Printable ModeHristos Lumina Lumii, 78
|
78:1 Cap. 77 - În sala de judecată a lui Pilat 78:2 ÎN SALA DE JUDECATĂ a lui Pilat, guvernatorul roman, Domnul Hristos stătea legat ca arestat. În jurul Său se afla garda soldaţilor, iar sala de judecată era plină până la refuz de spectatori. Afară, la intrarea în sală, erau judecătorii Sinedriului, preoţii, conducătorii, bătrânii şi gloata. 78:3 După ce L-a condamnat pe Domnul Hristos, consiliul Sinedriului a venit la Pilat, pentru a obţine confirmarea sentinţei, ca s-o poată aduce la îndeplinire. Dar aceşti conducători iudei n-au intrat în sala de judecată a lui Pilat. Conform legii lor ceremoniale, s-ar fi întinat dacă ar fi făcut astfel şi n-ar fi putut lua parte la sărbătoarea Paştelor. În orbirea lor, n-au putut vedea că ura aceea criminală le-a întinat inimile. N-au crezut că Domnul Hristos era adevăratul Miel Pascal şi că, deoarece L-au respins, marele praznic îşi pierduse, pentru ei, semnificaţia. 78:4 Când Mântuitorul a fost adus în sala de judecată, Pilat nu L-a privit cu ochi prietenoşi. Guvernatorul roman fusese chemat în grabă şi sculat din pat; era hotărât să-şi facă lucrarea cât mai repede cu putinţă. Era pregătit să se poarte cu Cel arestat cu 78:5 o severitate de magistrat. Luându-şi aerul cel mai grav, el s-a întors să vadă ce fel de om trebuia să cerceteze, pentru care fusese sculat la o oră atât de matinală. El ştia că trebuia să fie cineva pe care autorităţile iudaice erau nerăbdătoare să-L judece şi să-L pedepsească în mare grabă. 78:6 Pilat privi la oamenii care-L aveau în pază pe Isus şi apoi privirea lui se opri cercetătoare asupra Domnului Hristos. El avusese de-a face cu tot felul de criminali; dar niciodată nu mai fusese adus înaintea sa un om care să aibă trăsături pline de atâta bunătate şi nobleţe. Pe faţa Sa el n-a văzut nici un semn de vinovăţie, nici o expresie de teamă, nici o încumetare sau dispreţ. El a văzut un Om plin de calm şi comportare demnă, a cărui înfăţişare nu purta semnele unui criminal, ci semnătura cerului. 78:7 Înfăţişarea Domnului Hristos a făcut o impresie favorabilă asupra lui Pilat. Ceea ce era mai bun în natura sa a fost trezit. El auzise de Isus şi de lucrările Lui. Soţia lui îi spusese câte ceva din faptele minunate săvârşite de Profetul din Galilea, care vindeca pe bolnavi şi învia pe morţi. Acum, toate acestea prindeau - ca într-un vis - viaţă în mintea lui Pilat. Şi-a adus aminte de veştile pe care le auzise din diferite părţi. S-a hotărât să le ceară iudeilor să-i prezinte acuzaţiile pe care le aduc împotriva Celui arestat. 78:8 "Cine este acest Om şi pentru ce L-aţi adus?" spuse el. "Ce pâră aduceţi împotriva Lui?" Iudeii erau puşi în încurcătură. Ştiind că nu puteau să-şi susţină acuzaţiile împotriva Domnului Hristos, nu doreau să aibă loc o cercetare publică. Au răspuns că este un înşelător, numit Isus din Nazaret. 78:9 Pilat a întrebat din nou: "Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?" Preoţii n-au răspuns la întrebarea lui, dar, în cuvinte ce arătau iritarea lor, au spus: "Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale" (Ioan 18,29-30). Când cei care formează Sinedriul, oamenii cei mai de frunte ai naţiunii, aduc la tine un om pe care îl consideră vrednic de moarte, mai este nevoie să întrebi ce acuzaţie I se aduce? Ei sperau să-l impresioneze pe Pilat cu sentimentul importanţei lor şi în felul acesta să-l facă să consimtă la cererea lor, fără să mai fie nevoie să treacă prin multe cercetări. Erau nerăbdători să obţină ratificarea sentinţei lor, pentru că erau conştienţi de faptul că cei care au fost martori la lucrările minunate ale Domnului Hristos ar fi putut să povestească lucruri cu totul diferite de născocirile pe care le repetau acum. 78:10 Preoţii gândeau că, prin slabul şi nehotărâtul Pilat, îşi vor putea aduce la îndeplinire planurile fără probleme. Mai înainte, el semnase foarte uşor condamnarea la moarte, osândind astfel oameni despre care ştiau bine că nu sunt vrednici de moarte. După aprecierile lui, viaţa unui arestat 78:11 nu avea multă valoare; că erau nevinovaţi sau vinovaţi, faptul acesta n-avea nici o importanţă. Preoţii nădăjduiau ca Pilat să confirme pedeapsa cu moartea luată cu privire la Domnul Hristos fără să-L mai audieze. Ei cereau lucrul acesta ca o favoare cu ocazia marii lor sărbători naţionale. 78:12 Dar era ceva cu Cel arestat, care îl reţinea pe Pilat să facă lucrul acesta. El nu îndrăznea să-l înfăptuiască. Şi-a dat seama de intenţiile şi planurile preoţilor. Şi-a amintit cum, nu cu mult timp înainte, Domnul Hristos l-a înviat din morţi pe Lazăr, mort de patru zile; şi, înainte să semneze sentinţa de condamnare, s-a hotărât să cunoască acuzaţiile ce erau aduse împotriva Lui şi dacă puteau fi dovedite. 78:13 Dacă judecata voastră este suficientă, a spus el, atunci de ce L-aţi mai adus pe arestat la mine? "Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră." Constrânşi în felul acesta, preoţii au spus că ei L-au condamnat deja, dar că trebuie să aibă şi hotărârea lui Pilat pentru ca osânda lor să fie valabilă. Care este sentinţa pe care aţi pronunţat-o? a întrebat Pilat. Pedeapsa cu moartea, au răspuns ei; dar nu este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni. Ei i-au cerut lui Pilat să-i creadă pe cuvânt cu privire la vinovăţia lui Hristos şi să întărească hotărârea luată de ei. Îşi luau răspunderea pentru cele ce aveau să urmeze. 78:14 Pilat nu era un judecător drept sau conştiincios; dar, deşi slab din punct de vedere moral, el a refuzat să le satisfacă cererea. Nu-L va condamna pe Hristos până când nu va fi adusă o acuzaţie împotriva Lui. 78:15 Preoţii se aflau în încurcătură. Ei şi-au dat seama că trebuiau să-şi ascundă făţărnicia în cea mai deplină taină. Nu trebuiau să lase să se înţeleagă că Domnul Hristos fusese arestat pentru motive religioase. Dacă acestea aveau să fie prezentate ca un motiv, atunci acţiunile lor n-ar fi avut nici o valoare înaintea lui Pilat. Ei trebuiau să-L prezinte pe Domnul Hristos ca acţionând împotriva legilor civile; atunci El putea fi pedepsit ca un criminal politic. Agitaţiile şi răscoalele împotriva guvernării romane erau obişnuite printre iudei. Romanii reacţionaseră foarte aspru împotriva acestor revolte şi erau totdeauna în gardă spre a reprima orice acţiune care ar fi putut duce la răzmeriţă. 78:16 Numai cu câteva zile înainte, fariseii căutaseră să-L prindă în cursă pe Domnul Hristos cu întrebarea: "Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?" Dar Domnul le demascase atunci făţărnicia. Romanii, care fuseseră de faţă, au văzut înfrângerea deplină a uneltirilor, precum şi tulburarea la răspunsul Său: "Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului" (Luca 20,22-25). 78:17 Preoţii căutau acum să înfăţişeze lucrurile ca şi cum, cu acea ocazie, Domnul Hristos 78:18 ar fi dat învăţătura pe care ei nădăjduiau că o va da. În strâmtorarea lor, ei au adus, în sprijinul lor, martori mincinoşi şi "au început să-L pârască şi să zică: 'Pe omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul'". Trei acuzaţii, nici una întemeiată. Preoţii ştiau bine acest lucru, dar ei au fost dispuşi să săvârşească un sperjur, dacă prin aceasta îşi puteau atinge scopul urmărit. 78:19 Pilat le-a citit planurile. El n-a crezut că Arestatul a complotat împotriva autorităţii romane. Înfăţişarea Lui umilă şi blândă era în totală contradicţie cu acuzaţia ce I se aducea. Pilat era convins că un complot serios fusese pus la cale pentru a nimici un Om nevinovat, care stătea în calea demnitarilor iudei. Întorcându-se spre Domnul Hristos, el întrebă: "Eşti Tu Împăratul iudeilor?" Mântuitorul a răspuns: "Aşa cum ai spus". Şi pe când vorbea, înfăţişarea Lui s-a luminat, ca şi când o rază de soare strălucea asupra ei. 78:20 Când au auzit răspunsul Său, Caiafa şi cei ce erau cu el i-au cerut lui Pilat să fie martor că Isus admisese crima de care fusese acuzat. Cu strigăte puternice, preoţii, cărturarii şi conducătorii au cerut ca El să fie condamnat la moarte. Strigătele erau reluate de gloată şi urletul devenea asurzitor. Pilat era în încurcătură. Văzând că Hristos nu răspundea nimic acuzatorilor Săi, Îl întrebă: "'Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!' Isus n-a mai dat nici un răspuns". 78:21 Stând în spatele lui Pilat, privind panorama întregii curţi, Domnul Hristos a auzit ocările; dar, faţă de toate acuzaţiile false aduse împotriva Sa, n-a răspuns nici un cuvânt. Întreaga Sa comportare dădea mărturie despre o evidentă nevinovăţie. El stătea nemişcat de furia valurilor ce tălăzuiau în jurul Său. Era ca şi când valurile apăsătoare ale mâniei, ridicându-se mai mult şi tot mai mult, asemenea valurilor oceanului cuprins de furtună, se spărgeau asupra Lui, dar fără să-L atingă. El rămânea tăcut, dar tăcerea Lui era elocventă. Era asemenea unei lumini strălucind dinăuntru în afara Lui. 78:22 Pilat era uimit de comportamentul Său. Oare acest Om, se întreba el, ignoră desfăşurarea judecăţii pentru că nu-L interesează salvarea vieţii Lui? Privind la Isus, care suporta insulta şi batjocura fără să răspundă cu aceeaşi monedă, şi-a dat seama că nu poate fi tot atât de nedrept şi necinstit cum erau preoţii care vociferau. Sperând să afle de la El adevărul şi să scape de tumultul gloatei, Pilat L-a luat deoparte pe Domnul Isus şi L-a întrebat iarăşi: "Eşti Tu Împăratul iudeilor?" 78:23 Domnul Hristos n-a răspuns în mod direct la această întrebare. El ştia că Duhul 78:24 Sfânt Se lupta cu Pilat şi i-a dat ocazia să-şi exprime convingerea. "De la tine însuţi zici lucrul acesta", a întrebat El, "sau ţi l-au spus alţii despre Mine?" Cu alte cuvinte, acuzaţia preoţilor sau dorinţa de a primi lumină din partea Domnului Hristos era motivul care l-a îndemnat pe Pilat să pună această întrebare? Pilat a înţeles ceea ce a vrut să spună Domnul Hristos, dar mândria i-a cuprins inima. El nu va recunoaşte convingerea ce pusese stăpânire pe el. "Sunt eu iudeu?" a spus el. "Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: Ce ai făcut?" 78:25 Pentru Pilat trecuse ocazia de aur, însă Domnul Isus nu l-a lăsat fără lumină. În timp ce n-a răspuns în mod direct la întrebarea lui Pilat, El a vorbit în mod clar despre misiunea Sa. L-a lăsat pe Pilat să înţeleagă faptul că El nu căuta un tron pământesc. 78:26 "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta", a spus El. "Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici." "Atunci un Împărat tot eşti!" i-a zis Pilat. "Da", a răspuns Isus. "Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu." 78:27 Domnul Hristos a declarat că, în sine, Cuvântul Său era o cheie care avea să deschidă tainele pentru aceia care erau pregătiţi să-l primească. El avea o putere ce se recomanda singură, şi acesta era secretul întinderii cu repeziciune a Împărăţiei adevărului Său. El dorea ca Pilat să înţeleagă faptul că natura sa ruinată putea să fie refăcută numai prin primirea şi tezaurizarea acestui adevăr. 78:28 Pilat avea dorinţa să cunoască adevărul. Mintea sa era însă confuză. El a înţeles imediat cuvintele Mântuitorului şi inima sa a fost mişcată de o mare dorinţă de a cunoaşte ce anume era de fapt adevărul şi cum îl putea obţine. "Ce este adevărul?" a întrebat el. Dar n-a aşteptat să primească un răspuns. Tumultul gloatei de afară l-a readus la interesele acelui moment; căci preoţii strigau, cerând luarea imediată a unei hotărâri. Ieşind în faţa iudeilor, el a declarat cu autoritate în glas: "Eu nu găsesc nici o vină în El". 78:29 Aceste cuvinte rostite de un judecător păgân erau o mustrare biciuitoare pentru perfidia şi falsitatea conducătorilor iudei, care Îl acuzau pe Mântuitorul. Când preoţii şi mai marii lui Israel au auzit aceasta din partea lui Pilat, dezamăgirea şi mânia lor n-au mai cunoscut margini. Ei complotaseră de mult şi aşteptau această ocazie. Văzând perspectiva eliberării lui Isus, se părea că sunt gata să-L sfâşie în bucăţi. L-au denunţat cu glas tare pe Pilat şi l-au ameninţat cu condamnarea din partea autorităţilor romane. 78:30 L-au acuzat că refuză să-L condamne pe Isus, care, declarau ei, S-a ridicat împotriva Cezarului. 78:31 Se auzeau acum voci mânioase, declarând că influenţa lui Isus, care îndemna la răzvrătire, era cunoscută în toată ţara. Preoţii spuneau că El "întărâtă şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, până aici". 78:32 În momentul acela, Pilat nu avea de gând să-L condamne pe Domnul Hristos. Ştia că iudeii L-au acuzat datorită urii şi prejudecăţii lor. El îşi cunoştea datoria. Dreptatea cerea ca Domnul Hristos să fie imediat eliberat. Dar Pilat se temea de răutatea mulţimii. Dacă ar fi refuzat să-L dea pe Hristos în mâinile lor, s-ar fi iscat tulburare, şi el se temea de acest lucru. Când a auzit că Domnul Hristos era din Galilea, a hotărât să-L trimită la Irod, conducătorul acelei provincii, care se afla atunci la Ierusalim. În felul acesta, Pilat gândea să transfere responsabilitatea procesului de la el asupra lui Irod. El considera, de asemenea, că aceasta este o bună ocazie de a vindeca o veche dispută dintre el şi Irod. Şi lucrul acesta s-a adeverit. Cei doi magistraţi au redevenit prieteni datorită procesului Mântuitorului. 78:33 Pilat L-a dat din nou pe Domnul Hristos pe mâna soldaţilor şi, în mijlocul ocărilor şi insultelor gloatei, El a fost dus în grabă în sala de judecată a lui Irod. "Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult" (Luca 23,8). El nu-L întâlnise niciodată până atunci pe Mântuitorul şi "de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune". Acest Irod era acela ale cărui mâini erau pătate de sângele lui Ioan Botezătorul. Când Irod a auzit pentru prima dată de Domnul Hristos, a fost îngrozit şi şi-a zis: "Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, 78:34 a înviat din morţi"; "... de aceea se fac minuni prin el" (Marcu 6,16; Mat. 14,2). Şi totuşi Irod a dorit să-L vadă pe Hristos. Acum era ocazia să salveze viaţa acestui Profet şi regele spera să alunge pentru totdeauna din minte amintirea acelui cap însângerat ce i-a fost adus pe tipsie. El dorea să-şi satisfacă, de asemenea, curiozitatea şi credea că, dacă I se va oferi o perspectivă de eliberare, Domnul va face pentru el tot ceea ce avea să I se ceară. 78:35 Mulţi preoţi şi bătrâni L-au însoţit pe Domnul Hristos la Irod. Şi când Mântuitorul a fost adus în sală, aceşti demnitari, vorbind cu toţii în mod agitat, şi-au adus acuzaţiile împotriva Lui. Dar Irod a dat puţină atenţie acuzaţiilor lor. Dorind să folosească ocazia de a-L interoga pe Domnul Hristos, el a cerut să se facă linişte. A poruncit să I se scoată legăturile şi, în acelaşi timp, i-a acuzat pe vrăjmaşii Săi de faptul că L-au tratat cu brutalitate. Privind cu compasiune la faţa liniştită a Răscumpărătorului lumii, el a citit în ea numai înţelepciune şi curăţie. Ca şi Pilat, a fost convins de faptul că Domnul Hristos a fost acuzat datorită răutăţii şi invidiei. 78:36 Irod L-a interogat pe Domnul Hristos în multe privinţe, dar în tot acest timp Mântuitorul a păstrat o tăcere profundă. La porunca regelui, au fost aduşi înaintea sa oameni neputincioşi şi schilozi, poruncindu-I-se Domnului Hristos să facă dovada pretenţiilor Sale, făcând o minune. Oamenii, a spus Irod, spun că poţi vindeca pe bolnavi. Sunt foarte nerăbdător să văd că faima Ta, care este foarte răspândită, n-a fost o înşelăciune. Dar Domnul Hristos n-a răspuns, deşi Irod a continuat să-L determine la aceasta: Dacă poţi face minuni pentru alţii, atunci fă acum pentru Tine, şi aceasta Îţi va servi spre bine. Şi din nou el a poruncit: Arată-ne un semn care să dovedească faptul că ai puterea cu care zvonurile Te-au acreditat. Dar Domnul Hristos parcă nu auzea şi nu vedea. Fiul lui Dumnezeu luase asupra Sa natura omului. Şi El a procedat aşa cum trebuie să procedeze omul în asemenea împrejurări. De aceea, nu va săvârşi o minune pentru a Se scuti de durerea şi umilinţa pe care trebuie să le îndure omul, atunci când se află în împrejurări asemănătoare. 78:37 Irod a făgăduit că Îl va elibera pe Domnul Hristos, dacă avea să săvârşească nişte minuni în prezenţa sa. Acuzatorii Domnului Hristos văzuseră ei înşişi lucrările minunate făcute prin puterea Sa. Îl auziseră poruncind mormântului să elibereze pe mort. Văzuseră pe morţi ieşind din morminte, ascultând de cuvântul Său. S-au temut ca nu cumva El să înfăptuiască vreo minune. Dintre toate lucrurile, cel mai mult se temeau de o manifestare a puterii Lui. O astfel de manifestare s-ar fi dovedit a fi o lovitură de moarte dată 78:38 planurilor lor şi probabil că i-ar fi costat viaţa. De aceea, preoţii şi mai marii norodului au început într-o mare agitaţie să-şi aducă acuzaţiile împotriva Lui. Ridicându-şi glasurile, ei au declarat că este un trădător şi un hulitor. Au declarat că minunile pe care le săvârşeşte le face prin puterea care-I este dată de Beelzebul, domnul dracilor. Sala de judecată a devenit o scenă în care domnea confuzia, unii strigând una, alţii alta. 78:39 Conştiinţa lui Irod era acum mult mai puţin sensibilă decât atunci când tremurase de groază la cererea Irodiadei de a i se aduce capul lui Ioan Botezătorul. Pentru un timp, el a îndurat înţepăturile tăioase ale remuşcării pentru actul său teribil; dar această sensibilitate morală a fost degradată din ce în ce mai mult, datorită vieţii sale stricate. Acum, inima sa a devenit atât de împietrită, încât a ajuns să fie mândru de pedeapsa pe care i-a administrat-o lui Ioan Botezătorul pentru îndrăzneala de a-l mustra. Şi acum el Îl ameninţa pe Domnul Hristos, declarând în mod repetat că are puterea de a-L elibera sau de a-L condamna. Dar Domnul Hristos n-a făcut nici un gest care să arate că a auzit vreun cuvânt. 78:40 Această tăcere l-a mâniat pe Irod. Părea că arată o totală indiferenţă faţă de autoritatea sa. Pentru vanitosul şi îngâmfatul rege, mustrarea deschisă ar fi fost mai puţin jignitoare decât de a fi ignorat în acest fel. Din nou, plin de mânie, el L-a ameninţat pe Domnul Hristos, care stătea încă nemişcat şi tăcut. 78:41 Misiunea Domnului Hristos în această lume nu a fost aceea de a satisface curiozitatea bolnăvicioasă. El a venit să aducă vindecarea celor cu inima zdrobită. Dacă ar fi trebuit să rostească vreun cuvânt spre vindecarea sufletelor de boala păcatului, atunci n-ar fi tăcut. Dar nu avea nici un cuvânt pentru aceia care aveau să calce adevărul în picioarele lor nesfinte. 78:42 Domnul Hristos i-ar fi putut adresa lui Irod cuvinte care să-i străpungă urechile împietrite. El ar fi putut să-l înspăimânte şi să-l facă să tremure, punându-i înainte toată nelegiuirea vieţii lui, precum şi groaza apropierii zilei judecăţii pentru el. Dar tăcerea Domnului Hristos a fost cea mai aspră mustrare pe care o putea rosti. Irod respinsese adevărul care i-a fost adresat de către cel mai mare dintre profeţi şi de aceea nu avea să mai primească nici o altă solie. Pentru el, Maiestatea cerului nu mai avea nici un cuvânt. Urechea aceea, care fusese totdeauna deschisă faţă de nenorocirile omeneşti, nu mai avea acum nici un loc pentru poruncile lui Irod. Ochii aceia, care totdeauna fuseseră aţintiţi asupra păcătosului pocăit cu o iubire plină de milă şi iertare, nu mai aveau acum nici o privire pe care s-o acorde lui Irod. Buzele acelea, care rostiseră cele mai impresionante adevăruri şi care, în accente pline de gingăşie, au pledat pe lângă cel mai decăzut şi mai degradat păcătos, erau acum închise faţă de trufaşul rege, care nu simţea nevoia de un Mântuitor. 78:43 Faţa lui Irod s-a întunecat de furie. Întorcându-se spre mulţime, 78:44 L-a denunţat cu mânie pe Domnul Hristos ca fiind un impostor. Apoi, adresându-se Domnului Hristos, Îi spuse: Dacă nu vei aduce nici o dovadă pentru demonstrarea pretenţiilor Tale, atunci am să Te dau în mâinile soldaţilor şi gloatei. Ei poate că vor reuşi să Te facă să vorbeşti. Dacă eşti un impostor, atunci moartea din mâinile lor nu este decât ceea ce meriţi; dacă eşti însă Fiul lui Dumnezeu, atunci salvează-Te, săvârşind o minune. 78:45 Nici n-a terminat bine de rostit aceste cuvinte, că mulţimea a şi năvălit asupra Domnului Hristos. Asemenea unor fiare sălbatice, mulţimea s-a aruncat asupra prăzii sale. Domnul Hristos a fost târât când într-o parte, când în alta, iar Irod s-a alăturat gloatei şi a căutat să-L umilească pe Fiul lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi intervenit soldaţii romani, obligând gloata cuprinsă de nebunie să dea înapoi, Mântuitorul ar fi fost sfâşiat în bucăţi. 78:46 "Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-au bătut joc de El, L-au îmbrăcat cu o haină strălucitoare" (Luca 23,11). Soldaţii romani s-au alăturat, implicându-se în această maltratare a Domnului Hristos. Tot ceea ce aceşti soldaţi răi şi corupţi, încurajaţi fiind de Irod şi de conducătorii iudei, puteau născoci era folosit împotriva Mântuitorului. Şi cu toate acestea, răbdarea Sa divină n-a cedat. 78:47 Persecutorii Domnului Hristos au încercat să măsoare caracterul Său după caracterul lor; ei Îl înfăţişară tot aşa netrebnic cum erau ei. Dar, dincolo de toată această scenă, un alt tablou se înfăţişă privirii - o scenă pe care, într-o zi, ei o vor vedea în toată slava. Erau unii care tremurau în prezenţa Domnului Hristos. În timp ce gloata necioplită se pleca în batjocură înaintea Lui, unii dintre cei ce veniseră cu acelaşi scop s-au întors înspăimântaţi şi tăcuţi. Irod a fost condamnat. Ultimele raze ale harului au strălucit asupra inimii lui împietrite de păcat. El şi-a dat seama că Acesta nu era un om obişnuit; căci divinitatea străfulgera prin corpul Său omenesc. Chiar în timpul acela, în care Domnul Hristos era înconjurat de batjocoritori, de oameni adulteri şi criminali, Irod şi-a dat seama că privea un Dumnezeu pe tronul Său. 78:48 Aşa împietrit cum era, Irod n-a îndrăznit să ratifice condamnarea Domnului Hristos. El a dorit să scape de această teribilă răspundere şi L-a trimis pe Domnul Hristos înapoi în sala romană de judecată. 78:49 Pilat a fost dezamăgit şi foarte nemulţumit. Când iudeii s-au reîntors, aducând cu ei pe Arestatul lor, el i-a întrebat nervos ce anume vor să-I facă. Le-a amintit că-L cercetase deja pe Hristos şi că nu găsise nici o vină în El; le-a amintit faptul că ei au adus acuzaţii împotriva Lui, dar că n-au fost în stare să aducă probe nici măcar pentru o acuzaţie. El Îl trimisese pe Isus la Irod, tetrarhul Galileii, unul din neamul lor, dar nici el nu L-a găsit vrednic de moarte. "Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul", a spus Pilat. 78:50 Aici Pilat şi-a dat pe faţă slăbiciunea. El declarase că Domnul Hristos era 78:51 nevinovat şi, cu toate acestea, era dispus să pună să-L biciuiască, numai pentru a-i linişti pe acuzatorii Lui. El avea să sacrifice dreptatea şi principialitatea numai pentru a fi pe placul mulţimii. Acest lucru l-a pus într-o situaţie critică. Mulţimea, dându-şi seama de nehotărârea lui, a cerut mai insistent viaţa celui arestat. Dacă Pilat ar fi rămas de la început hotărât, refuzând să condamne un Om pe care L-a găsit nevinovat, el ar fi rupt atunci lanţul fatal care avea să-l lege în remuşcare şi vinovăţie cât timp avea să mai trăiască. Dacă ar fi adus la îndeplinire convingerile lui despre dreptate, atunci iudeii n-ar fi îndrăznit să-i dicteze. Domnul Hristos ar fi fost dat morţii, dar vina nu avea să cadă asupra lui Pilat. Pas cu pas, Pilat a păşit pe drumul violării conştiinţei sale. El s-a sustras judecăţii după dreptate şi adevăr şi acum s-a trezit aproape fără putere în mâinile preoţilor şi conducătorilor. Şovăiala şi nehotărârea s-au dovedit a fi ruina lui. 78:52 Chiar şi în situaţia aceasta, Pilat n-a fost lăsat să acţioneze orbeşte. Un mesaj din partea lui Dumnezeu l-a avertizat despre fapta pe care era gata s-o comită. Ca răspuns la rugăciunea Domnului Hristos, soţia lui Pilat a fost vizitată de un înger din ceruri şi, într-un vis, ea L-a văzut pe Mântuitorul şi a vorbit cu El. Soţia lui Pilat nu era din neamul iudeilor, dar, privind în vis la Domnul Hristos, nu s-a îndoit nicidecum de caracterul şi misiunea Sa. Ea ştia că El este Prinţul lui Dumnezeu. L-a văzut în sala de judecată, pe când era judecat. I-a văzut mâinile strâns legate, ca mâinile unui criminal. A văzut pe Irod şi pe ostaşii lui cum îndeplineau oribila lor lucrare. I-a auzit pe preoţi şi pe conducători, plini de mânie şi răutate, acuzându-L nebuneşte. A auzit cuvintele: "Noi avem o lege, şi după legea aceasta, El trebuie să moară". L-a văzut pe Pilat dând pe Isus să fie biciuit, după ce a declarat că nu găseşte nici o vină în El. A auzit pronunţarea condamnării de către Pilat şi l-a văzut predând pe Domnul Hristos omorâtorilor Săi. A văzut crucea ridicată pe Golgota. A văzut pământul cuprins în întuneric şi a auzit misteriosul strigăt: "S-a sfârşit". Privirea ei a mai văzut un alt tablou. Ea L-a văzut pe Domnul Hristos stând pe un nor mare şi alb, în timp ce pământul se învârtea în spaţiu, iar omorâtorii Săi fugeau din faţa slavei Sale. Cu un strigăt de groază s-a trezit şi de îndată i-a scris lui Pilat cuvinte de avertizare. 78:53 În timp ce Pilat ezita cu privire la ceea ce avea de făcut, un sol îşi făcu loc prin mulţime şi îi înmână scrisoarea din partea soţiei sale, care spunea: 78:54 "Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui". 78:55 Faţa lui Pilat a devenit palidă. El era confuz din cauza propriilor emoţii, care se luptau între ele. Dar, în timp ce amâna luarea unei hotărâri, preoţii şi mai marii norodului aţâţau mai departe minţile oamenilor. Pilat a fost forţat să acţioneze. El s-a gândit la un obicei de care se putea folosi pentru a asigura eliberarea Domnului Hristos. Era obiceiul ca la această sărbătoare să fie eliberat un arestat ales de popor. Acest obicei era o invenţie păgână; în el nu se afla nici măcar o umbră de dreptate, dar era foarte mult apreciat de iudei. Autorităţile romane aveau la data aceea un deţinut numit Baraba, care era condamnat la moarte. Acest om pretinsese că este Mesia. El îşi arogase autoritatea de a stabili o nouă ordine a lucrurilor pentru a îndrepta lumea. Amăgit fiind de Satana, el pretindea că tot ceea ce obţinea prin furt şi jaf era proprietatea lui. Prin mijloace satanice, el făcuse lucruri extraordinare, îşi câştigase simpatia poporului şi stârnise revolta împotriva conducerii romane. Sub masca entuziasmului religios, era un tâlhar gata de orice şi împietrit, dedat la răscoală şi cruzime. Dându-le oamenilor ocazia de a alege între acest om şi nevinovatul Mântuitor, Pilat a crezut că le trezeşte simţul dreptăţii. În opoziţie cu preoţii şi mai marii norodului, el spera să le câştige simpatia pentru Hristos. Astfel, întorcându-se spre mulţime, el spuse cu mare seriozitate: "Pe care... voiţi să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care este numit Hristos?" 78:56 Răspunsul gloatei veni asemenea răcnetului fiarelor sălbatice: "Slobozeşte-ne pe Baraba!" Din ce în ce mai tare creştea strigătul: Baraba! Baraba! Gândind că mulţimea n-a înţeles întrebarea, Pilat a spus: "Vreţi să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?" Dar ei au strigat din nou: "La moarte cu omul acesta şi slobozeşte-ne pe Baraba!" "Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?" a întrebat Pilat. Din nou mulţimea agitată începu să urle ca demonii. Chiar demoni în chip omenesc se aflau acolo în mulţime şi ce altceva putea fi aşteptat decât răspunsul: "Să fie răstignit"? 78:57 Pilat era tulburat. Nu gândise că lucrurile vor ieşi astfel. El ezita să predea un Om nevinovat celei mai ruşinoase şi mai crude morţi din câte puteau fi aplicate. După ce urletul vocilor s-a domolit, el s-a întors spre mulţime spunând: "De ce, ce rău a făcut?" Dar lucrurile merseseră prea departe pentru a se mai putea argumenta. Ei nu doreau să vadă dovada nevinovăţiei Domnului Hristos, ci osândirea Lui. 78:58 Pilat încă se străduia să-L elibereze. "El le-a spus pentru a treia oară: 'Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte 78:59 în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul'". Însă numai menţionarea faptului că I se va da drumul îi aţâţă pe oameni de zece ori mai mult. "Răstigneşte-L, răstigneşte-L!" au strigat cu toţii. Mai tare şi tot mai tare creştea furtuna pe care o dezlănţuise nehotărârea lui Pilat. 78:60 Sfârşit de oboseală şi plin de răni, Domnul Hristos a fost luat şi biciuit în faţa mulţimii. "Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap... Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: 'Plecăciune, Împăratul Iudeilor'. Şi scuipau asupra Lui". Din când în când, câte o mână nelegiuită smulgea trestia ce-I fusese aşezată în mână şi lovea cu ea coroana de spini de pe fruntea Sa, făcând ca spinii să se înfigă în tâmplele Sale, iar sângele să se prelingă pe faţa şi barba Sa. 78:61 Minunaţi-vă, o, ceruri, şi rămâi încremenit pământule! Priveşte pe asupritor şi pe Cel asuprit! O gloată înnebunită L-a înconjurat pe Mântuitorul acestei lumi. Cuvintele de batjocură se amestecau cu blesteme josnice şi pline de hulă. Naşterea sa din clasa de jos şi viaţa Lui umilă erau discutate de mulţimea nesimţitoare. Declaraţia Sa că este Fiul lui Dumnezeu era luată în râs şi glume grosolane şi rânjete batjocoritoare treceau din gură în gură. 78:62 Satana era acela care conducea mulţimea cea crudă în comportarea ei abuzivă faţă de Mântuitorul. Era scopul lui Satana acela de a-L provoca - dacă era posibil - să Se răzbune sau de a-L determina să facă o minune spre a Se elibera singur, nimicind astfel Planul de Mântuire. O singură pată asupra vieţii Sale omeneşti, o singură greşeală a naturii Sale omeneşti de a îndura teribila încercare, şi Mielul lui Dumnezeu avea să fie o jertfă nedesăvârşită, iar mântuirea omului - un eşec. Dar El, care, printr-o poruncă, putea aduce în ajutorul Său oştile cereşti - El, care ar fi putut alunga mulţimea îngrozită din faţa Sa, prin străfulgerarea maiestăţii divine -, S-a supus cu un desăvârşit calm insultelor şi batjocurii celei mai josnice. 78:63 Vrăjmaşii Domnului Hristos ceruseră o minune ca dovadă a divinităţii Sale. Ei aveau dovezi cu mult mai mari decât cele pe care le căutau. După cum cruzimea i-a degradat pe chinuitorii Săi, făcându-i neoameni, asemenea lui Satana, tot astfel umilinţa şi răbdarea Sa L-au înălţat pe Domnul Hristos mai presus de oameni, dovedind originea Sa dumnezeiască. Umilinţa Sa era garanţia înălţării Sale. Picurii de sânge ai agoniei Sale, ce se scurgeau pe faţa şi pe barba Sa - din rănile făcute în tâmplele Sale -, erau garanţia ungerii Sale cu "un untdelemn de bucurie" (Evrei 1,9), ca marele nostru Mare Preot. 78:64 Furia lui Satana era mare văzând că toate violenţele săvârşite asupra Mântuitorului n-au putut stoarce nici cel mai mic murmur de pe buzele Sale. Deşi luase asupra Sa natura omului, El a suportat totul cu o răbdare dumnezeiască şi nu S-a abătut cu nimic de la voinţa Tatălui Său. 78:65 Când L-a dat pe Isus ca să fie biciuit şi batjocorit, Pilat s-a gândit că, făcând astfel, va trezi mila celor din mulţime. El spera că ei vor socoti că pedeapsa aceasta era suficientă. Chiar răutatea preoţilor, gândea el, avea să fie acum satisfăcută. Dar, cu puterea lor ascuţită de observaţie, iudeii au văzut slăbiciunea unei astfel de pedepsiri a unui Om care fusese declarat nevinovat. Ei ştiau că Pilat căuta să salveze viaţa arestatului şi erau hotărâţi ca Isus să nu fie eliberat. Pilat a pus să-L biciuiască pentru a fi pe placul nostru, să ne dea satisfacţie, gândeau ei, şi dacă vom forţa lucrurile ca să se ia o hotărâre, atunci cu siguranţă vom obţine ceea ce dorim. 78:66 Pilat a trimis după Baraba, să fie adus înaintea tribunalului. Apoi el i-a înfăţişat mulţimii pe cei doi arestaţi, unul lângă altul, şi, arătând spre Mântuitorul, spuse cu o voce solemnă, stăruind: "Iată omul". "Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El" (Ioan 19,4,5). 78:67 Fiul lui Dumnezeu Se găsea acolo purtând haina batjocurii şi cununa de spini. Dezgolit până la brâu, pe spatele Său se vedeau dungile lungi şi nemiloase ale loviturilor de bici, din care sângele curgea din belşug. Faţa Sa era pătată de sânge şi avea întipărite pe ea urmele istovirii şi ale durerii; dar niciodată ea nu fusese mai frumoasă ca acum. Faţa Mântuitorului n-a fost desfigurată pe când Se afla înaintea vrăjmaşilor Săi. Fiecare trăsătură a feţei exprima bunătate şi resemnare, precum şi mila cea mai gingaşă pentru cruzii Săi vrăjmaşi. În comportarea Sa nu se vedea nici o slăbiciune pornită din laşitate, ci tăria şi demnitatea îndelungatei suferinţe. Într-un izbitor contrast, se înfăţişa deţinutul de lângă El. Fiecare trăsătură a feţei lui Baraba îl arăta a fi un tâlhar împietrit, ceea ce, de fapt, şi era. Contrastul acesta era grăitor pentru oricine privea la ei. Unii dintre cei ce priveau scena plângeau. Privind la Domnul Hristos, inimile lor erau pline de simpatie pentru El. Chiar preoţii şi conducătorii erau convinşi de faptul că El era exact ceea ce spunea că este. 78:68 Nu toţi soldaţii romani care Îl înconjurau pe Domnul Hristos erau cu inima împietrită; unii dintre ei căutau cu stăruinţă să găsească o dovadă că El nu este un criminal sau o persoană periculoasă. Din când în când, ei se întorceau să arunce o privire plină de dispreţ asupra lui Baraba. Nu era nevoie de o minte pătrunzătoare pentru a-l cunoaşte pe deplin. Apoi din nou se întorceau spre Cel judecat. Ei priveau la divinul Suferind cu simţăminte de profundă milă. Supunerea tăcută a Domnului Hristos a fixat în mintea lor 78:69 scena, ca să nu se mai şteargă niciodată, până când, fie că Îl vor recunoaşte ca fiind Hristosul, fie prin lepădarea Lui, îşi hotărăsc pentru totdeauna destinul. 78:70 Pilat era uluit în faţa răbdării pline de resemnare a Mântuitorului. El nu s-a îndoit de faptul că înfăţişarea acestui Om, în contrast cu aceea a lui Baraba, avea să le trezească iudeilor simpatie pentru El. Dar n-a înţeles ura fanatică a preoţilor împotriva Lui, care, ca Lumină a lumii, a făcut ca întunericul şi abaterile lor să iasă în evidenţă. Ei au aţâţat gloata cuprinsă de o furie turbată şi din nou preoţii, conducătorii şi mulţimea şi-au ridicat glasul acela înspăimântător: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!" În cele din urmă, pierzându-şi cu totul răbdarea faţă de cruzimea lor lipsită de orice raţiune, Pilat a strigat disperat: "Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci nu găsesc nici o vină în El". 78:71 Guvernatorul roman, deşi obişnuit cu astfel de scene pline de cruzime, a fost mişcat şi plin de simpatie pentru Suferindul arestat, care, condamnat şi biciuit, cu fruntea însângerată şi spinarea numai răni deschise, avea încă înfăţişarea unui împărat pe tronul său. Dar preoţii au răspuns: "Noi avem o lege, şi după legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu". 78:72 Pilat era contrariat. El n-avea o idee clară despre Hristos şi misiunea Lui; dar avea o credinţă nedefinită în Dumnezeu şi în fiinţe superioare celor omeneşti. Un gând, care cândva îi trecuse prin minte, lua acum o formă mult mai precisă. El se întreba dacă nu cumva era o Fiinţă divină Cel ce stătea în faţa sa, îmbrăcat în haina purpurie a batjocurii şi purtând pe cap cununa de spini. 78:73 Se întoarse iarăşi în sala de judecată şi Îi zise lui Isus: "De unde eşti Tu?" Domnul Hristos nu i-a dat nici un răspuns. Mântuitorul vorbise deschis cu Pilat, explicându-i lucrarea Sa, aceea de a da mărturie despre adevăr. Dar Pilat a nesocotit lumina primită. El a abuzat de înalta sa funcţie de judecător prin aceea că, în faţa cererilor gloatei, a renunţat la principiile şi autoritatea sa. De aceea, Domnul Hristos nu mai avea pentru el nici o altă lumină. Ofensat de tăcerea Sa, Pilat spuse mânios: 78:74 "Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?" 78:75 Domnul Hristos a răspuns: "N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De acea, cine Mă dă în mâinile tale, are un mai mare păcat". 78:76 Astfel, milostivul Mântuitor, în mijlocul suferinţei şi durerii Sale teribile, a căutat să scuze atât cât a fost posibil acţiunea guvernatorului roman, care L-a dat să fie crucificat. Ce scenă a fost aceasta, scenă care a fost transmisă lumii din toate timpurile! Ce lumină aruncă ea asupra caracterului Aceluia care este Judecător al întregului pământ! 78:77 "Cine Mă dă în mâinile tale", a spus Domnul Hristos, "are un mai mare păcat." Prin aceasta, Domnul Hristos îl viza pe Caiafa, care, ca mare preot, reprezenta naţiunea iudaică. Iudeii cunoşteau principiile cu care guvernau autorităţile romane. Avuseseră lumină în profeţiile care mărturiseau despre Hristos, precum şi în învăţăturile şi minunile Sale. Judecătorii iudei au avut dovezi incontestabile despre divinitatea Aceluia pe care ei L-au condamnat la moarte. Şi vor fi judecaţi după lumina pe care au avut-o. 78:78 Vina cea mai mare şi răspunderea cea mai grea zăceau asupra acelora care se aflau în poziţiile cele mai înalte ale naţiunii, care erau depozitari ai datoriilor sacre, pe care le trădau acum atât de josnic. În comparaţie cu aceştia, Pilat, Irod şi soldaţii romani aproape că nu-L cunoşteau pe Isus. Ei căutau să fie pe placul preoţilor şi al conducătorilor, atunci când se comportau violent faţă de Domnul Hristos. Nu aveau lumina pe care naţiunea iudaică o primise din abundenţă. Dacă această lumină le-ar fi fost dată şi soldaţilor, atunci aceştia nu L-ar fi tratat pe Domnul Hristos atât de crud cum L-au tratat. 78:79 Din nou Pilat a făcut propunerea ca Mântuitorul să fie eliberat. "Dar iudeii strigau: 'Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul'." Astfel, aceşti ipocriţi se prefăceau că sunt zeloşi în ceea ce priveşte autoritatea Cezarului. Dintre toţi adversarii conducerii romane, iudeii erau cei mai înverşunaţi. Când le venea bine, ei erau cei mai tirani în a impune cerinţele lor naţionale şi religioase; dar, când urmăreau îndeplinirea unor scopuri pline de cruzime, atunci înălţau puterea Cezarului. Pentru a aduce la îndeplinire nimicirea Domnului Hristos, ei erau gata să facă declaraţii de loialitate faţă de cârmuirea străină, pe care o urau. 78:80 "Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului", au continuat ei. Aceasta l-a atins pe Pilat în punctul slab. El era deja bănuit de autoritatea romană şi era conştient de faptul că un astfel de raport despre el ar fi însemnat ruina lui. Ştia că, dacă iudeii aveau să fie înfrânţi, atunci toată mânia lor avea să se întoarcă împotriva lui. Ei nu se vor da înapoi de la nimic pentru a se răzbuna. El avea înaintea sa un exemplu al îndârjirii, cu care căutaseră să ia viaţa Aceluia pe care Îl urau fără motiv. 78:81 Pilat şi-a ocupat locul pe scaunul de judecător şi L-a prezentat din nou pe Domnul Isus poporului, spunând: "Iată Împăratul vostru!" Din nou s-a auzit strigătul turbat: "Ia-L, ia-L, răstigneşte-L". Cu un glas ce s-a făcut auzit de toţi, Pilat a întrebat: "Să răstignesc pe Împăratul vostru?" Dar de pe buzele profane şi hulitoare au ieşit cuvintele: "Noi n-avem alt împărat decât Cezarul". 78:82 Alegându-şi un conducător păgân, iudeii au renunţat 78:83 la teocraţie. Ei Îl respinseseră pe Dumnezeu ca Împărat al lor. De aici înainte, nu mai aveau nici un eliberator. Nu aveau alt împărat decât pe Cezarul. La aceasta conduseseră preoţii şi învăţătorii pe popor. De aceea erau răspunzători şi de teribilele consecinţe ce aveau să urmeze. Păcatul naţiunii şi ruina ei se datorau conducătorilor religioşi. 78:84 "Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului, şi a zis: 'Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră'." Plin de teamă şi condamnându-se singur, Pilat a privit la Mântuitorul. Dintre toate feţele acelea ce priveau în sus, numai El era netulburat. În jurul capului Său părea că străluceşte o lumină blândă. Pilat spuse în inima sa: "El este Dumnezeu". Întorcându-se spre mulţime, el declară că este nevinovat de sângele Său. Luaţi-L şi răstiginiţi-L. Dar reţineţi voi, preoţi şi conducători, eu am declarat că El este un om drept. Fie ca Acela despre care spune că este Tatăl Său să vă judece pe voi şi pe mine pentru cele întâmplate astăzi. Apoi Îi spuse Domnului Isus: "Iartă-mă pentru fapta aceasta. Nu Te pot salva". Şi, după ce a pus să-L bată pe Isus din nou cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. 78:85 Pilat dorea foarte mult să-L elibereze pe Domnul Hristos, dar şi-a dat seama că nu va putea face acest lucru şi totuşi să-şi păstreze poziţia şi onoarea. În loc să-şi piardă puterea lumească, a preferat să aleagă sacrificarea unei vieţi nevinovate. Câţi nu îşi sacrifică principiile în acelaşi fel, pentru a nu pierde ceva sau pentru a nu suferi! Conştiinţa şi datoria arată o cale, iar interesele personale, o altă cale. Curentul merge cu putere în direcţia cea rea şi acela care acceptă compromisuri cu răul este spulberat în întunericul dens al vinovăţiei. 78:86 Pilat a cedat în faţa cerinţelor gloatei. În loc să-şi piardă poziţia, el L-a dat pe Domnul Hristos să fie crucificat. Dar, în ciuda măsurilor sale de precauţie, lucrul de care se temea cel mai mult s-a abătut după aceea asupra lui. I s-au luat toate onorurile şi a fost îndepărtat din înalta sa poziţie şi, ros de remuşcări şi cu mândria rănită, şi-a sfârşit viaţa nu la mult timp după crucificarea Domnului. Astfel, toţi aceia care fac compromis cu păcatul nu vor culege decât necaz şi ruină. "Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte" (Prov. 14,12). 78:87 Când Pilat s-a declarat nevinovat de sângele Domnului Hristos, Caiafa a răspuns în mod sfidător: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri". Aceste cuvinte îngrozitoare au fost preluate de preoţi şi conducători şi repetate de mulţime într-un urlet inuman de voci. Întreaga mulţime a răspuns: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri". 78:88 Copiii lui Israel făcuseră alegerea. Arătând spre Domnul Hristos, ei 78:89 spuseseră: "Nu pe Omul acesta, ci pe Baraba". Baraba, un tâlhar şi un ucigaş, era reprezentantul lui Satana. Domnul Hristos era reprezentantul lui Dumnezeu. Domnul Hristos a fost lepădat; Baraba a fost ales. Ei aveau să aibă parte numai de Baraba. Făcând această alegere, au acceptat pe acela care de la început a fost un mincinos şi un ucigaş. Satana era conducătorul lor. Ca naţiune, vor acţiona la porunca sa. Vor face faptele lui. Vor trebui să îndure stăpânirea lui. Aceia care l-au ales pe Baraba în locul Domnului Hristos aveau să simtă cruzimea lui Baraba de-a lungul tuturor timpurilor. 78:90 Privind la Mielul înjunghiat al lui Dumnezeu, iudeii strigaseră: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri". Strigătul acela îngrozitor s-a urcat la tronul lui Dumnezeu. Sentinţa aceea pronunţată de ei a fost scrisă în ceruri. Rugăciunea aceea a fost ascultată. Sângele Fiului lui Dumnezeu a căzut asupra copiilor lor şi asupra copiilor, copiilor lor, ca un blestem permanent. 78:91 Îngrozitoare a fost împlinirea lui la distrugerea Ierusalimului. Îngrozitor s-a manifestat în situaţia naţiunii iudaice de-a lungul celor optsprezece veacuri - o mlădiţă tăiată, despărţită de butuc, o ramură moartă, lipsită de roade, ce urmează a fi strânsă şi aruncată în foc. Din ţară în ţară, în toată lumea, şi din veac în veac, morţi, morţi în vinovăţie şi păcat! 78:92 Îngrozitor va fi împlinită rugăciunea aceea în ziua cea mare a judecăţii. Când Domnul Hristos va veni iarăşi pe pământ, nu ca un arestat înconjurat de drojdia societăţii, oamenii Îl vor vedea ca Împărat al cerului. Domnul Hristos va veni în slava Sa, în slava Tatălui Său şi în slava sfinţilor îngeri. De zece mii de ori zece mii şi mii de mii de îngeri, fiii minunaţi şi biruitori ai lui Dumnezeu, de un farmec şi o slavă inegalabile, Îl vor însoţi în drumul Său. Apoi El va sta pe tronul slavei Sale şi înaintea Sa vor fi aduse toate naţiunile pământului. Atunci orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. În locul unei coroane de spini, El va purta o coroană de slavă - coroană în coroană. În locul acelei vechi haine regale de purpură, El va fi îmbrăcat cu haine de cel mai imaculat alb, "de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pământ n-o poate da" (Marcu 9,3). Pe haina şi pe coapsa Lui va fi scris un nume: "Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor" (Apoc. 19,16). Aceia care şi-au bătut joc de El şi L-au lovit vor fi şi ei prezenţi. Preoţii şi conducătorii vor privi iarăşi scena din sala judecăţii. Fiecare amănunt va fi adus înaintea lor, ca şi când ar fi scris cu litere de foc. Atunci, aceia care s-au rugat: "Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri" vor primi răspuns la cererea lor. Iar lumea întreagă va şti 78:93 şi va înţelege. Îşi vor da seama împotriva cui au luptat ei, nişte fiinţe sărmane, slabe şi trecătoare. Într-o agonie şi o groază teribilă, vor striga munţilor şi stâncilor: "Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?" (Apoc. 6,16-17). |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: