Printable ModeHristos Lumina Lumii, 9
|
9:1 Cap. 8 - Suirea la Ierusalim 9:2 PENTRU IUDEI, vârsta de doisprezece ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste, copilul evreu era numit fiu al legii şi de asemenea fiu al lui Dumnezeu. I se ofereau ocazii deosebite pentru instruirea sa în cele religioase şi se aştepta de la el să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte. Potrivit cu acest obicei, Isus, în copilăria Sa, a făcut vizita de Paşte la Ierusalim. Ca toţi israeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor; şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei. 9:3 Erau trei sărbători anuale: Paştele, Ziua Cincizecimii şi Sărbătoarea Corturilor, la care toţi bărbaţii lui Israel erau obligaţi să se înfăţişeze înaintea Domnului, la Ierusalim. Dintre aceste sărbători, cei mai mulţi luau parte la cea a Paştelor. Mulţi erau prezenţi din toate ţările, pe unde erau răspândiţi iudeii. Din toată părţile Palestinei, închinătorii veneau în număr mare. Călătoria din Galilea ţinea mai multe zile şi călătorii se uneau în grupuri mari, pentru asigurarea unei bune tovărăşii şi protecţii. Femeile şi bătrânii mergeau călare pe măgari sau pe boi, străbătând 9:4 drumurile prăpăstioase şi stâncoase. Bărbaţii mai puternici şi tinerii mergeau pe jos. Timpul Paştelor era la sfârşitul lui martie sau începutul lui aprilie, când toată ţara era plină de flori şi înveselită de cântecele păsărelelor. Pretutindeni, de-a lungul drumului, erau locuri memorabile din istoria lui Israel, iar taţii şi mamele le istoriseau copiilor minunile pe care Dumnezeu le făcuse pentru poporul Său în veacurile trecute. Ei făceau plăcută călătoria lor cu cântece şi muzică, iar când, în cele din urmă, turnurile Ierusalimului se arătau la orizont, fiecare glas se unea în melodia de triumf: 9:5 "Picioarele mi se opresc 9:6 În porţile tale, Ierusalime... 9:7 Pacea să fie între zidurile tale, 9:8 Şi liniştea în casele tale domneşti!" 9:9 (Ps. 122,2.7) 9:10 Ţinerea Paştelor a început o dată cu naşterea naţiunii iudaice. În ultima noapte a sclaviei lor din Egipt, când nu se întrezărea 9:11 nici un semn al eliberării, Dumnezeu le-a poruncit să se pregătească pentru o imediată eliberare. El îl avertizase pe Faraon cu privire la cea din urmă judecată asupra egiptenilor şi le dăduse directive evreilor să-şi adune familiile în locuinţele lor. După ce au stropit uşorii casei cu sângele mielului junghiat, trebuiau să mănânce mielul fript, cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. "Când îl veţi mânca", a zis El, "să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Paştele Domnului" (Exodul 12,11). La miezul nopţii, au fost ucişi toţi întâii născuţi ai egiptenilor. Atunci, împăratul a trimis lui Israel solia: "Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu. Duceţi-vă de slujiţi Domnului cum aţi zis" (Exodul 12,31). Evreii au ieşit din Egipt ca o naţiune independentă. Domnul le poruncise ca Paştele să fie ţinut în fiecare an. "Şi când vă vor întreba copiii voştri: 'Ce înseamnă obiceiul acesta?' să răspundeţi: 'Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul'." În felul acesta, din generaţie în generaţie, urma să se transmită istoria acestei minunate eliberări. 9:12 Paştele era urmat de cele şapte zile ale Sărbătorii Azimilor. În a doua zi a sărbătorii, erau aduse în faţa Domnului cele dintâi roade din recolta anului, un snop de orz. Toate slujbele acestei sărbători erau simboluri ale lucrării lui Hristos. Eliberarea lui Israel din Egipt era o parabolă a răscumpărării, iar Paştele aveau drept scop să o păstreze ca o aducere aminte. Mielul junghiat, pâinile nedospite, snopul primelor roade Îl reprezentau pe Mântuitorul. 9:13 Pentru cea mai mare parte dintre oamenii din vremea lui Hristos, ţinerea acestei sărbători degenerase în formalism. Dar câtă însemnătate avea ea pentru Fiul lui Dumnezeu! 9:14 Pentru prima dată, copilul Isus privea templul. El i-a văzut pe preoţii îmbrăcaţi în veşminte albe îndeplinindu-şi slujba solemnă. A privit la victima însângerată de pe altarul de jertfă. Împreună cu credincioşii a îngenuncheat în rugăciune, în timp ce norul de fum de tămâie se înălţa spre Dumnezeu. A asistat la toată slujba pascală atât de impresionantă. Zi de zi, El vedea însemnătatea ei tot mai clar. Fiecare act era văzut în strânsa legătură pe care o avea cu viaţa Sa. Noi îndemnuri se năşteau înăuntrul Său. Tăcut şi adâncit în cugetare, părea că studiază o mare problemă. Atunci I se descoperea Mântuitorului taina misiunii Sale. 9:15 Răpit de contemplarea acestor scene, nu a rămas lângă părinţii Săi. El căuta să fie singur. Când serviciile pascale s-au sfârşit, El a mai zăbovit prin curţile templului, iar atunci când credincioşii au plecat din Ierusalim, El a rămas în urmă. 9:16 Cu prilejul acestei vizite la Ierusalim, părinţii lui Isus doriseră să-L pună în legătură cu marii învăţători din Israel. Deşi era ascultător în totul de Cuvântul lui Dumnezeu, El nu Se ţinea de obiceiurile şi de formele rabinice. Iosif şi Maria sperau că Isus va ajunge să-i respecte pe aceşti rabini erudiţi şi să ia seama cu mai multă râvnă la cerinţele lor. Dar Isus fusese învăţat în templu de Dumnezeu. Ceea ce primise, El a început îndată să împartă. 9:17 În ziua aceea, o sală din incinta templului era consacrată pentru învăţământul sacru, după modelul şcolilor profeţilor. Aici s-au adunat rabinii cei mai de seamă cu elevii lor şi aici a venit şi copilul Isus. Aşezându-Se la picioarele acestor oameni învăţaţi şi cu autoritate, El asculta învăţătura lor. Ca Unul care căuta înţelepciune, le-a pus întrebări acestor învăţători cu privire la profeţii şi la evenimentele ce aveau loc atunci şi care arătau spre venirea lui Mesia. 9:18 Isus Se prezentă ca Unul care era însetat după o cunoaştere a lui Dumnezeu. Întrebările Sale aduceau la lumină adevărurile adânci, care multă vreme fuseseră ţinute în întuneric, dar care erau vitale pentru mântuire. Deşi dovedea cât de mărginită şi superficială era înţelepciunea acestor oameni înţelepţi, fiecare întrebare le aducea în faţă câte o învăţătură dumnezeiască şi aşeza adevărul într-o lumină nouă. Rabinii vorbeau de minunata înălţare pe care venirea lui Mesia trebuia să o aducă naţiunii iudaice; dar Isus le prezentă profeţia lui Isaia şi îi întrebă despre însemnătatea acelor versete biblice, care se refereau la suferinţa şi moartea Mielului lui Dumnezeu. 9:19 Cărturarii au început atunci să-I pună ei întrebări şi au rămas uimiţi de răspunsurile Sale. Cu umilinţă de copil, El repeta cuvintele 9:20 Scripturii, explicând şi însemnătatea lor adâncă, pe care acei oameni învăţaţi nu o pricepuseră. Dacă ei ar fi primit aceste principii ale adevărului, pe care El le-a arătat, ar fi dat naştere la o reformă în religia de atunci. S-ar fi trezit un viu interes pentru lucrurile spirituale şi, atunci când Isus Şi-ar fi început lucrarea, mulţi ar fi fost pregătiţi să-L primească. 9:21 Rabinii ştiau că Isus nu fusese instruit în şcolile lor; cu toate acestea, El înţelegea profeţiile cu mult mai bine decât ei. În acest copil galilean, profund gânditor, ei întrezăreau o mare speranţă. Ei doreau să-L câştige ca elev, pentru ca să poată deveni un învăţat în Israel. Doreau ca ei să-I facă educaţia, deoarece simţeau că mintea Sa aşa de deosebită trebuie să fie modelată de ei. 9:22 Cuvintele lui Isus le mişcaseră inimile aşa cum nu fuseseră niciodată mişcate de cuvinte ieşite de pe buze omeneşti. Dumnezeu căuta să dea lumină acelor conducători în Israel şi folosea pentru aceasta singura cale prin care se putea ajunge la inima lor. În îngâmfarea lor, li se părea un lucru înjositor să admită că poate să-i înveţe cineva. Dacă Isus ar fi arătat că încearcă să-i înveţe, ei nu ar fi fost binevoitori să asculte. Dar se măguleau cu faptul că ei Îl învăţau sau cel puţin că ei Îi verificau cunoştinţele din Sfânta Scriptură. Buna-cuviinţă a lui Isus şi modestia Sa de tânăr au biruit prejudecăţile lor. Fără a-şi da seama, mintea lor s-a deschis în faţa Cuvântului lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt a vorbit inimii lor. 9:23 Era imposibil să nu vadă că speranţele nutrite de ei cu privire la Mesia nu erau susţinute de profeţie; dar ei nu voiau să renunţe la teoriile care-i legănau cu speranţe înşelătoare, în setea lor după mărire. Nu voiau să admită faptul că au înţeles greşit Sfintele Scripturi, din care pretindeau că numai ei au dreptul să-i înveţe pe alţii. De la unul la altul a trecut întrebarea: De unde are tânărul acesta cunoştinţe, dacă niciodată n-a învăţat? "Lumina luminează în întuneric" (Ioan 1,5), dar întunericul nu a primit lumina. 9:24 În timpul acesta, Iosif şi Maria erau cât se poate de tulburaţi şi îngrijoraţi. La plecarea din Ierusalim, Îl pierduseră din vedere pe Isus şi nu ştiau că El rămăsese acolo. Ţinutul era atunci locuit de foarte multă lume, iar caravanele din Galilea erau foarte numeroase. Multă învălmăşeală s-a produs la plecarea lor din cetate. Pe drum, plăcerea de a călători împreună cu prieteni şi cunoştinţe le-a absorbit atenţia, iar ei n-au observat absenţa Lui până la sosirea nopţii. Atunci când s-au oprit pentru odihnă, ei au simţit lipsa ajutorului dat de fiul lor. Crezând că El Se află împreună cu ceilalţi tovarăşi de călătorie, ei nu s-au neliniştit. Chiar dacă era doar un copil, ei se bizuiau pe El, aşteptându-se ca, atunci când vor avea nevoie, El să fie gata să-i ajute, anticipându-le nevoile, aşa cum făcuse totdeauna. Dar acum a început să-i cuprindă frica. L-au căutat printre tovarăşii Lui de călătorie, dar în zadar. Cu groază îşi amintiră cum încercase Irod să-L omoare, când era prunc. Presentimente întunecate le umpleau inima. Se căinau acum cu amar. 9:25 S-au întors la Ierusalim şi au continuat să caute. A doua zi, pe când se găseau printre cei care se închinau în templu, o voce cunoscută le atrase atenţia. Nu se puteau înşela; nici o altă voce nu era ca a Lui, aşa de serioasă şi de hotărâtă şi totuşi aşa de melodioasă. 9:26 L-au găsit pe Isus în şcoala rabinilor. Deşi erau bucuroşi, nu puteau să uite necazul şi îngrijorarea. Când El era din nou cu ei, mama a zis în cuvinte de mustrare: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare". 9:27 "De ce M-aţi căutat?" a răspuns Isus. "Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?" Şi, pentru că părea că ei nu înţeleg cuvintele Lui, arătă spre cer. Pe faţa Sa strălucea o lumină de care se mirau. Dumnezeirea strălucea prin corp omenesc. Găsindu-L în templu, ei au ascultat ce vorbea El cu rabinii şi au rămas uimiţi la întrebările şi răspunsurile Sale. Cuvintele Sale au stârnit o mulţime de gânduri, care niciodată nu aveau să fie uitate. 9:28 Întrebarea pe care El le-a pus-o cuprindea o învăţătură. "Oare nu ştiaţi", spuse El, "că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?" Isus Se angajase în lucrarea pentru care venise în lume; dar Iosif şi Maria neglijaseră partea lor. Dumnezeu le arătase mare cinste prin aceea că le încredinţase pe Fiul Său. Îngerii sfinţi Îl ajutaseră pe Iosif în drumul lui, ca să apere viaţa lui Isus. Dar o zi întreagă ei pierduseră cu totul din vedere pe Acela pe care nu ar fi trebuit să-L uite nici măcar o clipă. Iar acum, după ce temerile le fuseseră liniştite, nu se mustrau pe ei înşişi, ci aruncau vina asupra Sa. 9:29 Era natural pentru părinţii lui Isus să-L considere ca fiul lor. El era zilnic cu ei, viaţa Sa era aproape la fel ca viaţa altor copii şi era greu pentru ei să priceapă că El era Fiul lui Dumnezeu. Ei erau în primejdia de a nu preţui binecuvântarea ce li s-a acordat, prin prezenţa Mântuitorului lumii. Durerea despărţirii lor de El şi duioasa mustrare exprimată prin cuvintele Sale aveau drept scop să-i determine să se gândească mult la sfânta lor răspundere. 9:30 În răspunsul dat mamei Sale, Isus dovedea pentru prima dată că ştia care este adevărata relaţie dintre El şi Dumnezeu. Înainte de naşterea Sa, îngerul îi spusese Mariei: "El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie 9:31 al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci" (Luca 1,32.33). Maria cugetase la cuvintele acestea în inima ei, dar, deşi credea că fiul ei urma să fie Mesia pentru Israel, nu înţelegea misiunea Lui. Nici de data aceasta nu înţelegea cuvintele Lui, dar îşi dădea seama că El nega legăturile de sânge cu Iosif şi Se înfăţişa ca Fiu al lui Dumnezeu. 9:32 Isus nu a neglijat legătura cu părinţii Săi pământeşti. De la Ierusalim, S-a întors acasă cu ei şi i-a ajutat în viaţa lor de muncă grea. El ascunsese în inimă taina misiunii Sale, aşteptând cu supunere timpul hotărât pentru El de a-Şi începe lucrarea. Timp de optsprezece ani, de când înţelesese că era Fiul lui Dumnezeu, El a recunoscut legătura care-L unea cu familia din Nazaret şi Şi-a îndeplinit obligaţiile de fiu, de frate, de prieten şi de cetăţean. 9:33 De îndată ce I se descoperise în templu misiunea pe care o avea, Isus S-a ferit de legăturile cu mulţimea. A dorit ca de la Ierusalim să Se întoarcă în linişte împreună cu cei care cunoşteau taina vieţii Lui. La serviciul pascal, Dumnezeu căuta să-i scoată pe credincioşii Săi din grijile lor pământeşti şi să le reamintească de minunata Sa intervenţie pentru eliberarea lor din Egipt. În această acţiune, El dorea ca ei să vadă o făgăduinţă a eliberării din păcat. După cum sângele mielului junghiat a ocrotit casele lui Israel, tot la fel sângele lui Hristos avea să salveze sufletele lor; dar ei puteau fi mântuiţi prin Hristos numai dacă, prin credinţă, primeau ca viaţă a lor viaţa Sa. În serviciul închipuitor al simbolurilor, exista putere numai atunci când acesta îi îndruma pe închinători la Hristos, ca Mântuitor al lor personal. Dumnezeu dorea ca ei să fie conduşi la studiu plin de rugăciune şi meditaţie cu privire la misiunea lui Hristos. Dar, la plecarea mulţimilor de oameni din Ierusalim, freamătul călătoriei şi diverse discuţii, mai puţin însemnate, absorbeau prea adesea atenţia lor, iar slujba închinării la care participaseră era dată uitării. Mântuitorul nu era atras de o astfel de tovărăşie. 9:34 Deoarece Iosif şi Maria trebuiau să se întoarcă de la Ierusalim împreună cu Isus, El spera să-i facă să se gândească la cele spuse de profeţi cu privire la suferinţele Mântuitorului. Pe Golgota, El a căutat să aline durerea mamei Sale. El Se gândea la ea în aceste momente. Maria avea să fie martoră la ultimele Lui chinuri de moarte, iar Isus dorea ca ea să înţeleagă misiunea Lui, pentru ca să primească tăria necesară să poată răbda când sufletul ei urma să fie străpuns de sabie. După cum Isus fusese despărţit de ea şi ea Îl căutase plină de întristare trei zile, tot aşa, atunci când El urma să fie adus ca jertfă pentru păcatele lumii, avea să fie pierdut de ea timp de trei zile. Şi, când avea să învie din mormânt, întristarea ei avea să se preschimbe iarăşi în bucurie. Însă cu cât mai bine 9:35 ar fi suportat ea durerea morţii Lui, dacă ar fi înţeles cuvintele biblice către care El Se străduia să-i întoarcă acum cugetările! 9:36 Dacă şi-ar fi îndreptat mintea spre Dumnezeu prin meditaţie şi rugăciune, Iosif şi Maria ar fi înţeles sfinţenia răspunderii lor şi nu L-ar fi pierdut din vedere pe Isus. Prin neglijenţa lor de o zi, L-au pierdut pe Mântuitorul; şi aceasta i-a costat trei zile de căutare înfrigurată ca să-L găsească. Şi noi putem ajunge la fel; prin vorbe deşarte, prin clevetiri sau prin neglijarea rugăciunii, putem pierde într-o singură zi prezenţa Mântuitorului şi va fi poate nevoie de multe zile de cercetare deznădăjduită pentru a-L găsi şi a recâştiga pacea pe care am pierdut-o. 9:37 Trebuie să fim atenţi ca, în legăturile pe care le avem unii cu alţii, să nu-L uităm pe Isus şi, fără să ne dăm seama, să rămânem fără El. Când ne lăsăm absorbiţi de lucrurile pământeşti, încât nu ne mai gândim la Acela în care se adună toată nădejdea noastră de viaţă veşnică, noi ne despărţim de Isus şi de îngerii sfinţi. Aceste fiinţe sfinte nu pot rămâne acolo unde prezenţa lui Isus nu este dorită şi unde absenţa Sa nu este observată. Tocmai din cauza aceasta, deseori există descurajare printre cei ce se declară urmaşi ai lui Hristos. 9:38 Mulţi iau parte la serviciile religioase şi sunt reînvioraţi şi mângâiaţi de Cuvântul lui Dumnezeu; dar, prin neglijarea meditaţiei, vegherii şi rugăciunii, pierd binecuvântarea şi se simt mai nenorociţi decât înainte de a o fi primit. Deseori, ei consideră că Dumnezeu Se poartă aspru cu ei. Nu văd că greşeala este a lor. Despărţindu-se de Isus, ei îndepărtează lumina prezenţei Sale. 9:39 Ar fi bine pentru noi ca în fiecare zi să petrecem o oră de meditaţie asupra vieţii lui Hristos. Să cercetăm viaţa Sa punct cu punct şi să ne lăsăm imaginaţia să prindă fiecare scenă şi în special pe cele din partea finală. Când ne ocupăm în felul acesta de jertfa Lui cea mare, pe care a adus-o pentru noi, încrederea noastră în El va fi statornică, iubirea noastră faţă de El va fi stimulată şi noi vom fi tot mai mult pătrunşi de Spiritul Său. Dacă vrem ca, în cele din urmă, să fim mântuiţi, trebuie să învăţăm lecţia răbdării şi umilinţei la piciorul crucii. 9:40 Când ne adunăm, putem fi o binecuvântare unii pentru alţii. Dacă suntem ai lui Hristos, gândurile noastre cele mai plăcute se vor ocupa numai de El; şi, când vorbim unii cu alţii despre iubirea Lui, inima noastră va fi îmblânzită de puterile dumnezeieşti. Privind la frumuseţea caracterului Său, vom fi "schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului" (2 Cor. 3,18). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: