79:33 Acum nu mai exista nici o întrebare. Nu mai existau nici îndoieli, nici reproşuri. Când a fost condamnat pentru crimele sale, tâlharul ajunsese într-o stare de deznădejde şi disperare; dar, lucru ciudat, acum au început să apară gânduri duioase. El îşi reaminti de tot ceea ce a auzit despre Domnul Hristos, cum Acesta i-a vindecat pe bolnavi şi le-a iertat păcatele. El a auzit cuvintele acelora care credeau în Isus şi-L urmau plângând. A văzut şi a citit inscripţia de deasupra capului Mântuitorului. I-a auzit pe trecători cum repetau aceste cuvinte, unii cu buzele îndurerate şi tremurânde, alţii în râs şi batjocură. Duhul Sfânt îi lumină mintea şi, puţin câte puţin, lanţul dovezilor se legă. În Domnul Isus, zdrobit, batjocorit şi atârnând pe cruce, el a văzut pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Nădejdea era amestecată cu durerea în glasul său, când sufletul neajutorat şi muribund se sprijini pe un Mântuitor care era pe moarte. "Doamne, adu-Ţi aminte de mine", strigă el, "când vei veni în Împărăţia Ta."