79:32 comportarea Lui dumnezeiască şi iertarea plină de milă acordată chinuitorilor Săi. Pe cruce, a văzut pe mulţi aşa-zişi mari oameni ai religiei scoţând limba cu dispreţ şi bătându-şi joc de Domnul Hristos. El i-a văzut clătinând din cap. A auzit cuvintele mustrătoare repetate de tovarăşul său de vinovăţie: "Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!" Printre trecători a auzit pe mulţi luându-I apărarea Domnului Hristos. I-a auzit repetând cuvintele Sale şi povestind lucrările Sale. Din nou a pus stăpânire pe el convingerea că acesta este Hristosul. Întorcându-se către tovarăşul său de crime, el spuse: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?" Tâlharii muribunzi nu mai aveau de ce să se teamă de oameni. Dar asupra unuia dintre ei apăsa convingerea că există un Dumnezeu de care trebuia să te temi, un viitor ce-l făcea să tremure. Iar acum, aşa cum era în totul mânjit de păcat, istoria vieţii sale se apropia de încheiere: "Pentru noi este drept", suspină el, "căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut nici un rău".