3:14 Când Adam a ieşit din mâinile Creatorului, era asemănător cu Făcătorul lui, ca natură fizică, mintală şi spirituală. "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său" (Geneza 1,27), iar scopul Lui a fost ca omul să descopere cu atât mai mult acest chip, cu cât trăia mai mult - să reflecte din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Toate facultăţile sale puteau fi dezvoltate; capacitatea şi vigoarea lor trebuia să crească neîncetat. Pentru exercitarea lor, s-a deschis un orizont larg şi un câmp glorios. Tainele universului vizibil - "minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită" (Iov 37,16) - îl invitau pe om să le studieze. Privilegiul său cel mare era să aibă o comuniune directă, faţă-n faţă şi de la inimă la inimă, cu Făcătorul său. Dacă I-ar fi rămas loial lui Dumnezeu, toate acestea ar fi fost ale lui pentru totdeauna. De-a lungul veacurilor nesfârşite, el ar fi continuat să dobândească noi comori ale cunoaşterii, să descopere izvoare proaspete de fericire şi să obţină concepţii mereu mai clare, legate de înţelepciunea, puterea şi iubirea lui Dumnezeu. Ar fi împlinit din ce în ce mai mult scopul creării sale şi ar fi reflectat din ce în ce mai fidel slava Creatorului.