81:36 Răzbunarea, despre care preoţii gândiseră că avea să fie atât de dulce, ajunsese deja să fie amară pentru ei. Erau conştienţi de faptul că întâmpină mustrarea aspră a poporului; ştiau că tocmai aceia pe care ei i-au aţâţat împotriva lui Isus erau acum îngroziţi de fapta lor ruşinoasă. Aceşti preoţi încercaseră să-i facă pe oameni să creadă că Isus era un înşelător, dar fusese în zadar. Unii dintre ei stătuseră lângă mormântul lui Lazăr şi văzuseră pe mort readus la viaţă. Ei au tremurat de teama ca nu cumva Hristos să învie dintre morţi şi să Se arate iarăşi înaintea lor. Ei Îl auziseră declarând că are putere să-Şi dea viaţa şi are putere s-o ia din nou. Şi-au adus aminte că El zisese: "Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica" (Ioan 2,19). Iuda le spusese cuvintele pe care Isus le adresase ucenicilor în timpul ultimei călătorii spre Ierusalim: "Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile neamurilor ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia" (Mat. 20,18-19). La auzirea acestor cuvinte, ei râseseră şi făcuseră glume, dar îşi amintiră că toate profeţiile cu privire la Hristos se împliniseră până acum. El spusese că avea să învie a treia zi, şi cine putea spune că şi acest lucru nu avea să se împlinească? Ei doreau să înlăture aceste gânduri, dar nu puteau. Asemenea tatălui lor, diavolul, ei credeau şi se cutremurau.