81:7 Pe măsură ce seara se apropia, o linişte nepământeană se lăsă asupra Golgotei. Mulţimea s-a împrăştiat şi mulţi s-au întors la Ierusalim foarte mult schimbaţi în spirit, faţă de felul în care veniseră dimineaţă. Mulţi se îngrămădiseră la locul răstignirii din curiozitate, şi nu din ură faţă de Hristos. Ei încă mai credeau acuzaţiile preoţilor şi priveau la Hristos ca la un răufăcător. Cuprinşi de o înflăcărare nenaturală, ei s-au unit cu gloata, bătându-şi joc de El. Dar, când pământul a fost învăluit în întuneric şi ei au început să fie acuzaţi de propria conştiinţă, şi-au dat seama că erau vinovaţi de un mare păcat. În mijlocul acelui întuneric îngrozitor, nu se mai auzeau nici o glumă murdară şi nici un râs batjocoritor; iar când întunericul s-a ridicat, au pornit spre casele lor într-o tăcere solemnă. Ei erau convinşi că acuzaţiile preoţilor erau neadevărate şi că Isus nu era un pretendent la tronul lui Israel; iar câteva săptămâni mai târziu, când Petru a predicat în Ziua Cincizecimii, ei au fost printre miile care s-au întors la Hristos.