Printable ModeEducaţie, 15
|
15:1 PEDAGOGUL 15:2 "Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi." 15:3 Pregătirea 15:4 "Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat." 15:5 Primul învăţător al copilului este mama. În perioada în care este cel mai impresionabil şi se dezvoltă în cel mai rapid ritm, educaţia lui se află într-o mare măsură în mâinile ei. Ea este prima care are ocazia de a-i modela caracterul pentru bine sau pentru rău. Ea ar trebui să înţeleagă valoarea şansei pe care o are şi, mai presus de oricare alt profesor, ar trebui să fie pricepută să o folosească pentru cel mai înalt folos. Cu toate acestea, educaţiei ei i se acordă mai puţină atenţie decât pregătirii oricărui alt învăţător. Cea a cărei influenţă în educaţie este cea mai puternică şi mai bogată în consecinţe este persoana pentru al cărei ajutor se depune cel mai mic efort sistematic. 15:6 Cei în grija cărora este încredinţat copilaşul sunt prea adesea neştiutori în ce priveşte nevoile sale fizice; ei ştiu prea puţin despre legile sănătăţii sau despre principiile dezvoltării. Şi nu sunt mai bine pregătiţi nici pentru a-l îngriji în vederea creşterii sale mintale şi spirituale. Se poate ca aceştia să aibă calităţile necesare conducerii unor afaceri sau de a străluci în societate; se poate să fie autorii unor realizări demne de laudă pe tărâm literar sau ştiinţific; dar despre educaţia unui copil au puţine cunoştinţe. În principal, din cauza acestei lipse şi mai ales din aceea a neglijării de timpuriu a dezvoltării fizice, rasa umană are o rată atât de mare a mortalităţii infantile; iar dintre cei care ajung la maturitate sunt atât de mulţi pentru care viaţa nu este decât o povară. 15:7 Taţilor şi, de asemenea, mamelor le revine responsabilitatea pentru educarea timpurie a copilului ca şi pentru cea de mai târziu, iar cerinţa pregătirii aprofundate a ambilor părinţi este de extremă urgenţă. Înainte să-şi asume statutul de tată şi mamă, bărbaţii şi femeile ar trebui să se familiarizeze cu legile dezvoltării fizice - cu fiziologia şi igiena, cu consecinţele influenţelor prenatale, cu legile eredităţii , îmbrăcămintea, exerciţiul fizic şi tratarea bolilor; ei ar trebui, de asemenea, să înţeleagă legile dezvoltării intelectuale şi ale educaţiei morale. 15:8 Cel Infinit a considerat că această lucrare a educaţiei este atât de importantă, încât au fost trimişi mesageri de la tronul Său la o femeie care avea să devină mamă pentru a răspunde la întrebarea "ce va trebui să păzim cu privire la copil şi ce va fi de făcut?" (Judecători 13,12) şi pentru a instrui un tată în legătură cu educaţia unui fiu ce fusese făgăduit. 15:9 Educaţia nu va împlini niciodată ceea ce ar putea şi ar trebui până când nu este recunoscută pe deplin importanţa lucrării părinţilor şi până când aceştia nu dobândesc o pregătire pentru responsabilităţile ei sacre. 15:10 Necesitatea unor cursuri pregătitoare pentru învăţător este universal recunoscută; puţini recunosc însă care este pregătirea cea mai importantă. Cel care apreciază responsabilitatea pe care o presupune educarea tineretului îşi va da seama că numai instruirea în sfera ştiinţifică şi literară nu poate fi de ajuns. Învăţătorul ar trebui să aibă o educaţie mai cuprinzătoare, decât cea care poate fi câştigată prin studierea cărţilor. Ar trebui să aibă nu numai o minte puternică, dar şi un orizont larg; ar trebui să fie sincer, deschis, dar să aibă şi un suflet mare. 15:11 Numai Acela care a creat mintea şi i-a stabilit legile îi poate înţelege perfect nevoile sau dirija dezvoltarea. 15:12 Principiile de educaţie, pe care le-a dat El, sunt singurul ghid sigur. O însuşire esenţială pentru fiecare învăţător este cunoaşterea acestor principii şi o asemenea acceptare a lor, încât acestea să devină o putere stăpânitoare în propria sa viaţă. 15:13 Experienţa în viaţa practică este indispensabilă. Calităţile esenţiale sunt ordinea, meticulozitatea, punctualitatea, stăpânirea de sine, un temperament senin, o constanţă a dispoziţiei, jertfirea de sine, integritatea caracterului şi politeţea. 15:14 Pentru că pretutindeni în jurul tinerilor sunt caractere de joasă speţă şi multe falsuri, se face simţită o mare nevoie ca vorbele învăţătorului, atitudinea şi comportamentul său să-l reprezinte pe cel elevat şi adevărat. Copiii percep cu rapiditate când este vorba doar de paradă sau de orice altă slăbiciune ori defect. Învăţătorul nu poate câştiga respectul elevilor săi în nici un alt fel decât prin descoperirea în propriul său caracter a principiilor pe care caută să-i înveţe. Numai făcând acest lucru în contactul zilnic pe care-l are cu ei poate avea o influenţă trainică pentru bine asupra lor. 15:15 Pentru aproape orice calitate care contribuie la succesul său, învăţătorul este într-o mare măsură dependent de vigoarea fizică. Cu cât îi este mai bună sănătatea, cu atât mai bună va fi lucrarea sa. 15:16 Responsabilităţile sale sunt atât de obositoare, încât se cere un efort deosebit din partea sa pentru a-şi păstra puterea şi prospeţimea. Adesea, îi oboseşte şi inima, şi mintea, aceasta având ca efect tendinţa către depresie, răceală sau iritabilitate. Datoria sa nu este doar de a ţine piept unor astfel de stări, ci şi de a evita cauza producerii lor. El trebuie să-şi păstreze inima curată, plină de gingăşie, încredere şi compasiune. Pentru a putea fi întotdeauna ferm, calm şi voios, trebuie să-şi păstreze tăria creierului şi a nervilor. 15:17 De vreme ce în lucrarea sa calitatea este cu mult mai importantă decât cantitatea, el ar trebui să se păzească de munca în exces - de faptul de a încerca să facă prea mult în sfera datoriei sale; de acceptarea altor responsabilităţi care l-ar împiedica să-şi mai împlinească lucrarea şi de angajarea în distracţii şi plăceri sociale, care sunt mai degrabă epuizante decât regeneratoare. 15:18 Exerciţiul fizic în aer liber, mai ales prin muncă folositoare, este unul dintre cele mai bune mijloace de recreere a trupului şi a minţii; iar exemplul învăţătorului va stârni în elevii săi interesul şi respectul pentru munca manuală. 15:19 Învăţătorul ar trebui să respecte cu scrupulozitate, în orice domeniu, principiile sănătăţii. El ar trebui să facă acest lucru, având în vedere nu numai influenţa lor asupra propriei sale utilităţi, dar şi din pricina înrâuririi pe care o au acestea asupra elevilor săi. Ar trebui să fie cumpătat în toate lucrurile şi un exemplu în alimentaţie, îmbrăcăminte, muncă şi recreere. 15:20 Sănătatea fizică şi integritatea caracterului ar trebui să fie combinate cu o mare destoinicie literară. Cu cât învăţătorul are mai multe cunoştinţe adevărate, cu atât mai bună va fi lucrarea sa. Sala de clasă nu este un loc pentru o muncă de suprafaţă. Nici un învăţător care este mulţumit cu o cunoaştere superficială nu va atinge un grad înalt de eficienţă. 15:21 Însă utilitatea învăţătorului nu depinde atât de mult de cantitatea efectivă a informaţiilor pe care le deţine, cât de standardul la care aspiră. Adevăratul dascăl nu este mulţumit cu o gândire ştearsă, cu o minte leneşă sau o memorie slabă. El caută neîncetat realizări mai înalte şi metode mai bune. Viaţa sa este marcată de o creştere continuă. În lucrarea unui astfel de învăţător există o prospeţime şi o putere înviorătoare care îi trezeşte şi îi inspiră pe elevii săi. 15:22 Învăţătorul trebuie să fie competent pentru munca sa. Trebuie să posede înţelepciunea şi tactul pe care-l pretinde lucrul cu mintea altora. 15:23 Oricât de înalte ar fi cunoştinţele sale ştiinţifice, oricât de bune înzestrările sale în alte domenii, dacă nu dobândeşte respectul şi încrederea elevilor săi, eforturile lui se vor dovedi inutile. 15:24 Este nevoie de învăţători care să vadă cu rapiditate şi să se folosească de orice prilej pentru a înfăptui binele; care să îmbine entuziasmul cu demnitatea adevărată, care să fie stăpâni pe situaţie şi "în stare să-i înveţe pe toţi", care să inspire idei, să descătuşeze energia şi să insufle curaj şi viaţă. 15:25 Se poate ca avantajele de care a dispus un învăţător să fi fost limitate, astfel încât să nu aibă o destoinicie literară la nivelul celei vrednice de dorit; chiar şi aşa, dacă are o adevărată cunoaştere a naturii umane, o adevărată dragoste pentru munca sa şi dacă apreciază în mod corect importanţa ei; dacă este hotărât să se perfecţioneze şi dispus să muncească în mod hotărât şi perseverent, va înţelege care sunt nevoile elevilor săi şi, prin spiritul lui progresist şi plin de înţelegere, îi va inspira să-l urmeze în timp ce el caută să-i conducă înainte şi în sus. 15:26 Copiii şi tinerii aflaţi în grija învăţătorului se deosebesc foarte mult în privinţa dispoziţiei, obiceiurilor şi educaţiei. Unii nu au ţeluri hotărâte sau principii stabilite. Au nevoie să fie treziţi ca să-şi vadă responsabilităţile şi posibilităţile. Puţini copii au fost educaţi corect în cămin. Unii au fost răsfăţaţii familiei. Întreaga lor pregătire a fost superficială. Întrucât li s-a îngăduit să-şi urmeze înclinaţiile fireşti şi să evite responsabilităţile şi poverile, le lipseşte stabilitatea, perseverenţa şi tăgăduirea de sine. Aceştia privesc adesea orice act de disciplină ca fiind o constrângere inutilă. Alţii au fost criticaţi şi descurajaţi. Restricţiile arbitrare şi asprimea au dezvoltat în ei spiritul de încăpăţânare şi sfidare. Lucrarea de remodelare a acestor caractere deformate trebuie să fie împlinită în cele mai multe cazuri de către învăţător. Pentru a face aceasta cu succes, el trebuie să aibă compasiunea şi 15:27 înţelegerea care îl vor ajuta să descopere cauza defectelor şi greşelilor care se manifestă la elevii săi. Trebuie să posede, de asemenea, tactul şi îndemânarea, răbdarea şi fermitatea care îl vor face în stare să dea fiecăruia ajutorul de care este nevoie - celui şovăitor şi iubitor de tihnă, o asemenea încurajare şi sprijin, încât să-l stimuleze la străduinţe personale; celui demoralizat, compasiunea şi aprecierea care îi vor da încredere şi îl vor inspira astfel să depună eforturi. 15:28 Adesea, învăţătorii nu reuşesc să fie suficient de sociabili cu elevii lor. Ei manifestă prea puţină compasiune şi gingăşie şi prea mult din demnitatea judecătorului neînduplecat. Câtă vreme este adevărat că învăţătorul trebuie să fie ferm, hotărât, el nu trebuie să fie critic sau dictatorial. A fi aspru şi mustrător, a sta izolat de elevii săi sau a-i trata cu indiferenţă înseamnă să închidă căile prin care îi poate influenţa pentru bine. 15:29 Învăţătorul să nu dea pe faţă, în nici un fel de împrejurări, un tratament preferenţial. A-l favoriza pe elevul cuceritor şi atrăgător şi a fi critic, nerăbdător, cu cel care are cea mai mare nevoie de încurajare şi ajutor înseamnă a dovedi o concepţie total greşită în privinţa lucrării învăţătorului. Prin modul în care îi tratează pe cei greşiţi şi dificili este pus la încercare caracterul şi se dovedeşte dacă învăţătorul este cu adevărat apt pentru poziţia pe care o ocupă. 15:30 Mare este responsabilitatea acelora care îşi asumă călăuzirea unui suflet omenesc. Tatăl şi mama adevărată consideră că li s-a încredinţat o răspundere de care nu pot fi niciodată cu totul eliberaţi. Viaţa copilului, din prima până în ultima zi, simte puterea acelei legături care îl leagă de inima părintelui; faptele, cuvintele, însăşi privirea părintelui continuă să modeleze copilul 15:31 pentru bine sau pentru rău. Învăţătorul este şi el părtaş la această responsabilitate şi are nevoie să-şi dea seama neîncetat de sfinţenia ei şi să nu piardă din vedere scopul lucrării sale. El nu are doar datoria de a se achita de sarcinile zilnice, de a le face pe plac şefilor lui sau de a menţine bunul nume al şcolii; el trebuie să aibă în vedere binele cel mai înalt al fiecăruia dintre elevii săi, îndatoririle pe care viaţa le va pune asupra lor, slujirea de care este nevoie şi pregătirea cerută. Lucrarea pe care o înfăptuieşte zi de zi va răsfrânge asupra elevilor săi, şi prin ei asupra altora, o influenţă care nu va înceta să se extindă şi să se întărească până la sfârşitul timpului. El trebuie să fie confruntat cu roadele lucrării sale în acea zi măreaţă în care fiecare cuvânt sau faptă va fi descoperită înaintea lui Dumnezeu. 15:32 Învăţătorul care îşi dă seama de acest lucru nu va simţi că munca lui este completă când termină rutina zilnică a examinărilor şi elevii nu mai sunt, pentru un timp, sub grija lui directă. Îi va purta în inima sa pe aceşti copii şi tineri. Preocuparea şi efortul său constant va fi acela de a descoperi cum să le asigure standardul cel mai nobil de perfecţionare. 15:33 Cel care îşi dă seama de ocaziile şi privilegiile lucrării sale nu va îngădui ca vreun lucru să stea în calea străduinţei hotărâte de auto-perfecţionare. Nu va cruţa nici un efort pentru a atinge standardul cel mai înalt de profesionalism. El se va strădui să fie tot ceea ce doreşte ca elevii săi să devină. 15:34 Cu cât sentimentul responsabilităţii este mai adânc şi cu cât efortul de autoperfecţionare este mai hotărât, cu atât învăţătorul va percepe mai clar şi va regreta mai profund defectele care împiedică utilitatea sa. Contemplând însemnătatea lucrării sale, dificultăţile şi posibilităţile ei, 15:35 inima lui va striga adesea: "Cine este de-ajuns pentru aceste lucruri?". 15:36 Dragă învăţătorule, în timp ce te gândeşti la nevoia ta de tărie şi călăuzire - nevoie pe care nu o poate satisface nici o sursă omenească - te rog, cugetă la făgăduinţele Celui care este Sfetnicul minunat. 15:37 "Iată", spune El, "ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide." Apocalipsa 3,8 15:38 "Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde." "Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta." Ieremia 33,3; Psalmii 32,8 15:39 "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." Matei 28,20. 15:40 În scopul celei mai înalte pregătiri pentru lucrarea ta, îţi supun atenţiei cuvintele, viaţa şi metodele Prinţului învăţătorilor. Te îndemn să nu-L pierzi din vedere. În El se află adevăratul tău ideal. Contemplă-l şi zăboveşte asupra lui până când Duhul Învăţătorului divin va pune stăpânire pe inima şi viaţa ta. 15:41 Privind "cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului", eşti schimbat "în acelaşi chip al Lui." 2 Corinteni 3,18 15:42 Acesta este secretul puterii tale asupra elevilor tăi. Reflectă-L pe El. 15:43 Conlucrarea 15:44 "Suntem mădulare unii altora." 15:45 În formarea caracterului, nici o altă influenţă nu contează atât de mult ca aceea a căminului. Lucrarea învăţătorului ar trebui să suplimenteze pe aceea a părinţilor, dar nu are menirea de a-i lua locul. Tot ceea ce priveşte bunăstarea copilului ar trebui să-şi găsească materializarea în efortul de cooperare dintre părinţi şi învăţători. 15:46 Lucrarea de cooperare ar trebui să înceapă chiar cu tatăl şi mama, în viaţa de familie. În educarea copiilor lor, ei au o responsabilitate comună, iar faptul de a acţiona împreună ar trebui să constituie strădania lor neîntreruptă. Să se predea lui Dumnezeu, căutând ajutor de la El pentru a se sprijini reciproc. Să-şi înveţe copiii să fie credincioşi lui Dumnezeu, credincioşi principiilor şi credincioşi astfel faţă de ei înşişi şi faţă de toţi cei cu care au legături. Cu o asemenea pregătire, nu vor fi un motiv de tulburare sau nelinişte când sunt trimişi la şcoală. Vor fi un sprijin pentru învăţătorii lor şi un exemplu şi o încurajare pentru colegi. 15:47 Este puţin probabil ca părinţii care dau o asemenea educaţie să se numere printre aceia care sunt surprinşi, criticându-l pe învăţător. Ei simt că atât interesul copiilor lor, cât şi dreptatea cuvenită şcolii cer ca, pe cât posibil, să-l sprijine şi să-l cinstească pe acela cu care îşi împart responsabilitatea. 15:48 Mulţi părinţi greşesc aici. Prin critica lor pripită, nefondată, influenţa învăţătorului credincios, caracterizat prin jertfire de sine, este adesea aproape distrusă. Mulţi părinţi ai căror copii au fost stricaţi prin satisfacerea tuturor poftelor, lasă în seama învăţătorului sarcina neplăcută de a le repara neglijenţa; prin calea pe care o urmează apoi, ei fac misiunea lui aproape lipsită de speranţă. Critica şi atacul asupra conducerii şcolii încurajează spiritul de nesupunere în copii şi le statorniceşte obiceiurile greşite. 15:49 În cazul în care critica sau sugestiile privind lucrarea învăţătorului devin necesare, acestea trebuie făcute lui, în particular. Dacă acest lucru se dovedeşte ineficient, problema trebuie să fie înaintată celor care răspund de conducerea şcolii. Nu trebuie spus sau făcut nimic pentru a slăbi respectul copiilor faţă de cel de care depinde într-o măsură atât de mare bunăstarea lor. 15:50 I-ar fi de ajutor învăţătorului, dacă părinţii i-ar împărtăşi ceea ce cunosc foarte bine despre caracterul copiilor şi despre particularităţile lor fizice sau anumite neputinţe. Este regretabil că mulţi nu reuşesc să-şi dea seama de acest lucru. Cei mai mulţi părinţi manifestă un interes scăzut, fie în ce priveşte destoinicia învăţătorului, fie legat de cooperarea cu el în lucrarea sa. 15:51 De vreme ce părinţii caută atât de rar să comunice cu învăţătorul, este cu atât mai important ca învăţătorul să caute să comunice cu părinţii. El ar trebui să viziteze familiile elevilor săi şi să se informeze cu privire la influenţele şi mediul în care trăiesc aceştia. Venind personal în contact cu familiile şi vieţile lor, el poate întări legăturile cu elevii săi şi poate descoperi cum să se raporteze cu mai mult succes la diferitele lor temperamente şi dispoziţii. 15:52 Interesându-se de educaţia din cămin, 15:53 învăţătorul le oferă o binecuvântare dublă. Mulţi părinţi, absorbiţi de muncă şi griji, pierd din vedere ocaziile de a influenţa în bine vieţile copiilor lor. Învăţătorul poate face mult pentru conştientizarea acestor părinţi în privinţa posibilităţilor şi privilegiilor pe care le au. Va găsi pe alţii pentru care simţământul responsabilităţii este o mare povară, deoarece îşi doresc atât de mult să-şi vadă copiii devenind bărbaţi şi femei buni şi folositori. Adesea, învăţătorul îi poate sprijini pe aceşti părinţi purtându-le povara şi, sfătuindu-se împreună, atât învăţătorul, cât şi părinţii vor fi încurajaţi şi întăriţi. 15:54 În educarea tinerilor în cămin, principiul cooperării este de nepreţuit. Din primii lor ani, copiii ar trebui călăuziţi în aşa fel, încât să simtă că fac parte şi ei din echipa familiei. Chiar şi copilaşii ar trebui să fie pregătiţi să participe la muncile de zi cu zi şi să simtă că este nevoie de ajutorul lor, şi că acesta este apreciat. Copiii mai mari ar trebui să fie asistenţii părinţilor, fiind prezenţi la planurile lor şi preluând de la ei responsabilităţi şi poveri. Taţii şi mamele să-şi facă timp să-şi înveţe copiii, să le arate că pun preţ pe ajutorul primit de la ei, îşi doresc încrederea şi se bucură de tovărăşia lor, iar reacţia copiilor nu se va lăsa aşteptată. Nu numai că povara părinţilor va fi uşurată şi copiii vor primi o instruire practică de o valoare inestimabilă, dar va exista o întărire a legăturilor din cămin şi o adâncire a însăşi temeliei caracterului. 15:55 Cooperarea ar trebui să fie spiritul care animă sala de clasă, legea existenţei ei. Învăţătorul care câştigă cooperarea elevilor îşi asigură un ajutor nepreţuit în menţinerea ordinii. Mulţi băieţi al căror neastâmpăr duce la dezordine şi nesupunere vor găsi, prin slujirea în sala de clasă, o cale de a-şi consuma energia care le prisoseşte. Cei mari să-i ajute pe cei mici, cei puternici, pe cei slabi; şi, pe cât este cu 15:56 putinţă, fiecăruia să i se dea de făcut un lucru pentru care este foarte priceput. Aceasta va încuraja respectul de sine şi dorinţa de a fi de folos. 15:57 Ar fi util pentru tineri şi, de asemenea, pentru părinţi şi educatori să studieze lecţia cooperării aşa cum este ea predată în Scripturi. Printre multele ei ilustraţii, observaţi construirea cortului întâlnirii - acea lecţie a zidirii caracterului - care a unit întregul popor, pe "toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă." Exodul 35,21. Citiţi cum a fost reconstruit zidul Ierusalimului de către cei reveniţi din robie, în mijlocul sărăciei, dificultăţilor şi primejdiei, marea sarcină fiind dusă la bun sfârşit cu succes pentru că "poporul lucra cu inimă." Neemia 4,6. Observaţi rolul jucat de ucenici în miracolul hrănirii mulţimii. Mâncarea s-a înmulţit în mâinile lui Hristos, însă ucenicii au luat pâinea şi peştii şi le-au dat mulţimii care aştepta. 15:58 "Suntem mădulare unii altora." Prin urmare, "după darul pe care l-a primit", "fiecare din voi să slujească altora", "ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu." Efeseni 4,25; 1 Petru 4,10 15:59 Cuvintele scrise despre cei ce înălţau idoli în vechime ar putea fi foarte bine adoptate - pentru un scop mai vrednic - ca moto al celor ce zidesc astăzi caracterul: 15:60 "Se ajută unul pe altul şi fiecare zice fratelui său: Fii cu inimă!" Isaia 41,6 15:61 Disciplina 15:62 "Învăţaţi-i, mustraţi-i, încurajaţi-i, fiţi îndelung răbdători." 15:63 Una din primele lecţii pe care trebuie să le înveţe un copil este aceea a supunerii. El poate fi învăţat să fie ascultător înainte de a fi suficient de mare pentru a gândi abstract. Obiceiul ar trebui întipărit prin eforturi perseverente, pline de blândeţe. Pot fi prevenite astfel într-o mare măsură conflictele de mai târziu dintre voinţa proprie şi autoritate, conflicte care au un aport substanţial în crearea unei înstrăinări şi ostilităţi faţă de părinţi şi educatori şi, adesea, a unei împotriviri faţă de orice autoritate, omenească sau divină. 15:64 Obiectivul disciplinei este formarea copilului pentru autonomie. El ar trebui să fie învăţat încrederea de sine şi autocontrolul. De aceea, de îndată ce este capabil să priceapă, raţiunea sa ar trebui să fie îndreptată către supunere. Ori de câte ori tratăm cu el, să o facem în aşa fel încât să arătăm că supunerea este un lucru corect şi rezonabil. Ajutaţi-l să vadă că fiecare lucru este guvernat de câte o lege şi că nesupunerea duce în cele din urmă la dezastru şi suferinţă. Când Dumnezeu spune: "Să nu", ne atrage atenţia din iubire asupra consecinţelor nesupunerii, pentru a ne scuti de vătămări şi pierderi. 15:65 Ajutaţi-l pe copil să vadă că părinţii şi învăţătorii sunt reprezentanţii lui Dumnezeu şi că, atâta vreme cât ei acţionează în armonie cu El, legile pe care le fac aceştia în familie şi în şcoală sunt şi ale Sale. După cum se aşteaptă de la copil să dea ascultare părinţilor şi 15:66 educatorilor, şi ei au datoria, la rândul lor, să asculte de Dumnezeu. 15:67 Atât părintele, cât şi educatorul ar trebui să caute să supravegheze dezvoltarea copilului fără a o împiedica printr-un control excesiv. Când nu le dăm suficientă libertate este la fel de rău ca atunci când ne ocupăm prea puţin de ei. Efortul de a "frânge voinţa" unui copil este o greşeală îngrozitoare. Fiecare minte are o constituţie diferită; în vreme ce folosirea forţei poate asigura o supunere exterioară, rezultatul obţinut în cazul multor copii va fi acela al unei răzvrătiri mai ferme a inimii. Chiar dacă părintele sau educatorul ar reuşi să obţină controlul pe care-l doreşte, efectul nu va fi mai puţin vătămător pentru copil. Disciplinarea unei fiinţe omeneşti care a atins anii în care poate raţiona liber nu ar trebui să se asemene cu cea folosită în cazul unui animal necuvântător. Animalul nu este învăţat decât să se supună stăpânului său. Pentru acel dobitoc, stăpânul reprezintă mintea, judecata şi voinţa. Această metodă, folosită uneori în educarea copiilor, face din ei ceva doar cu puţin diferit de nişte maşini automate. Mintea, voinţa şi conştiinţa se află sub controlul altuia. Scopul lui Dumnezeu nu este ca vreo minte să fie dominată în felul acesta. Cei care slăbesc sau distrug individualitatea îşi asumă o responsabilitate care nu poate avea decât efecte negative. Atâta vreme cât se află sub autoritate, copiii pot da impresia unor soldaţi bine instruiţi; când însă controlul încetează, se va descoperi că duc lipsă de tărie şi fermitate a caracterului. Pentru că nu a fost învăţat niciodată să se conducă singur, tânărul nu discerne nici o limită în afara cerinţelor impuse de părinţi sau educatori. Când autoritatea acestora nu mai acţionează, el nu ştie cum să-şi folosească libertatea şi se dedă adesea la plăceri care îi vor constitui ruina. 15:68 De vreme ce supunerea voinţei este mult mai dificilă pentru unii elevi decât pentru alţii, învăţătorul ar trebui să facă ascultarea faţă de cerinţele sale cât mai uşoară cu putinţă. Voinţa ar trebui să fie călăuzită şi modelată, nu ignorată sau zdrobită. Cruţaţi-le tăria voinţei; vor avea nevoie de ea în bătălia vieţii. 15:69 Fiecare copil ar trebui să înţeleagă adevărata forţă a voinţei. El ar trebui să fie călăuzit să vadă cât de mare este responsabilitatea implicată în acest dar. 15:70 Voinţa este puterea stăpânitoare în natura omului, puterea de decizie sau de alegere. Fiecare fiinţă umană înzestrată cu raţiune are puterea de a alege binele. În fiecare experienţă a vieţii, cuvântul lui Dumnezeu pentru noi este: "Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi." Iosua 24,15. Fiecare îşi poate pune voinţa de partea voinţei lui Dumnezeu, poate alege să se supună Lui şi, unindu-se astfel cu puterea divină, poate rămâne pe un teren unde nimic nu-l poate forţa să facă ceea ce este rău. În fiecare tânăr sau copil există, prin ajutorul lui Dumnezeu, puterea de a-şi forma un caracter integru şi de a duce o viaţă folositoare. 15:71 Părintele sau educatorul care îl învaţă pe copil autocontrolul printr-o asemenea instruire va fi de cel mai mare folos şi va avea mereu succes. Se poate ca persoanei care priveşte cu superficialitate să nu i se pară că munca acestuia prezintă cele mai mari avantaje; se poate să nu fie preţuită atât de mult ca munca celui care ţine mintea şi voinţa copilului în stăpânire absolută; după mai mulţi ani însă se vor vedea rezultatele celei mai bune metode de educare. 15:72 În abordarea elevului său, educatorul înţelept va căuta să încurajeze încrederea şi să întărească sentimentul onoarei. Copiii şi tinerii au de câştigat, dacă li se acordă încredere. Mulţi, chiar şi dintre cei micuţi, au un simţământ puternic al onoarei, toţi doresc să fie trataţi cu încredere şi respect, iar acesta este un drept al lor. Ei nu ar trebui făcuţi să simtă că nu pot face un pas fără a fi supravegheaţi. Suspiciunea demoralizează, producând tocmai relele pe care caută 15:73 să le împiedice. În loc să stea tot timpul cu ochii pe ei, ca şi cum i-ar bănui de ceva rău, învăţătorii care îşi cunosc elevii vor descoperi lucrările unei minţi neastâmpărate şi vor acţiona prin influenţe ce vor contracara răul. Faceţi-i pe tineri să simtă că li se acordă încredere şi veţi vedea că nu vor fi decât puţini aceia care nu vor căuta să se dovedească vrednici de această încredere. 15:74 Urmând acelaşi principiu, este mai bine să cereţi decât să porunciţi; cel căruia vă adresaţi în felul acesta are ocazia de a dovedi că este credincios principiilor corecte. Dacă se supune, acesta va fi rezultatul alegerii lui, nu al constrângerii. 15:75 Regulile care guvernează sala de clasă ar trebui să reprezinte, pe cât posibil, vocea întregii şcoli. Fiecare principiu implicat în ele ar trebui pus înaintea elevului în aşa fel încât să poată fi convins de justeţea lui. Astfel, va simţi responsabilitatea de a veghea asupra respectării regulilor la a căror formulare a ajutat el însuşi. 15:76 Regulile ar trebui să fie puţine şi bine concepute; şi ar trebui aplicate de îndată ce au fost făcute. Mintea învaţă să recunoască şi să se adapteze la tot ceea ce se dovedeşte cu neputinţă de schimbat; însă posibilitatea compromisului provoacă dorinţa, speranţa şi nesiguranţa, iar rezultatele sunt agitaţia, iritabilitatea şi nesupunerea. 15:77 Ar trebui să se clarifice din capul locului că modul de guvernare al lui Dumnezeu nu cunoaşte nici un compromis cu răul. Neascultarea nu ar trebui tolerată nici în cămin, nici în şcoală. Nici un părinte sau educator, care are pe inimă bunăstarea celor care se află în grija sa, nu va face compromisuri cu independenţa încăpăţânată, care sfidează autoritatea sau recurge la subterfugii sau la manevre de evitare a datoriei de a se supune. Nu dragoste, ci sentimentalism este numele atitudinii de a sta la tocmeală cu ceea ce este rău, de a căuta să înduplece sau să mituiască pentru a obţine acordul şi de a accepta, în final, un înlocuitor al lucrului cerut iniţial. 15:78 "Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul." Proverbele 14,9. Ar trebui să ne ferim să tratăm păcatul ca fiind un lucru neînsemnat. Îngrozitoare este puterea lui asupra aceluia care îl face. "Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui." Proverbele 5,22. Cel mai mare rău pe care-l putem face unui tânăr este acela de a-l lăsa să rămână prins în robia obiceiului rău. 15:79 Tinerii au o dragoste înnăscută de libertate; ei au nevoie să priceapă că de aceste binecuvântări inestimabile se pot bucura numai în supunerea faţă de Legea lui Dumnezeu. Această Lege este garantul adevăratei libertăţi. Ea descoperă şi interzice acele lucruri care degradează şi înrobesc şi îl protejează în acest fel pe cel ascultător de puterea răului. 15:80 Psalmistul spune: "Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale". "Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei." Psalmii 119,45. 24 15:81 În eforturile noastre de a îndrepta răul, ar trebui să ne ferim de tendinţa de a cicăli sau critica. Mustrarea neîncetată tulbură, dar nu reformează. Pentru multe minţi, şi adesea chiar acelea care sunt cele mai impresionabile, atmosfera de critică lipsită de compasiune zădărniceşte toate eforturile depuse. Florile nu se deschid sub biciul unui vânt aspru. 15:82 Un copil certat în mod frecvent pentru o greşeală anume ajunge să privească acea greşeală ca pe o trăsătură definitorie a sa, ca pe un lucru împotriva căruia este zadarnic să lupte. Aşa se ajunge la descurajare şi deznădejde, adesea ascunse sub masca indiferenţei sau bravadei. 15:83 Adevăratul obiectiv al mustrării este atins numai când cel greşit este condus să-şi vadă singur greşeala şi se decide să-şi folosească voinţa pentru a o îndrepta. Când se întâmplă aceasta, îndrumaţi-l către Izvorul iertării şi puterii. Căutaţi 15:84 să-i păstraţi intact respectul de sine şi să-i insuflaţi curaj şi speranţă. 15:85 Această lucrare este cea mai frumoasă şi cea mai dificilă care a fost vreodată încredinţată făpturilor omeneşti. Ea reclamă un tact de cea mai mare delicateţe, o sensibilitate deosebită, o cunoaştere a firii omeneşti, o credinţă şi o răbdare de origine cerească, dispusă de a lucra, a veghea şi aştepta. Este o lucrare mai importantă decât orice altceva. 15:86 Cei care doresc să-i controleze pe alţii trebuie să se stăpânească mai întâi pe ei înşişi. Purtarea pătimaşă cu un copil sau un tânăr nu va face decât să nască în el resentimente. Când un părinte sau un educator devine nerăbdător şi se află în pericolul de a vorbi fără înţelepciune, mai bine să tacă. Există o putere minunată în tăcere. 15:87 Educatorul trebuie să se aştepte să întâlnească comportamente îndărătnice şi, de asemenea, inimi încăpăţânate. Confruntat cu acestea însă, el nu ar trebui să uite niciodată că şi el a fost odată copil, că şi el a avut nevoie de disciplină; că şi acum, cu toate avantajele vârstei, educaţiei şi experienţei, greşeşte adesea şi are nevoie de milă şi răbdare. Când le dă educaţie celor tineri, ar trebui să aibă în vedere că are de-a face cu unii care au înclinaţii spre rău, asemănătoare cu ale sale. Să ia în consideraţie că aceştia au de învăţat aproape totul şi că unora le este mai greu să înveţe decât altora. Cu un elev slab ar trebui să se poarte cu răbdare, fără a-i critica neştiinţa, ci folosindu-se de orice prilej pentru a-l încuraja. Cu elevii sensibili, neliniştiţi, el ar trebui să se poarte cu foarte multă gingăşie. Simţământul propriilor lui nedesăvârşiri ar trebui să-l determine neîncetat să manifeste compasiune şi îndelungă răbdare faţă de cei care se luptă cu dificultăţile. 15:88 Regula Mântuitorului - "Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (Luca 6,31) - ar 15:89 trebui să fie regula tuturor celor care îşi asumă răspunderea educaţiei copiilor şi a tinerilor. Ei sunt membrii mai puţin vârstnici ai familiei Domnului, moştenitori împreună cu noi ai darului vieţii. Regula lui Hristos ar trebui păzită cu sfinţenie faţă de cei mai leneşi, cei mai tineri, cei mai nepricepuţi şi chiar faţă de cei mai greşiţi şi răzvrătiţi. 15:90 Această regulă îl va face pe învăţător să evite, pe cât este cu putinţă, să descopere în public vina sau greşelile unui elev. El va căuta să evite mustrările sau pedepsele date în prezenţa altora. Nu va exmatricula un student până nu s-au depus toate eforturile pentru îndreptarea lui. Când devine evident însă că îngăduinţa nu-i este de nici un folos studentului însuşi, în timp ce sfidarea pe care o afişează acesta sau nesocotirea autorităţii tinde să aducă prejudicii conducerii şcolii, iar influenţa sa îi contaminează pe alţii, atunci exmatricularea lui se impune ca fiind necesară. Cu toate acestea, pentru mulţi, ruşinea expulzării publice ar duce la îmbrăţişarea unei atitudini de indiferenţă totală şi la ruină. În cele mai multe cazuri, când exmatricularea nu poate fi evitată, nu este necesar ca acest lucru să fie făcut public. Sfătuindu-se şi cooperând cu părinţii, învăţătorul să aranjeze retragerea cu discreţie a studentului. 15:91 În aceste timpuri de primejdie deosebită pentru cei tineri, ispitele îi înconjoară din toate părţile; cel mai uşor este să pluteşti în derivă, şi tocmai de aceea este nevoie de efortul cel mai hotărât pentru a înainta împotriva curentului. Fiecare şcoală ar trebui să fie o "cetate de scăpare" pentru tineretul asaltat de ispite, un loc în care rătăcirile lor să fie abordate cu răbdare şi înţelepciune. Învăţătorii care înţeleg ce responsabilităţi au vor scoate din vieţile şi inimile lor tot ceea ce i-ar împiedica să lucreze cu succes cu cei încăpăţânaţi şi neascultători. Legea care va stăpâni vorbirea lor va fi în orice clipă dragostea şi gingăşia, răbdarea şi stăpânirea de sine. Îndurarea şi compasiunea 15:92 se vor îngemăna cu dreptatea. Când va fi necesar să mustre, cuvintele lor nu vor fi exagerate, ci umile. Ei vor pune cu blândeţe înaintea celui greşit erorile sale şi îl vor ajuta să îşi revină. Fiecare învăţător adevărat va simţi că, dacă s-ar întâmpla totuşi să greşească, ar fi mai bine să greşească de partea îndurării decât de partea severităţii. 15:93 Mulţi tineri despre care se crede că sunt incorigibili nu au o inimă atât de dură precum pare. Mulţi care sunt priviţi ca fiind cazuri lipsite de speranţă pot fi recuperaţi printr-o disciplină înţeleaptă. Ei sunt adesea aceia care cedează cel mai uşor dacă sunt trataţi cu bunătate. Învăţătorul să capete încrederea celui ispitit şi, recunoscând şi dezvoltând binele din caracterul acestuia, va putea în multe cazuri să îndrepte răul fără să atragă atenţia asupra lui. 15:94 Învăţătorul divin îi suportă pe cei greşiţi în toată stricăciunea lor. Dragostea Lui nu se răceşte; eforturile Sale de a-i salva nu încetează. Stă neîncetat cu braţele întinse în întâmpinarea celor greşiţi, celor răzvrătiţi şi chiar a celor apostaziaţi. Inima Sa este mişcată de neajutorarea copilaşului supus unui tratament brutal. Strigătul suferinţei omeneşti nu ajunge niciodată în zadar la urechea Sa. Deşi toţi sunt preţioşi înaintea Lui, purtările aspre, posace, încăpăţânate Îi solicită cel mai mult compasiunea şi iubirea; căci El abordează lucrurile de la cauză la efect. Cel care este ispitit cu cea mai mare uşurinţă şi are cea mai puternică înclinaţie de a greşi constituie obiectul deosebit al grijii Sale. 15:95 Fiecare părinte şi fiecare învăţător ar trebui să cultive atributele Celui care consideră cauza celor năpăstuiţi, suferinzi şi ispitiţi ca fiind propria Sa cauză. Ar trebui să fie un om care "poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune." Evrei 5,2. Isus ne tratează 15:96 cu mult mai bine decât merităm; şi, după cum ne-a tratat El pe noi, tot aşa urmează să ne purtăm şi noi cu alţii. Calea urmată de vreun părinte sau educator nu este deloc admisibilă dacă se deosebeşte de cea pe care ar urma-o Mântuitorul în împrejurări similare. 15:97 A face faţă disciplinei vieţii 15:98 În afară de disciplina din familie şi de la şcoală, toţi trebuie să întâlnească disciplina severă a vieţii. Cum să o întâmpinăm cu înţelepciune reprezintă o lecţie care ar trebui expusă cu claritate fiecărui copil şi fiecărui tânăr. Este adevărat că Dumnezeu ne iubeşte, că lucrează pentru fericirea noastră şi că, dacă Legea Sa ar fi fost întotdeauna respectată, nu ar fi trebuit să cunoaştem vreodată suferinţa; şi nu este mai puţin adevărat că în această lume, ca urmare a păcatului, fiecare viaţă este asaltată de suferinţă, necazuri şi poveri. Putem să le facem copiilor şi tinerilor un bine care să dureze toată viaţa, învăţându-i cum să întâmpine curajos aceste necazuri şi poveri. În vreme ce este de datoria noastră să le arătăm compasiune, nu trebuie să facem însă acest lucru niciodată în aşa fel încât să-i încurajăm să-şi plângă singuri de milă. Ei au nevoie de ceea ce stimulează şi întăreşte mai degrabă decât de ceea ce slăbeşte. 15:99 Ei ar trebui să fie învăţaţi că această lume nu este un loc de paradă, ci un câmp de bătaie. Toţi sunt chemaţi să suporte durităţile, ca nişte soldaţi buni. Ei trebuie să fie puternici, să se poarte ca nişte bărbaţi. Să fie învăţaţi că adevăratul test al caracterului se găseşte în dispoziţia de a purta poveri, de a ocupa un loc greu, de a face lucrarea ce trebuie înfăptuită, chiar dacă acest lucru nu va aduce nici o răsplată sau recunoaştere pământească. 15:100 Modul corect de a înfrunta încercarea nu este căutând să scăpăm, ci să ne folosim de ea. Acest lucru se aplică oricărei discipline, şi cea timpurie, şi cea de mai târziu. Neglijarea educaţiei copilului pe când e mic şi întărirea în timp a tendinţelor greşite fac mult mai dificilă educarea sa de mai târziu şi, de asemenea, ca disciplinarea lui să fie mult prea adesea un proces dureros. 15:101 Şi într-adevăr este dureros pentru natura inferioară, căci i se refuză dorinţele şi înclinaţiile fireşti; durerea însă trebuie trecută cu vederea, având în perspectivă o bucurie mai mare. 15:102 Copilul şi tânărul să fie învăţaţi că fiecare greşeală, fiecare defect şi dificultate pe care o biruie devine o piatră pe care calcă pentru a ajunge la lucruri mai bune şi mai înalte. Prin astfel de experienţe au dobândit succes toţi aceia care au reuşit, într-adevăr, să facă viaţa vrednică de trăit. 15:103 Oamenii mari nu s-au trezit de-odat' pe creastă, 15:104 De nimeni nu au fost acolo puşi, 15:105 Ci s-au sculat în miez de noapte să trudească 15:106 În timp ce-ai lor tovarăşi dormeau duşi. 15:107 Au fost mereu mai 'nalţi prin ce-au pus sub picioare, 15:108 Mai sus prin ce au stăpânit şi-nfrânt, 15:109 S-au pus şi patimi, şi orgolii să doboare, 15:110 Deşarte mituri şi vânări de vânt. 15:111 Urcăm în linişte, încet şi fără urme, 15:112 Prin tot ce e comun ne-avântăm; 15:113 Şi ne mai facem loc prin bucurii spre culme. 15:114 Noi chiar prin neplăceri înaintăm. 15:115 Trebuie să "nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice." 2 Corinteni 4,18. Noi facem un schimb prin tăgăduirea dorinţelor şi înclinaţiilor egoiste - renunţăm la ceea ce este fără valoare şi trecător pentru a dobândi ceea ce este preţios şi etern. Acesta nu este un sacrificiu, ci un câştig infinit. 15:116 "Ceva mai bun" este lozinca educaţiei, legea întregii vieţuiri corecte. În locul fiecărui lucru la care ne cere să renunţăm, Hristos ne oferă ceva mai bun. Deseori, tinerii îndrăgesc obiecte, ţeluri şi plăceri care pot 15:117 să nu pară rele, dar care nu au cum să realizeze cel mai înalt bine. Acestea abat viaţa de la cel mai înalt scop al Său. Măsurile arbitrare sau învinuirea directă pot să nu reuşească să-i facă pe aceşti tineri să renunţe la lucrurile pe care le agreează. Ei trebuie îndrumaţi către ceva mai bun decât etalarea ostentativă, ambiţia sau satisfacerea plăcerilor proprii. Aduceţi-i în contact cu adevărata frumuseţe, cu principii superioare şi cu vieţi mai nobile. Călăuziţi-i să privească la Hristos, căci "toată fiinţa lui este plină de farmec". O dată ce privirea le este fixată asupra Lui, viaţa îşi găseşte centrul de greutate. Entuziasmul, devotamentul generos şi pasiunea înfocată a tinerilor îşi găsesc în El adevăratul obiect. Datoria devine o încântare, iar sacrificiul o plăcere. Cea mai înaltă ambiţie a vieţii şi cea mai mare bucurie a ei este acum aceea de a-L onora pe Hristos, de a deveni ca El, de a lucra pentru El. 15:118 "Căci dragostea lui Hristos ne strânge." 2 Corinteni 5,14 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: