78:55 Faţa lui Pilat a devenit palidă. El era confuz din cauza propriilor emoţii, care se luptau între ele. Dar, în timp ce amâna luarea unei hotărâri, preoţii şi mai marii norodului aţâţau mai departe minţile oamenilor. Pilat a fost forţat să acţioneze. El s-a gândit la un obicei de care se putea folosi pentru a asigura eliberarea Domnului Hristos. Era obiceiul ca la această sărbătoare să fie eliberat un arestat ales de popor. Acest obicei era o invenţie păgână; în el nu se afla nici măcar o umbră de dreptate, dar era foarte mult apreciat de iudei. Autorităţile romane aveau la data aceea un deţinut numit Baraba, care era condamnat la moarte. Acest om pretinsese că este Mesia. El îşi arogase autoritatea de a stabili o nouă ordine a lucrurilor pentru a îndrepta lumea. Amăgit fiind de Satana, el pretindea că tot ceea ce obţinea prin furt şi jaf era proprietatea lui. Prin mijloace satanice, el făcuse lucruri extraordinare, îşi câştigase simpatia poporului şi stârnise revolta împotriva conducerii romane. Sub masca entuziasmului religios, era un tâlhar gata de orice şi împietrit, dedat la răscoală şi cruzime. Dându-le oamenilor ocazia de a alege între acest om şi nevinovatul Mântuitor, Pilat a crezut că le trezeşte simţul dreptăţii. În opoziţie cu preoţii şi mai marii norodului, el spera să le câştige simpatia pentru Hristos. Astfel, întorcându-se spre mulţime, el spuse cu mare seriozitate: "Pe care... voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care este numit Hristos?"