoriei sfinte erau descoperite urmele paşilor lui Iehova. Marile adevăruri reprezentate de tipurile din serviciul de la Sanctuar erau scoase în evidenţă şi credinţa prindea strâns obiectul central al întregului sistem - Mielul lui Dumnezeu, care urma să ridice păcatul lumii. Era nutrit un spirit de evlavie. Nu numai că studenţii erau învăţaţi despre datoria de a se ruga, dar erau învăţaţi şi cum să se roage, cum să se apropie de Creatorul lor, cum să-şi exercite credinţa în El şi cum să înţeleagă şi să respecte învăţăturile Duhului Său. Intelectul sfinţit scotea din vistieria lui Dumnezeu lucruri vechi şi lucruri noi, iar Duhul lui Dumnezeu Se manifesta în profeţie şi cântare sfântă. 4:47 Aceste şcoli s-au dovedit a fi unul din mijloacele cele mai eficiente pentru sprijinirea neprihănirii "care înalţă pe un popor." Proverbele 14,34. Şi nu mică a fost măsura în care au ajutat ei la punerea temeliei acelei minunate prosperităţi 4:48 care a făcut ca domniile lui David şi Solomon să fie cu totul deosebite. 4:49 Principiile care se învăţau în şcolile profeţilor erau aceleaşi care au modelat caracterul lui David şi au dat formă vieţii lui. Cuvântul lui Dumnezeu era învăţătorul lui. "Prin poruncile Tale", spunea el, "mă fac mai priceput". "Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale." Psalmii 119,104-112. Acesta a fost motivul care L-a făcut pe Dumnezeu să spună despre David, când, în tinereţea acestuia, l-a chemat la tron, că este "om după inima Mea". Faptele Apostolilor 13,22 4:50 Şi în viaţa timpurie a lui Solomon se văd rezultatele metodei divine de educaţie. În tinereţea lui, Solomon şi-a însuşit alegerea pe care o făcuse şi David. Mai presus de orice bun pământesc, el a cerut de la Dumnezeu o inimă înţeleaptă şi pricepută. Iar Domnul i-a dat nu numai ceea ce a căutat acesta, dar şi ceea ce nu căuta - şi bogăţie, şi cinste. De puterea priceperii sale, aria cunoaşterii lui, slava domniei sale, se minuna întreaga lume. 4:51 În timpul domniilor lui David şi Solomon, Israel a atins punctul maxim al măreţiei sale. Făgăduinţa dată lui Avraam, şi repetată prin Moise, a fost împlinită: "Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe care vi le dau şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul, Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El, Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri şi vă veţi face stăpâni pe toate aceste neamuri care sunt mai mari şi mai puternice decât voi. Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru; hotarul vostru se va întinde din pustie până la Liban şi de la râul Eufrat până la marea de la apus. Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră." Deuteronom 11,22-25 4:52 Pericolul era ascuns în mijlocul prosperităţii. Păcatul făcut de David în anii săi de pe urmă - chiar dacă acesta s-a pocăit şi 4:53 a fost pedepsit greu pentru el - a făcut ca poporul să capete îndrăzneală în călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Şi viaţa lui Solomon, după zorii unei mari promisiuni, a fost întunecată de apostazie. Dorinţa după putere politică şi înălţare de sine a dus la alianţe cu naţiunile păgâne. Argintul Tarsisului şi aurul din Ofir au fost dobândite prin jertfirea integrităţii morale, prin trădarea adevărurilor sacre. Însoţirea cu cei idolatri, căsătoria cu soţii păgâne i-au stricat credinţa. Barierele pe care le ridicase Dumnezeu pentru siguranţa poporului Său au fost astfel culcate la pământ, iar Solomon s-a dedat închinării la dumnezei falşi. În vârful Muntelui Măslinilor, faţă în faţă cu Templul lui Iehova, au fost ridicate chipuri gigantice şi altare pentru slujirea zeităţilor păgâne. Când a renunţat la loialitatea faţă de Dumnezeu, Solomon a pierdut controlul asupra propriei persoane. Percepţia sa delicată a fost tocită. Spiritul conştiincios, plin de consideraţie de la începutul domniei sale se schimbase. Mândria, ambiţia, risipa şi îngăduinţa de sine au avut ca roade cruzimea şi impunerea arbitrară. El, care fusese un cârmuitor drept, plin de compasiune şi cu frică de Dumnezeu, a devenit tiranic, opresiv. El, care la consacrarea Templului se rugase pentru poporul său ca inimile lor să fie oferite fără rezervă Domnului, a devenit corupătorul lor. Solomon s-a dezonorat, a dezonorat Israelul şi L-a dezonorat pe Dumnezeu. 4:54 Naţiunea, a cărei mândrie fusese el însuşi, l-a urmat. Deşi ulterior s-a pocăit, pocăinţa sa nu a făcut ca roadele răului pe care-l sădise să nu dea în pârg. Disciplina şi educaţia pe care o hotărâse Dumnezeu pentru Israel ar fi făcut ca ei să fie diferiţi de oamenii celorlalte naţiuni în toate aspectele vieţuirii lor. Această deosebire, care ar fi trebuit să fie privită ca un privilegiu şi o binecuvântare deosebită, le era nesuferită. Ei au căutat să schimbe simplitatea şi stăpânirea de sine, esenţiale pentru dezvoltarea cea mai înaltă, 4:55 cu pompa şi cedarea în faţa plăcerilor, specifice popoarelor păgâne. Ambiţia lor era "să fim şi noi ca toate neamurile". (1Samuel 8,20). Planul lui Dumnezeu legat de educaţie a fost lăsat deoparte, iar autoritatea Sa refuzată. 4:56 În urma respingerii căilor lui Dumnezeu în favoarea căilor oamenilor, a început căderea Israelului. Şi a continuat în acest fel până când poporul evreu a ajuns pradă chiar naţiunilor ale căror practici aleseseră să le urmeze. 4:57 Ca naţiune, copiii lui Israel nu au reuşit să primească binecuvântările pe care Dumnezeu dorea să li le dea. Ei nu au apreciat scopul urmărit de Domnul şi nu au cooperat pentru a-l împlini. Însă cu toate că indivizi şi popoare se pot despărţi în acest fel de El, scopul Său pentru cei care au încredere în El rămâne neschimbat. "Tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci." Eclesiastul 3,14 4:58 În vreme ce există grade diferite de dezvoltare şi manifestări diverse ale puterii Sale pentru satisfacerea nevoilor oamenilor din veacuri diferite, lucrarea lui Dumnezeu este aceeaşi în orice timp. Învăţătorul este acelaşi. Caracterul şi planul lui Dumnezeu sunt la fel. În El "nu este nici schimbare, nici umbră de mutare". Iacov 1,17 4:59 Experienţele lui Israel au fost înregistrate pentru învăţătura noastră. "Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor." 1Corinteni 10,11. În ceea ce ne priveşte - după cum au stat lucrurile şi cu Israelul din vechime - succesul în educaţie depinde de credincioşia cu care împlinim planul Creatorului. Acceptarea principiilor Cuvântului lui Dumnezeu ne va aduce binecuvântări tot atât de mari precum ar fi adus poporului evreu. 4:60 Vieţile unor mari bărbaţi 4:61 "Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă." 4:62 Istoria sacră prezintă multe ilustraţii ale rezultatelor adevăratei educaţii. Ea înfăţişează multe exemple nobile de bărbaţi ale căror caractere s-au format sub îndrumare divină, bărbaţi ale căror vieţi au fost o binecuvântare pentru semenii lor şi care au stat în lume ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu. Printre aceştia se numără Iosif şi Daniel, Moise, Elisei şi Pavel - cei mai mari oameni de stat, cel mai înţelept legiuitor, unul dintre cei mai credincioşi reformatori şi, în afară de Acela care a vorbit aşa cum nimeni n-a vorbit vreodată, cel mai strălucit învăţător cunoscut vreodată de lumea aceasta. 4:63 De tineri, tocmai când treceau de la adolescenţă la bărbăţie, Iosif şi Daniel au fost luaţi din căminele lor şi duşi ca robi în ţări păgâne. Iosif, în special, a fost supus unor ispite care aduc mari schimbări în destinul cuiva. În casa tatălui său, un copil ţinut pe palme; în casa lui Potifar, un rob, apoi un om de încredere şi tovarăş; un om de afaceri, educat prin studiu, observaţie, contact cu oamenii; în temniţa lui Faraon, prizonier de stat, condamnat pe nedrept, fără nădejdea de a fi reabilitat sau perspectiva de a fi eliberat; chemat într-un moment de mare criză la conducerea naţiunii - ce i-a dat puterea de a-şi păstra integritatea morală? 4:64 Nimeni nu poate sta pe o înălţime ameţitoare fără a fi în primejdie. Aşa cum furtuna care lasă nevătămată floarea din 4:65 vale smulge din rădăcini copacul din vârful muntelui, tot aşa şi ispitele groaznice care îi lasă neatinşi pe cei umili în viaţă îi asaltează pe cei care stau în locurile înalte ale lumii - ale succesului şi onoarei. Dar Iosif a trecut cu bine şi testul nenorocirii, şi pe cel al prosperităţii. Aceeaşi credincioşie a fost arătată şi în palatul lui Faraon, şi în celula temniţei. 4:66 În copilăria sa, Iosif fusese învăţat iubirea şi frica de Dumnezeu. Adesea, în cortul tatălui său, sub stelele cerului sirian, i se spusese povestea viziunii de noapte de la Betel, a scării de la cer la pământ, a îngerilor care coborau şi urcau şi a Aceluia care i S-a descoperit lui Iacov tocmai de pe tronul de sus. I se spusese povestea conflictului de lângă Iaboc, când, renunţând la păcate îndrăgite, Iacov a stat ca biruitor şi a primit titlul de prinţ al lui Dumnezeu. 4:67 Iosif, un păstoraş care avea grijă de turmele tatălui său - viaţa lui simplă şi curată favorizase dezvoltarea atât a puterii fizice, cât şi a minţii. El câştigase acea tărie a minţii şi vieţuirea fermă după principii prin comuniunea cu Dumnezeu, prin natură şi din studiul marilor adevăruri transmise din tată-n fiu ca o comoară sfântă. 4:68 În criza vieţii sale, când a făcut acea călătorie îngrozitoare, de la casa copilăriei lui, din Canaan, către robia care-l aştepta în Egipt, privind pentru ultima dată dealurile care ascundeau corturile familiei, Iosif şi-a amintit de Dumnezeul tatălui său. Şi-a amintit lecţiile din copilăria lui, iar sufletul i-a vibrat, mişcat de hotărârea de a se dovedi credincios - să acţioneze întotdeauna în consecinţă, acum că devenise un supus al Împăratului cerului. 4:69 În viaţa amară de străin şi sclav pe deasupra, în mijlocul priveliştilor şi sunetelor viciilor, al ispitelor închinării păgâne, o închinare înconjurată de toate atracţiile 4:70 bogăţiei, culturii şi pompei regalităţii, Iosif a rămas statornic. El învăţase lecţia supunerii faţă de datorie. Credincioşia în orice slujbă, de la cea mai umilă până la poziţia cea mai sus-pusă, i-a pregătit fiecare calitate pentru cea mai înaltă slujire. 4:71 La vremea în care a fost chemat la curtea lui Faraon, Egiptul era cea mai măreaţă naţiune. Era fără egal în grad de civilizaţie, artă, învăţătură. Într-o perioadă de maximă dificultate şi pericol, Iosif a administrat afacerile împărăţiei; şi a făcut acest lucru într-o manieră care a câştigat încrederea împăratului şi a poporului. Faraon "l-a pus domn peste casa lui, şi dregătorul tuturor averilor lui, ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea." Psalmii 105,21.22 4:72 Inspiraţia a pus înaintea noastră secretul vieţii lui Iosif. Cu nişte cuvinte pline de frumuseţe şi putere divină, în binecuvântarea pe care a rostit-o asupra copiilor săi, Iacov a vorbit astfel despre copilul său mult-iubit: 4:73 "Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor; ramurile lui se înalţă deasupra zidului. Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi şi l-au urmărit cu ura lor. Dar arcul lui a rămas tare şi mâinile lui au fost întărite de mâinile puternicului lui Iacov: şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel. Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta; aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările apelor de jos, cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei, şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi!" Geneza 49,22-26 4:74 Loialitatea faţă de Dumnezeu, credinţa în Cel Nevăzut, aceasta era ancora lui Iosif. În aceasta se ascundea puterea lui. 4:75 "Mâinile lui au fost întărite de mâinile puternicului lui Iacov." 4:76 Daniel, un ambasador al cerului 4:77 În Babilon, Daniel şi tovarăşii săi au fost, în tinereţea lor, numai în mod aparent ceva mai favorizaţi de destin decât a fost Iosif în Egipt, în anii de început ai vieţii sale; cu toate acestea, ei au fost supuşi la teste ale caracterului nu mai puţin severe. De la simplitatea căminului lor din Iudea, aceşti tineri de descendenţă regală au fost duşi în cel mai măreţ oraş, la curtea celui mai mare monarh, şi au fost aleşi să fie educaţi pentru a fi în slujba specială a împăratului. Puternice au fost ispitele care i-au înconjurat în acea curte stricată şi luxoasă. Faptul că ei, închinătorii lui Iehova, erau prizonieri în Babilon, că vasele locaşului lui Dumnezeu fuseseră puse în templul dumnezeilor Babilonului, că împăratul Israelului era el însuşi prizonier în mâinile babilonienilor - toate acestea erau amintite cu orgoliu de către învingători, ca o dovadă că religia şi obiceiurile lor erau superioare religiei şi obiceiurilor evreilor. În aceste împrejurări, tocmai prin umilirea pe care Israel o atrăsese asupra sa prin aceea că se depărtase de poruncile Sale, Dumnezeu a dat Babilonului dovezi ale supremaţiei Lui, dovezi privind sfinţenia cerinţelor Sale şi urmarea sigură a ascultării. Şi mărturia a fost dată, în singurul mod în care se putea face aceasta, prin aceia care îşi păstrau încă neclintită loialitatea faţă de El. 4:78 Chiar la începutul carierei lor, pentru Daniel şi tovarăşii lui a venit o probă decisivă. Prevederea ca mâncarea acestora să fie adusă de la masa împăratului era 4:79 atât o expresie a favorii împăratului, cât şi a grijii acestuia pentru bunăstarea lor. Însă pentru că o parte era oferită idolilor, mâncarea de la masa împăratului era consacrată idolatriei; luând din bunătăţile împăratului, aceşti tineri aveau să fie priviţi ca unii care se uneau în închinarea pe care o aducea acesta dumnezeilor falşi. Loialitatea lor faţă de Iehova le interzicea să participe la o asemenea închinare. Şi nici nu au îndrăznit să rişte să simtă efectul aţâţător pe care l-ar fi avut asupra lor luxul şi irosirea nesocotită a dezvoltării lor fizice, mintale şi spirituale. 4:80 Daniel şi tovarăşii lui fuseseră instruiţi cu credincioşie în principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei învăţaseră să jertfească ce este pământesc în favoarea a ceea ce este spiritual, să caute cel mai înalt bine. Şi au cules răsplata. Obiceiurile lor în direcţia cumpătării şi simţul responsabilităţii ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu au avut ca urmare cea mai nobilă dezvoltare a puterilor trupului, minţii şi sufletului. La sfârşitul pregătirii lor, cu ocazia examinării alături de ceilalţi candidaţi la onorurile împărăţiei "nu s-a găsit nici unul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria". Daniel 1,19 4:81 La curtea Babilonului erau adunaţi reprezentanţi ai tuturor ţărilor, bărbaţi cu cele mai alese calităţi, bărbaţii cel mai bogat înzestraţi cu daruri naturale şi posesori ai celei mai înalte culturi pe care o putea oferi această lume; totuşi, în mijlocul tuturor acestora, prizonierii evrei nu aveau nici un egal. Nu aveau nici un rival în putere fizică şi frumuseţe, în vigoare mintală şi cunoştinţe literare. "În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui." Daniel 1,20 4:82 Neclintirea în loialitatea sa faţă de Dumnezeu, constanţa în stăpânirea propriei persoane, demnitatea nobilă a lui Daniel şi purtarea frumoasă, politicoasă 4:83 au făcut ca acesta să capete în tinereţea sa "bunăvoinţă şi trecere înaintea" dregătorului păgân, în grija căruia se afla. Aceleaşi caracteristici i-au marcat viaţa. Cu rapiditate s-a ridicat la poziţia de prim-ministru al împărăţiei. De-a lungul domniilor succesive ale diferiţilor monarhi, căderea naţiunii şi întemeierea unei împărăţii rivale, înţelepciunea şi calitatea sa de om de stat erau de aşa natură - la care se adăuga perfecţiunea în tact, curtenie şi bunătatea neprefăcută a inimii, toate combinate cu statornicia în principii -, încât chiar şi aceia care-l urau au fost nevoiţi să recunoască faptul că "n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nici o greşeală la el şi nici un lucru rău". Daniel 6,4 4:84 Când Daniel se prindea de Dumnezeu cu o încredere nestrămutată, spiritul puterii profetice venea asupra lui. Când era cinstit de oameni cu responsabilităţile curţii şi secretele împărăţiei, el era onorat de Dumnezeu ca ambasador al Său şi învăţat să citească misterele veacurilor ce aveau să vină. Monarhii păgâni, prin legătura pe care o aveau cu reprezentanţii cerului, au fost constrânşi să-L recunoască pe Dumnezeul lui Daniel. "Cu adevărat", a zis Nebucadneţar, "Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor şi El descoperă tainele". Iar Darius, în proclamaţia sa "către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăţia", L-a înălţat pe "Dumnezeul lui Daniel" ca fiind "Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit"; care "izbăveşte şi mântuieşte, ... face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ". Daniel 2,47; 6,25-27 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: