78:42 Domnul Hristos i-ar fi putut adresa lui Irod cuvinte care să-i străpungă urechile împietrite. El ar fi putut să-l înspăimânte şi să-l facă să tremure, punându-i înainte toată nelegiuirea vieţii lui, precum şi groaza apropierii zilei judecăţii pentru el. Dar tăcerea Domnului Hristos a fost cea mai aspră mustrare pe care o putea rosti. Irod respinsese adevărul care i-a fost adresat de către cel mai mare dintre profeţi şi de aceea nu avea să mai primească nici o altă solie. Pentru el, Maiestatea cerului nu mai avea nici un cuvânt. Urechea aceea, care fusese totdeauna deschisă faţă de nenorocirile omeneşti, nu mai avea acum nici un loc pentru poruncile lui Irod. Ochii aceia, care totdeauna fuseseră aţintiţi asupra păcătosului pocăit cu o iubire plină de milă şi iertare, nu mai aveau acum nici o privire pe care s-o acorde lui Irod. Buzele acelea, care rostiseră cele mai impresionante adevăruri şi care, în accente pline de gingăşie, au pledat pe lângă cel mai decăzut şi mai degradat păcătos, erau acum închise faţă de trufaşul rege, care nu simţea nevoia de un Mântuitor.