84:2 TÂRZIU ÎN DUPĂ-AMIAZA zilei de înviere, doi dintre ucenici erau pe calea către Emaus, un orăşel la vreo cincisprezece kilometri de Ierusalim. Ucenicii aceştia nu avuseseră un loc de frunte în lucrarea lui Hristos, dar aveau o vie credinţă în El. Veniseră la oraş să serbeze Paştele şi erau foarte mult tulburaţi de evenimentele ce avuseseră loc de curând. Auziseră veştile de dimineaţă în legătură cu luarea trupului lui Hristos din mormânt, precum şi cele spuse de femeile care îi văzuseră pe îngeri şi Îl întâlniseră pe Isus. Acum se întorceau acasă pentru a cugeta şi a se ruga. Plini de întristare, ei îşi urmau drumul vorbind despre cele văzute la judecată şi la răstignire. Niciodată nu fuseseră atât de deznădăjduiţi. Lipsiţi de nădejde şi credinţă, mergeau în umbra cucii.