Printable ModeEducaţie, 3
|
3:1 PRIMELE PRINCIPII - 1 3:2 "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă." 3:3 Sursa şi ţelul adevăratei educaţii 3:4 "Ştiinţa sfinţilor este priceperea"; "Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu." 3:5 Ideile noastre legate de educaţie sunt prea înguste şi superficiale. Se face simţită nevoia unei sfere mai largi, a unui ţel mai înalt. Adevărata educaţie înseamnă mai mult decât urmarea unei anumite şcoli. Înseamnă mai mult decât pregătirea pentru viaţa care există acum. Ea are de-a face cu întreaga făptură şi cu toată perioada în care îi este cu putinţă omului să trăiască. Este dezvoltarea armonioasă a puterilor fizice, mintale şi spirituale. Îl pregăteşte pe elev pentru bucuria slujirii în această lume şi pentru bucuria mai înaltă a unei slujiri mai largi în lumea care va veni. 3:6 Sursa unei astfel de educaţii este scoasă în evidenţă prin aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi, care arată către Cel Nesfârşit: În El "sunt ascunse toate comorile înţelepciunii." Coloseni 2,3. "Sfatul şi priceperea ale Lui sunt." Iov 12,13 3:7 Lumea a avut mari învăţători, bărbaţi cu un intelect uriaş şi cercetători neobosiţi, oameni ale căror declaraţii au stimulat gândirea şi au deschis înaintea ochilor câmpuri vaste ale cunoaşterii; iar aceşti oameni au fost onoraţi ca fiind călăuze şi binefăcători ai semenilor lor; dar există Cineva care are o poziţie mai înaltă decât a lor. Putem găsi învăţători ai lumii în toate timpurile - de când există rapoarte omeneşti; însă 3:8 Lumina a existat înainte de ei. Aşa cum luna şi aştrii sistemului nostru solar strălucesc prin lumina pe care o reflectă de la soare, tot aşa, în măsura în care învăţătura lor este adevărată, marii gânditori ai lumii reflectă razele Soarelui Neprihănirii. Fiecare scânteie de gând, fiecare străfulgerare a minţii vine de la Lumina lumii. 3:9 În aceste zile, se spun multe în legătură cu natura şi importanţa "educaţiei superioare". Adevărata "educaţie superioară" este cea pe care o dă Domnul, ale cărui sunt "înţelepciunea şi puterea" (Iov 12,13), şi "din gura căruia iese cunoştinţă şi pricepere." Proverbele 2,6 3:10 Toată cunoaşterea adevărată şi reala dezvoltare îşi au sursa în cunoaşterea lui Dumnezeu. Această cunoaştere se face simţită oriîncotro ne-am întoarce, în domeniul fizic, mintal sau spiritual, în orice direcţie am privi - în afară de stricăciunea păcatului. Orice direcţie de cercetare am alege, cu scopul sincer de a ajunge la adevăr, suntem aduşi în contact cu Inteligenţa atotputernică, nevăzută, care lucrează în şi prin toate. Mintea omului este adusă în comuniune cu mintea lui Dumnezeu, finitul cu Infinitul. Efectul unei asemenea comuniuni asupra trupului, minţii şi sufletului este dincolo de tot ceea ce se poate estima. 3:11 În această comuniune se găseşte cea mai înaltă educaţie. Este metoda de dezvoltare care aparţine lui Dumnezeu. "Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu" (Iov 22,21) este solia Sa către omenire. Metoda scoasă în evidenţă în aceste cuvinte a fost metoda urmată în educarea tatălui neamului nostru omenesc. Pe când Adam stătea în Edenul sfânt, în slava bărbăţiei sale neîntinate de păcat, în acest fel îl instruia Dumnezeu. 3:12 Pentru a pricepe ce cuprinde lucrarea de educaţie, avem nevoie să luăm în consideraţie atât natura omului, cât şi scopul pe care l-a urmărit Dumnezeu prin crearea lui. Trebuie să ţinem, de asemenea, cont de schimbarea din condiţia omului, prin faptul 3:13 că el a ajuns să cunoască răul şi de planul lui Dumnezeu de a-Şi atinge - chiar şi în aceste condiţii - scopul slăvit în educarea rasei umane. 3:14 Când Adam a ieşit din mâinile Creatorului, era asemănător cu Făcătorul lui, ca natură fizică, mintală şi spirituală. "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său" (Geneza 1,27), iar scopul Lui a fost ca omul să descopere cu atât mai mult acest chip, cu cât trăia mai mult - să reflecte din ce în ce mai fidel slava Creatorului. Toate facultăţile sale puteau fi dezvoltate; capacitatea şi vigoarea lor trebuia să crească neîncetat. Pentru exercitarea lor, s-a deschis un orizont larg şi un câmp glorios. Tainele universului vizibil - "minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită" (Iov 37,16) - îl invitau pe om să le studieze. Privilegiul său cel mare era să aibă o comuniune directă, faţă-n faţă şi de la inimă la inimă, cu Făcătorul său. Dacă I-ar fi rămas loial lui Dumnezeu, toate acestea ar fi fost ale lui pentru totdeauna. De-a lungul veacurilor nesfârşite, el ar fi continuat să dobândească noi comori ale cunoaşterii, să descopere izvoare proaspete de fericire şi să obţină concepţii mereu mai clare, legate de înţelepciunea, puterea şi iubirea lui Dumnezeu. Ar fi împlinit din ce în ce mai mult scopul creării sale şi ar fi reflectat din ce în ce mai fidel slava Creatorului. 3:15 Aceste lucruri au fost însă pierdute prin neascultare. Prin păcat, asemănarea cu divinul a fost mânjită - aproape că a fost ştearsă cu desăvârşire. Puterile fizice ale omului au slăbit, capacităţile sale mintale au scăzut, viziunea sa spirituală s-a înceţoşat. Omul devenise supus morţii. Cu toate acestea, rasa umană nu a fost lăsată pradă deznădejdii. Planul de mântuire fusese rânduit prin acea iubire şi îndurare infinită şi a fost îngăduită o viaţă de punere la probă. Refacerea în om a chipului Creatorului său, readucerea 3:16 sa la perfecţiunea în care fusese creat, sprijinirea dezvoltării trupului, minţii şi sufletului, astfel încât să poată fi împlinit scopul divin avut în vedere la crearea lui, - iată care avea să fie lucrarea de răscumpărare. Acesta este obiectul educaţiei, marele obiectiv al vieţii. 3:17 Iubirea, temelia creaţiei şi a răscumpărării este baza adevăratei educaţii. Acest lucru este făcut clar în Legea pe care a dat-o Dumnezeu, ca să fie o călăuză a vieţii. Prima şi cea mai mare poruncă este: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău". Luca 10,27. A-L iubi pe El, pe Cel Nesfârşit, pe Cel Atoatecunoscător, cu toată puterea, cu toată mintea şi cu toată inima înseamnă cea mai înaltă dezvoltare a oricărei puteri. Înseamnă că în toată făptura - trup, minte şi suflet în aceeaşi măsură - va fi refăcut chipul lui Dumnezeu. 3:18 Asemenea primei porunci este şi cea de-a doua: "să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Matei 22,39. Legea iubirii pretinde consacrarea trupului, minţii şi sufletului în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor noştri. Şi această slujire, în timp ce face ca noi să fim o binecuvântare pentru alţii, ne aduce nouă înşine cele mai mari binecuvântări. Altruismul stă la baza oricărei dezvoltări reale. Printr-o slujire altruistă ne cultivăm în gradul cel mai înalt fiecare calitate. Devenim din ce în ce mai mult părtaşi la natura divină. Suntem potriviţi pentru cer, pentru că primim cerul în inimile noastre. 3:19 Întrucât Dumnezeu este Izvorul oricărei cunoaşteri reale, primul obiectiv al educaţiei noastre este, după cum am văzut deja, să ne îndreptăm mintea către ceea ce descoperă El Însuşi despre Sine. Adam şi Eva au primit cunoştinţe prin directă comuniune cu Dumnezeu; şi au învăţat despre El prin lucrările Sale. Toate lucrurile create, în desăvârşirea lor originară, erau o expresie 3:20 a modului în care gândeşte Dumnezeu. Pentru Adam şi Eva, natura era plină de înţelepciune divină. Însă prin încălcarea Legii, omul a încetat să mai înveţe de la Dumnezeu prin comuniune directă şi, într-o mare măsură, prin lucrările Sale. Pământul, stricat şi murdărit de păcat, nu reflectă decât prea puţin slava Creatorului. Este adevărat că lecţiile Sale nu au fost şterse. Pe fiecare pagină din marele volum al lucrărilor Sale create se poate încă vedea scrisul Său de mână. Natura încă vorbeşte despre Creatorul ei. Totuşi, aceste descoperiri sunt parţiale şi nedesăvârşite. Iar în starea noastră căzută, cu puterile diminuate şi vederea slabă, suntem incapabili de a face interpretări corecte. Avem nevoie de descoperirea mai amplă, făcută de Însuşi Dumnezeu, pe care a dat-o în Cuvântul Său scris. 3:21 Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului şi, având o asemenea caracterizare, ar trebui să li se dea locul cel mai înalt în educaţie. Pentru a obţine o educaţie vrednică de acest nume, trebuie să dobândim o cunoaştere a lui Dumnezeu, Creatorul, şi a lui Hristos, Răscumpărătorul, aşa cum sunt Ei descoperiţi în Cuvântul sacru. 3:22 Fiecare făptură omenească, creată după chipul lui Dumnezeu, este înzestrată cu o putere asemănătoare cu cea a Creatorului - individualitate, putere de a gândi şi a face. Oamenii în care se dezvoltă această putere sunt oameni care poartă responsabilităţi, care sunt conducători cu iniţiativă şi care au influenţă asupra caracterelor. Lucrarea adevăratei educaţii este aceea de a dezvolta această putere, de a-i antrena pe tineri să gândească ei înşişi, nu doar să reflecte gândirea altor oameni. În loc să-şi limiteze studiul la ceea ce au spus sau scris alţii, studenţii să fie îndrumaţi către izvoarele adevărului, către vastele câmpuri din natură şi revelaţie, deschise cercetării. Să contemple marile subiecte ale datoriei şi destinului - şi mintea lor se va lărgi şi întări. 3:23 În locul unor făpturi educate, dar plăpânde, instituţiile de învăţământ vor putea trimite în lume bărbaţi îndeajuns de puternici pentru a gândi şi acţiona, bărbaţi care să fie stăpâni ai împrejurărilor, nu robi ai acestora, bărbaţi care au o minte largă, un cuget clar şi curajul convingerilor proprii. 3:24 O asemenea educaţie oferă mai mult decât doar o disciplină a minţii; oferă mai mult decât o pregătire fizică. Ea întăreşte caracterul, astfel încât adevărul şi integritatea nu sunt jertfite pentru dorinţe egoiste sau ambiţii lumeşti. Ea fortifică mintea împotriva răului. În loc ca vreo pasiune predominantă să devină o putere pentru a distruge, fiecare motiv şi dorinţă sunt aduse în conformitate cu marile principii ale binelui. 3:25 Ce educaţie poate fi mai înaltă decât aceasta? Ce o poate egala în valoare? 3:26 "Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint; nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele." Iov 28,15-18 3:27 Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât gândirea omenească cea mai înaltă. Evlavia - asemănarea cu Dumnezeu - este scopul care trebuie atins. În faţa studentului se deschide o cărare a progresului neîntrerupt. El are de atins un obiectiv, de ajuns la un standard - care include tot ceea ce este bun, pur şi nobil. El va înainta cât mai repede şi cât mai departe posibil în fiecare ramură a cunoaşterii adevărate. Însă eforturile lui vor fi dirijate către obiective care sunt tot atât de îndepărtate de 3:28 interesele egoiste şi vremelnice precum sunt cerurile faţă de pământ. 3:29 Cel care, contribuie la împlinirea scopului divin, de a transmite tinerilor cunoştinţele legate de Dumnezeu şi de a modela caracterul în conformitate cu al Său, înfăptuieşte o lucrare mare şi nobilă. Când trezeşte dorinţa de a atinge idealul lui Dumnezeu, el înfăţişează o educaţie care este tot atât de înaltă ca şi cerul şi la fel de întinsă ca Universul; o educaţie care nu poate fi terminată în această viaţă, dar care va continua în viaţa care va veni; o educaţie care îi asigură studentului care a reuşit la şcoala pregătitoare a pământului un paşaport către una superioară, şcoala de sus. 3:30 Şcoala din Eden 3:31 "Ferice de omul care găseşte înţelepciunea." 3:32 Sistemul de educaţie, instituit la începutul lumii, trebuia să fie un model pentru om de-a lungul veşniciei. Ca o ilustrare a principiilor sale, a fost întemeiată o şcoală model în Eden, căminul primilor noştri părinţi. Grădina Edenului era sala de clasă, natura era manualul, Creatorul Însuşi era Profesorul, iar părinţii familiei omeneşti erau studenţii. 3:33 Creaţi pentru a fi "chipul şi slava lui Dumnezeu" (1Corinteni 11,7), Adam şi Eva primiseră înzestrări cu totul vrednice de destinul lor măreţ. Superbi şi cu un corp bine proporţionat, cu trăsături regulate şi frumoase, cu feţe care străluceau de sănătate şi de lumina bucuriei şi a nădejdii, ei arătau în alcătuirea lor exterioară asemănarea cu Creatorul lor. Iar această asemănare nu se manifesta numai în natura fizică. Fiecare facultate a minţii şi a sufletului reflecta slava Creatorului. Înzestraţi cu înalte daruri mintale şi spirituale, Adam şi Eva au fost făcuţi numai cu puţin "mai prejos de îngeri" (Evrei 2,7), ca să discearnă nu numai minunăţiile Universului vizibil, dar să înţeleagă şi responsabilităţile şi obligaţiile morale. 3:34 "Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul 3:35 de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii." Geneza 2,8.9. Aici aveau să-şi facă educaţia primii noştri părinţi, înconjuraţi de scenele minunate ale naturii neatinse de păcat. 3:36 În interesul pe care-l manifesta pentru copiii Săi, Tatăl nostru ceresc dirija personal educaţia lor. Ei erau adesea vizitaţi de solii Lui, îngeri sfinţi, iar ei primeau de la aceştia sfat şi învăţătură. Nu o dată, în timp ce se plimbau prin grădină în răcoarea zilei, auzeau glasul lui Dumnezeu şi comunicau faţă în faţă cu Cel Veşnic. Gândurile pe care le avea faţă de ei erau "gânduri de pace şi nu de nenorocire". Ieremia 29,11. Fiecare ţel urmărit de Domnul era îndreptat către cel mai mare bine al lor. 3:37 În grija lui Adam şi a Evei a fost dată grădina, "ca s-o lucreze şi să o păzească." Geneza 2,15. Deşi bogaţi prin tot ceea ce Proprietarul întregului Univers avea să le ofere, nu lenevia trebuia să-i caracterizeze. Le-a fost dată o ocupaţie utilă, ca o binecuvântare, pentru a le întări corpurile, pentru a le lărgi gândirea şi a le dezvolta caracterul. 3:38 Cartea naturii, care îşi desfăşura lecţiile vii înaintea lor, oferea o inepuizabilă sursă de instruire şi desfătare. Pe fiecare frunză din pădure şi pe orice piatră din munţi, pe fiecare astru strălucitor, pe pământ, pe mare şi pe cer, era scris Numele lui Dumnezeu. Locuitorii din Eden se întreţineau atât cu creaţia vie, cât şi cu cea lipsită de viaţă - cu frunza, cu floarea şi copacul şi cu orice făptură vie, de la leviatanul din ape până la particula minusculă din raza de soare -, adunând secretele vieţii fiecăruia. Slava lui Dumnezeu din ceruri, lumile fără număr în rotirea lor ordonată, "plutirea norilor" (Iov 37,16), tainele luminii şi sunetului, ale zilei şi nopţii, - toate erau subiecte de studiu ale elevilor primei şcoli a pământului. 3:39 Legile şi modul de funcţionare a naturii şi marile principii ale adevărului, care guvernează universul spiritual, au fost deschise înaintea minţii lor de către Creatorul cel fără de sfârşit a toate câte sunt. Puterile lor mintale şi spirituale s-au dezvoltat în "lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu" (2 Corinteni 4,6) şi şi-au dat seama de cele mai înalte plăceri ale existenţei lor sfinte. 3:40 Aşa cum ieşise din mâna Creatorului, nu numai Grădina Edenului, ci întregul pământ era deosebit de frumos. Nici o urmă de păcat, nici o umbră a morţii nu mânjea superba creaţie. Slava lui Dumnezeu "acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul". "Stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi ...toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie." Habacuc 3,3; Iov 38,7. Pământul era astfel un simbol potrivit pentru Cel care este "plin de bunătate şi credincioşie" (Exodul 34,6); un studiu potrivit pentru cei care fuseseră făcuţi după chipul Său. Grădina Edenului era o reprezentare a ceea ce Dumnezeu dorea ca întregul pământ să devină, şi scopul Său era ca, pe măsură ce familia omenească avea să crească în număr, oamenii să-şi întemeieze alte cămine şi şcoli asemenea celei pe care o dăduse El. În acest fel, de-a lungul timpului, întregul pământ ar fi putut fi ocupat cu cămine şi şcoli în care ar fi fost studiate cuvintele şi lucrările lui Dumnezeu şi în care studenţii ar fi devenit din ce în ce mai potriviţi să reflecte, de-a lungul veacurilor fără număr, lumina cunoaşterii slavei Sale. 3:41 Cunoaşterea binelui şi a răului 3:42 "Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor", "inima lor fără pricepere s-a întunecat." 3:43 Deşi au fost creaţi nevinovaţi şi sfinţi, primii noştri părinţi nu au fost plasaţi în afara posibilităţii de a greşi. Dumnezeu ar fi putut să-i creeze fără puterea de a călca cerinţele Lui, dar în cazul acela nu ar fi putut avea loc o dezvoltare a caracterului; slujirea nu ar fi fost de bunăvoie, ci forţată. De aceea le-a dat puterea de a alege - puterea de a renunţa la supunere sau de a şi-o manifesta. Înainte ca ei să poată primi pe deplin binecuvântările pe care El intenţiona să li le ofere, iubirea şi loialitatea lor trebuia să fie puse la probă. 3:44 În Grădina Edenului se afla "pomul cunoştinţei binelui şi răului. ...Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: 'Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci'". Geneza 2,9-17. Voia lui Dumnezeu a fost ca Adam şi Eva să nu cunoască răul. Cunoaşterea răului - a păcatului şi a urmărilor sale, a trudei zdrobitoare, a grijilor insuportabile, a dezamăgirilor şi suferinţei, a durerii şi morţii - a fost reţinută din iubire. 3:45 În timp ce Dumnezeu căuta binele omului, Satana îi căuta 3:46 ruina. Când Eva, nesocotind atenţionarea Domnului legată de pomul interzis, s-a aventurat în apropierea lui, a intrat în contact cu vrăjmaşul său. O dată trezite interesul şi curiozitatea ei, Satana a continuat prin tăgăduirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin semănarea neîncrederii în înţelepciunea şi bunătatea Lui. Când femeia a declarat că în privinţa pomului cunoştinţei binelui şi răului "Dumnezeu a zis: 'Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi'", ispititorul a răspuns: "Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". Geneza 3,3-5 3:47 Satana a dorit să pară că această cunoaştere a binelui amestecat cu răul ar fi o binecuvântare şi că, interzicându-le să ia din roadele pomului, Dumnezeu îi priva de un mare bine. El s-a grăbit să spună că Dumnezeu le interzisese să-l guste din pricina minunatelor lui proprietăţi de a da înţelepciune şi putere, că El căuta astfel să-i împiedice să atingă o dezvoltare plină de nobleţe şi să descopere o fericire mai mare. A declarat că el însuşi mâncase din fructul interzis şi ca rezultat dobândise calitatea de a vorbi; că în cazul în care ar fi mâncat şi ei, ar fi atins o sferă mai înaltă a existenţei şi ar fi pătruns într-un câmp mai larg al cunoaşterii. 3:48 În timp ce Satana pretindea că a dobândit mult bine mâncând din fructul oprit, nu a lăsat să pară că prin încălcarea poruncii devenise un nelegiuit alungat din cer. În aceste cuvinte erau minciuni ascunse sub o crustă de adevăr aparent, în aşa fel, încât Eva, ameţită, măgulită, ademenită, nu şi-a dat seama de amăgire. A poftit ceea ce Dumnezeu interzisese; se îndoise de înţelepciunea Sa. A aruncat deoparte credinţa, cheia cunoaşterii. 3:49 Eva a "văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut la privit şi că pomul era de dorit, ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat". Era grozav la gust şi, în timp ce mânca, părea că simte o putere înviorătoare şi şi-a imaginat că intră într-o stare mai înaltă de existenţă. Eva însăşi, călcătoare a poruncii, a devenit ispititoarea soţului ei "şi bărbatul a mâncat şi el." Geneza 3,6. 3:50 "Vi se vor deschide ochii", spusese vrăjmaşul; "şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". Geneza 3,5. Aveau ochii cu adevărat deschişi acum; dar ce tristă ridicare a pleoapelor! Cunoaşterea răului, blestemul păcatului au fost tot ce-au câştigat călcătorii poruncii. Fructul în sine nu conţinea nimic otrăvitor, iar păcatul nu consta doar în cedarea în faţa apetitului. Era neîncrederea în bunătatea lui Dumnezeu, lipsa de încredere în cuvântul Său şi respingerea autorităţii Sale - aceasta a făcut ca primii noştri părinţi să fie călcători ai Legii, şi acest lucru a adus în lume cunoştinţa răului. Acest lucru a deschis uşa înaintea tuturor felurilor de minciuni şi rătăciri. 3:51 Omul a pierdut tot, pentru că a ales să asculte mai degrabă de amăgitor decât de Acela care este Adevărul, singurul care are priceperea. Prin amestecarea răului cu binele, mintea lui a devenit confuză, puterile sale mintale şi spirituale amorţite. El nu mai putea să aprecieze binele pe care îl revărsase Dumnezeu cu atâta dărnicie. 3:52 Adam şi Eva aleseseră cunoştinţa răului, iar dacă aveau să-şi recâştige vreodată poziţia pe care o pierduseră, aceasta trebuia să se întâmple în condiţiile nefavorabile, pe care ei înşişi le aduseseră asupra lor. Urmau să nu mai locuiască în Eden, căci, în desăvârşirea sa, nu-i putea învăţa lecţiile pe care era esenţial de acum să le deprindă. Cu o tristeţe de nespus, ei şi-au luat rămas bun de la împrejurimile minunate 3:53 şi au plecat să locuiască pe pământ, unde se afla blestemul păcatului. 3:54 Dumnezeu îi spusese lui Adam: "Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: 'Să nu mănânci deloc din el', blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce". Geneza 3,17-19 3:55 Cu toate că pământul era lovit de blestem, natura rămânea manualul pentru învăţătura omului. Acum nu mai putea reprezenta doar bunătatea; căci răul era prezent pretutindeni, întinând pământul, aerul şi marea cu atingerea sa murdară. Acolo unde odată nu era înscris decât caracterul lui Dumnezeu, acum era gravat şi caracterul lui Satana - cunoaşterea răului. Din natură, care descoperea acum cunoştinţa binelui şi a răului, omul urma să primească neîncetat avertizarea legată de rezultatele păcatului. 3:56 În floarea ofilită şi frunza căzută, Adam şi tovarăşa lui au văzut primele semne de degenerare. Mintea lor a înţeles cu putere faptul că orice lucru viu trebuie să moară. Chiar şi aerul, de care depindea viaţa lor, purta seminţele morţii. 3:57 Li se reamintea neîncetat de domeniul lor pierdut. Printre făpturile inferioare, Adam stătuse ca împărat şi, atâta vreme cât îi fusese loial lui Dumnezeu, toată natura îi respectase domnia; când a păcătuit însă, domeniul său a fost pierdut. Spiritul de răzvrătire, a cărui intrare o permisese el însuşi, s-a extins în toată creaţia animală. Astfel, nu numai viaţa omului, 3:58 ci firea dobitoacelor, copacii din pădure, iarba câmpului, însuşi aerul pe care-l respira, toate povesteau lecţia tristă a cunoştinţei răului. 3:59 Însă omul nu a fost lăsat pradă rezultatelor răului pe care-l alesese. În sentinţa rostită asupra lui Satana a fost dată o indicaţie a răscumpărării. "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie", a spus Dumnezeu, "între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul". Geneza 3,15. Această sentinţă, rostită în auzul primilor noştri părinţi, trebuia să fie pentru ei o făgăduinţă. Înainte să audă de spini şi de pălămidă, de truda şi suferinţa care avea să fie partea lor sau de ţărâna în care erau nevoiţi să se întoarcă, ei au auzit cuvinte care le-au dat speranţă. Tot ce fusese pierdut prin cedarea în favoarea lui Satana putea fi recâştigat prin Hristos. 3:60 Această indicaţie ne-o repetă şi nouă natura. Deşi mânjită de păcat, ea nu vorbeşte doar despre creaţie, ci şi despre răscumpărare. Cu toate că pământul mărturiseşte despre blestem prin semnele evidente de degradare, este încă bogat în dovezi ale puterii dătătoare de viaţă. Copacii îşi leapădă podoaba numai pentru a se înveşmânta cu un frunziş mai proaspăt; florile mor pentru ca apoi să renască într-o nouă frumuseţe; şi în fiecare manifestare a puterii creatoare este oferită asigurarea că putem fi creaţi din nou în acea "neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul". Efeseni 4,24. În acest fel, chiar lucrurile din natură şi modul în care funcţionează ele - care ne aduc aminte cu putere despre marea noastră pierdere - devin pentru noi mesageri ai speranţei. 3:61 Oriunde se întinde răul, se face auzit glasul Tatălui nostru îndemnându-Şi copiii să vadă în rezultatele lui natura păcatului, avertizându-i să părăsească răul şi invitându-i să primească binele. 3:62 Legătura educaţiei cu răscumpărarea 3:63 "Lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos." 3:64 Prin păcat, omul a fost izolat de Dumnezeu. Dacă nu ar fi existat planul de răscumpărare, despărţirea veşnică de Dumnezeu, întunericul nopţii fără sfârşit, acestea ar fi fost partea lui. Comuniunea cu Dumnezeu a fost făcută din nou cu putinţă prin jertfa Mântuitorului. Nu ne putem înfăţişa Lui în persoană; în păcat fiind, nu putem privi faţa Sa; dar Îl putem privi şi avea părtăşie cu El în Isus, Mântuitorul. "Lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu" este descoperită "pe faţa lui Isus Hristos". Dumnezeu este "în Hristos, împăcând lumea cu Sine". 2 Corinteni 4,6; 5,19 3:65 "Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr." "În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor." Ioan 1,14; 1,4. Viaţa şi moartea lui Hristos, preţul răscumpărării noastre, nu sunt pentru noi numai făgăduinţa şi chezăşia vieţii, numai mijlocul de a redeschide înaintea noastră comorile înţelepciunii; ele sunt o descoperire mai largă şi mai înaltă a caracterului Său decât au cunoscut chiar cei sfinţi din Eden. 3:66 Şi, în timp ce Hristos deschide cerul pentru oameni, viaţa pe care o atribuie El deschide inimile oamenilor către cer. Nu numai că păcatul 3:67 ne desparte de Dumnezeu, dar distruge în sufletul omenesc atât dorinţa, cât şi capacitatea de a-L cunoaşte. Misiunea lui Hristos este de a distruge toată această lucrare a răului. El are puterea de a înviora şi de a reface facultăţile sufletului, paralizate de păcat, mintea întunecată şi voinţa pervertită. El deschide pentru noi bogăţiile Universului şi tot de la El vine puterea de a observa şi a ne însuşi aceste comori. 3:68 Hristos este "adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume". Ioan 1,9. După cum prin Hristos fiecare fiinţă omenească are viaţă, tot aşa fiecare suflet primeşte prin El fie şi câteva raze de lumină divină. În fiecare inimă există nu numai putere intelectuală, ci şi spirituală, o percepţie a ceea ce este drept, o dorinţă de bine. Însă împotriva acestor principii se luptă o putere opusă. Rezultatul luării din pomul cunoştinţei binelui şi răului se manifestă în experienţa fiecărui om. În firea sa există o înclinaţie către rău, o putere căreia, dacă nu primeşte ajutor, nu i se poate împotrivi. Pentru a putea ţine piept acestei forţe, pentru a atinge acel ideal pe care în adâncul sufletului său îl acceptă ca fiind singurul vrednic de atins, el nu poate găsi ajutor decât într-o singură putere. Puterea este Hristos. Cooperarea cu această putere este cea mai mare nevoie a omului. Şi să nu fie această cooperare cel mai înalt ţel în toate eforturile educaţionale? 3:69 Adevăratul învăţător nu este satisfăcut cu o lucrare de mâna a doua. El nu este satisfăcut să-şi îndrume studenţii către un standard mai scăzut decât cel mai înalt standard pe care le-ar fi cu putinţă să-l atingă. El nu se poate mulţumi să le ofere numai cunoştinţe tehnice, să facă din ei doar nişte contabili isteţi, meşteşugari iscusiţi, comercianţi de succes. Ambiţia sa este de a le inspira principiile adevărului, supunerii, onoarei, integrităţii şi curăţeniei - principii care îi vor face o forţă serioasă pentru stabilitatea şi înălţarea 3:70 societăţii. Mai presus de orice, el doreşte ca ei să înveţe marea lecţie a vieţii despre slujirea lipsită de egoism. 3:71 Aceste principii devin o putere vie pentru modelarea caracterului prin familiarizarea sufletului cu Hristos, prin acceptarea înţelepciunii Sale ca şi călăuză a inimii şi vieţii, iar a puterii Sale ca tărie a acestora. Dacă această unire s-a format, studentul a găsit Izvorul înţelepciunii. El are la îndemână puterea de a împlini în sine cele mai nobile idealuri. El are ocaziile celei mai înalte educaţii pentru viaţa în această lume. Iar în pregătirea pe care a câştigat-o aici el pătrunde pe acea cale care se continuă în veşnicie. 3:72 În sensul cel mai înalt, lucrarea de educaţie şi lucrarea de răscumpărare sunt una, pentru că nici în educaţie, nici în răscumpărare "nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos". "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El." 1 Corinteni 3,11; Coloseni 1,19. 3:73 În condiţii schimbate, adevărata educaţie este încă în conformitate cu planul Creatorului, planul şcolii din Eden. Adam şi Eva au primit învăţătură prin comuniunea directă cu Dumnezeu; privim "lumina cunoştinţei slavei" Sale pe faţa lui Hristos. 3:74 Marile principii ale educaţiei sunt neschimbate, "întărite pentru veşnicie" (Psalmii 111,8); căci ele sunt principiile caracterului lui Dumnezeu. Primul efort al învăţătorului şi ţelul său constant ar trebui să fie acelea de a-l ajuta pe student să înţeleagă aceste principii şi să intre în acea legătură cu Hristos, care să-l facă o putere cu înrâurire în această viaţă. Învăţătorul care acceptă acest scop este în adevăr unul care conlucrează cu Hristos, un împreună lucrător cu Dumnezeu. 3:75 Educaţia poporului Israel 3:76 "Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său;" l-a îngrijit , şi l-a păzit ca lumina ochiului Lui." 3:77 Sistemul de educaţie stabilit în Eden avea ca centru familia. Adam era "fiul lui Dumnezeu" (Luca 3,38), iar copiii Celui Preaînalt primeau învăţătură de la Tatăl lor. În adevăratul sens al cuvântului, şcoala lor era o şcoală de familie. 3:78 În planul divin de educaţie, aşa cum a fost el adaptat după căderea omului, Hristos stă ca reprezentant al Tatălui, veriga de legătură dintre Dumnezeu şi om; El este marele Învăţător al omenirii. Şi a rânduit ca bărbaţii şi femeile să fie reprezentanţii Săi. Familia era şcoala, iar părinţii, învăţătorii. 3:79 Educaţia care avea ca centru familia a fost cea care era preponderentă în vremea patriarhilor. Pentru şcolile astfel stabilite, Dumnezeu a prevăzut cele mai favorabile condiţii pentru dezvoltarea caracterului. Oamenii care se aflau sub îndrumarea Sa urmau încă planul de viaţă, pe care îl aşezase Domnul de la început. Cei care s-au îndepărtat de El şi-au zidit oraşe mari şi, înghesuindu-se în acestea, s-au fălit cu splendoarea, luxul şi viciul care face ca oraşele din zilele noastre să fie mândria lumii, dar şi blestemul ei. Însă oamenii care au ţinut cu putere la principiile de vieţuire date de Dumnezeu au locuit la câmpie şi la munte. Ei erau 3:80 lucrători ai pământului şi îngrijitori de turme şi cirezi, iar în această viaţă liberă, independentă, cu ocaziile ei de muncă, studiu şi meditaţie, ei au învăţat despre Dumnezeu şi şi-au învăţat copiii despre lucrările şi căile Sale. 3:81 Aceasta a fost metoda de educaţie pe care a dorit Dumnezeu s-o stabilească în Israel. Când poporul a fost scos din Egipt, printre israeliţi au fost puţini pregătiţi să fie împreună-lucrători cu El în educarea copiilor lor. Părinţii înşişi aveau nevoie de instruire şi disciplină. Ca victime ale unei robii de-o viaţă, erau ignoranţi, nepricepuţi, degradaţi. Aveau puţine cunoştinţe despre Dumnezeu şi puţină credinţă în El. Erau rătăciţi de învăţături false şi stricaţi prin contactul îndelungat cu păgânismul. Dumnezeu a dorit să-i ridice la un nivel moral superior şi în acest scop a căutat să le dea cunoştinţe despre Sine Însuşi. 3:82 În toate procedeele pe care le-a folosit cu rătăcitorii din deşert, în toate marşurile lor, încoace şi-ncolo, în suferinţele îndurate din pricina foamei, setei şi oboselii, în primejdia care venea dinspre păgânii care-i duşmăneau şi în manifestarea providenţei Sale pentru uşurarea lor, Dumnezeu căuta să le întărească credinţa descoperindu-le puterea care lucra neîncetat pentru binele lor. Şi, după ce îi va fi învăţat să se încreadă în iubirea şi puterea Sa, avea ca scop să pună înaintea lor - sub forma preceptelor Legii Sale - standardul caracterului pe care, prin harul Său, dorea ca ei să-l atingă. 3:83 Preţioase lecţii au fost date lui Israel în timpul şederii lor la Sinai. Aceasta a fost o perioadă de pregătire specială pentru moştenirea Canaanului. Şi împrejurimile de aici erau favorabile împlinirii scopului lui Dumnezeu. Pe vârful Sinaiului, umbrind şesul unde îşi puseseră oamenii corturile, odihnea stâlpul de nor care fusese călăuza lor în călătorie. Ca stâlp 3:84 de foc noaptea, îi asigura de protecţia divină; şi în timp ce dormeau duşi, pâinea din cer se aşternea uşor peste tabără. Peste tot, înălţimi ameţitoare, austere, vorbeau în solemna lor măreţie despre neclintirea şi maiestatea eternă. Omul a fost făcut să-şi simtă ignoranţa şi slăbiciunea în prezenţa Aceluia care "a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile cu cumpăna". Isaia 40,12. Aici, prin manifestarea slavei Sale, Dumnezeu a căutat să impresioneze pe Israel cu sfinţenia caracterului şi cerinţelor Sale şi cu vina copleşitoare pentru neascultare. 3:85 Poporul însă era leneş în privinţa învăţării lecţiei. După cum fuseseră obişnuiţi în Egipt cu reprezentările materiale ale Dumnezeirii, şi acestea de cea mai degradantă speţă, le era greu să conceapă existenţa sau caracterul Celui Nevăzut. Fiindu-I milă de slăbiciunea lor, Dumnezeu le-a dat un simbol al prezenţei Sale. "Să-Mi facă un locaş sfânt", a spus Domnul; "şi Eu voi locui în mijlocul lor." Exodul 25,8 3:86 Pentru construirea sanctuarului ca locuinţă a lui Dumnezeu, lui Moise i s-au dat instrucţiuni să facă toate lucrurile după modelul lucrurilor din ceruri. Dumnezeu l-a chemat pe munte şi i-a descoperit lucrurile cereşti, iar tabernacolul, cu tot ceea ce ţinea de el, a fost lucrat după chipul celor văzute acolo. 3:87 Aşadar lui Israel, în mijlocul căruia a dorit să locuiască, i-a dezvăluit gloriosul Său caracter desăvârşit. Modelul le-a fost arătat pe munte când Legea a fost dată de pe Sinai, când Dumnezeu a trecut pe dinaintea lui Moise şi a rostit: "Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie". Exodul 34,6 3:88 Ei însă nu aveau în ei înşişi nici o putere pentru a atinge acest ideal. Descoperirea de la Sinai nu putea să-i conştientizeze decât în ce privea starea lor de nevoie şi neajutorare. O altă lecţie, tabernacolul, urma să-i înveţe, prin serviciul jertfei, lecţia iertării păcatului şi a puterii, prin Mântuitorul, de a fi ascultători. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: