84:13 Aşa le vorbea Hristos ucenicilor Săi, deschizându-le mintea ca să poată înţelege Scripturile. Ucenicii erau obosiţi, dar discuţia nu lâncezea. De pe buzele Mântuitorului porneau cuvinte de viaţă şi de asigurare. Dar ochii lor încă nu puteau să priceapă. Când El le vorbi despre nimicirea Ierusalimului, ei priviră plângând la cetatea condamnată. Dar nici acum nu bănuiau cine putea fi Cel care îi însoţea pe drum. Ei nu se gândeau că Acela care era subiectul conversaţiei mergea alături de ei; deoarece Hristos Se referea la Sine, ca şi cum ar fi fost o altă persoană. Credeau că El era unul dintre cei care participaseră la sărbătoarea cea mare şi care acum se întorcea acasă. El mergea tot atât de atent pe stâncile colţuroase ca şi ei, oprindu-Se când şi când să Se odihnească puţin. Astfel ei înaintau pe drumul de munte, în timp ce Acela care în curând trebuia să-Şi la locul la dreapta lui Dumnezeu şi care putea să spună: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ" mergea alături de ei (Mat. 28,18).