9:11 nici un semn al eliberării, Dumnezeu le-a poruncit să se pregătească pentru o imediată eliberare. El îl avertizase pe Faraon cu privire la cea din urmă judecată asupra egiptenilor şi le dăduse directive evreilor să-şi adune familiile în locuinţele lor. După ce au stropit uşorii casei cu sângele mielului junghiat, trebuiau să mănânce mielul fript, cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. "Când îl veţi mânca", a zis El, "să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Paştele Domnului" (Exodul 12,11). La miezul nopţii, au fost ucişi toţi întâii născuţi ai egiptenilor. Atunci, împăratul a trimis lui Israel solia: "Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu. Duceţi-vă de slujiţi Domnului cum aţi zis" (Exodul 12,31). Evreii au ieşit din Egipt ca o naţiune independentă. Domnul le poruncise ca Paştele să fie ţinut în fiecare an. "Şi când vă vor întreba copiii voştri: 'Ce înseamnă obiceiul acesta?' să răspundeţi: 'Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul'." În felul acesta, din generaţie în generaţie, urma să se transmită istoria acestei minunate eliberări.