3:40 Aşa cum ieşise din mâna Creatorului, nu numai Grădina Edenului, ci întregul pământ era deosebit de frumos. Nici o urmă de păcat, nici o umbră a morţii nu mânjea superba creaţie. Slava lui Dumnezeu "acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul". "Stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi ...toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie." Habacuc 3,3; Iov 38,7. Pământul era astfel un simbol potrivit pentru Cel care este "plin de bunătate şi credincioşie" (Exodul 34,6); un studiu potrivit pentru cei care fuseseră făcuţi după chipul Său. Grădina Edenului era o reprezentare a ceea ce Dumnezeu dorea ca întregul pământ să devină, şi scopul Său era ca, pe măsură ce familia omenească avea să crească în număr, oamenii să-şi întemeieze alte cămine şi şcoli asemenea celei pe care o dăduse El. În acest fel, de-a lungul timpului, întregul pământ ar fi putut fi ocupat cu cămine şi şcoli în care ar fi fost studiate cuvintele şi lucrările lui Dumnezeu şi în care studenţii ar fi devenit din ce în ce mai potriviţi să reflecte, de-a lungul veacurilor fără număr, lumina cunoaşterii slavei Sale.