79:53 La ceasul al nouălea, întunericul s-a ridicat de deasupra mulţimii, dar mai acoperea încă pe Mântuitorul. Era un simbol al agoniei şi groazei care apăsau asupra inimii Sale. Nici un ochi nu putea străpunge întunericul ce învăluia crucea şi nimeni nu putea pătrunde întunericul adânc ce cuprindea sufletul în suferinţă al Domnului Hristos. Era ca şi când fulgere mânioase erau aruncate asupra Lui în timp ce atârna pe cruce. Atunci, "Isus a strigat cu glas tare: 'Eli, Eli, Lama Sabactani!' ... Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" În timp ce întunericul de afară se aşezase asupra Mântuitorului, multe voci s-au auzit exclamând: "Mânia răzbunătoare a cerului este asupra Lui. Fulgerele mâniei lui Dumnezeu sunt aruncate asupra Lui, pentru că a pretins că este Fiul lui Dumnezeu". Mulţi dintre cei care au crezut în El au auzit strigătul Său disperat. Speranţa i-a părăsit. Dacă Dumnezeu L-a uitat pe Domnul Hristos, în cine ar mai putea să se încreadă urmaşii Săi?