76:43 Când Caiafa şi-a rupt hainele, actul său a fost semnificativ în legătură cu locul pe care poporul iudeu avea să-l ocupe de aici înainte ca naţiune, faţă de Dumnezeu. Cândva popor ales al lui Dumnezeu, se despărţea acum de El şi devenea foarte repede un popor ce nu mai aparţinea lui Iehova. Când, pe cruce fiind, Domnul Hristos a strigat: "S-a sfârşit", iar catapeteasma templului s-a rupt în două, Veghetorul cel sfânt declara că poporul iudeu Îl respinsese pe Acela care era antitipul tuturor tipurilor, realitatea tuturor umbrelor acelora. Israel s-a despărţit de Dumnezeu. Caiafa putea deci să-şi rupă veşmântul său oficial, care arăta că el se pretindea a fi un reprezentant al marelui Mare Preot; căci hainele nu mai aveau nici o însemnătate nici pentru el, nici pentru popor. Marele preot putea mai bine să-şi rupă veşmintele de groază, în faţa situaţiei lui şi a naţiunii iudaice.