81:3 La început, Tatăl şi Fiul Se odihniră în Sabat după lucrarea Lor de creaţiune. Când "au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor" (Gen. 2,1), Creatorul şi toate fiinţele cereşti se bucurau în contemplarea scenei pline de măreţie, "când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie" (Iov 33,7). Isus Se odihnea acum de lucrarea mântuirii; şi, deşi printre aceia de pe pământ care-L iubeau era întristare, în ceruri era totuşi bucurie. Glorioasă era în ochii fiinţelor cereşti făgăduinţa cu privire la viitor. Dumnezeu şi îngerii vedeau o creaţiune refăcută, un neam de oameni răscumpăraţi, care, după ce au biruit păcatul, nu mai aveau să cadă niciodată - şi toate acestea ca rezultat al lucrării desăvârşite a lui Hristos. Ziua în care Isus S-a odihnit este pentru totdeauna legată de această scenă. Căci "lucrările Lui sunt desăvârşite" şi "tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci" (Deut. 32,4; Ecl. 3,14). Când vor veni "vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime" (Fapte 3,21), Sabatul creaţiunii,