English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Hristos Lumina Lumii

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Hristos Lumina Lumii, 72


72:1 Cap. 71 - Un serv al servilor

72:2 ÎN CAMERA DE SUS a unei locuinţe din Ierusalim, Hristos stătea la masă cu ucenicii. Ei se adunaseră să sărbătorească Paştele. Mântuitorul dorise să petreacă această sărbătoare singur cu cei doisprezece. El ştia că Îi venise ceasul. El Însuşi era adevăratul miel pascal şi, în ziua când se mânca Paştele, El trebuia să fie jertfit. Era gata să bea cupa mâniei; în curând trebuia să primească ultimul botez al suferinţei. Dar Îi mai rămâneau câteva ceasuri liniştite, şi acestea urmau să fie folosite pentru binele iubiţilor Săi ucenici.

72:3 Întreaga viaţă a lui Hristos a fost o viaţă de slujire neegoistă. "N-a venit să I se slujească, ci El să slujească" (Mat. 20,28) fusese învăţătura dată de fiecare faptă a Lui. Dar ucenicii nu primiseră încă învăţătura. La această ultimă Cină de Paşte, Isus a repetat învăţătura printr-o ilustraţie pe care le-a întipărit-o pentru totdeauna în minte şi în inimă.

72:4 Întâlnirile lui Isus cu ucenicii, foarte mult apreciate de ei toţi, erau, de obicei, prilejuri de bucurie liniştită. Cina de Paşte se bucurase întotdeauna de un deosebit interes; dar, de data aceasta, Isus era tulburat. Inima Lui era împovărată şi faţa îi era umbrită.

72:5 Când S-a întâlnit cu ucenicii în camera de sus, ei şi-au dat seama că sufletul Îi era adânc împovărat şi, cu toate că nu ştiau cauza, simţeau durerea împreună cu El.

72:6 Când erau adunaţi în jurul mesei, El a spus pe un ton de profundă tristeţe: "'Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi, înainte de patima Mea; căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu'. Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: 'Luaţi paharul acesta şi împărţiţi-l între voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu'".

72:7 Hristos ştia că sosise timpul ca El să plece din lumea aceasta, să meargă la Tatăl. Şi, fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. Umbra crucii se lăsa deja peste El, iar inima Îi era chinuită de durere. Ştia că va fi părăsit în ceasul în care va fi trădat. Ştia că va fi omorât prin cel mai umilitor mijloc la care erau supuşi criminalii. Cunoştea nerecunoştinţa şi cruzimea acelora pe care venise să-i salveze. Cunoştea cât de mare era sacrificiul pe care trebuia să-l facă şi pentru câţi acesta va fi în zadar. Ştiind tot ce urma să se întâmple, fără îndoială, ar fi putut să fie apăsat de gândul propriei umilinţe şi suferinţe. Dar El i-a privit pe cei doisprezece care fuseseră cu El ca fiind ai Săi şi care urmau să fie lăsaţi să lupte în lume, după ce vor fi trecut ocara, întristarea şi chinurile Lui. Gândurile cu privire la cele ce avea să sufere erau întotdeauna legate de ucenicii Săi. El nu Se gândea la Sine. Mintea Îi era mai mult stăpânită de grija pentru ei.

72:8 În această ultimă seară cu ucenicii, Isus avea să le spună multe. Dacă ar fi fost pregătiţi să primească ceea ce El dorea să le dea, ar fi fost scăpaţi de durerea care le zdrobea inima, de dezamăgire şi necredinţă. Dar Isus a văzut că ei nu puteau să suporte ceea ce avea să le spună. În timp ce le privea feţele, cuvintele de avertisment şi de mângâiere I s-au oprit pe buze. Clipele treceau în tăcere. Isus părea că aşteaptă. Ucenicii erau stingheriţi. Se părea că simpatia şi duioşia deşteptate de durerea lui Hristos trecuseră. Cuvintele Lui întristate, arătând către propria suferinţă, făcuseră o slabă impresie. Privirea cu care se uitau unii la alţii arăta că sunt plini de gelozie şi luptă.

72:9 Între ei "s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare". Această luptă, dusă în faţa lui Hristos, Îl întrista şi-L rănea. Ucenicii se agăţau de ideea lor preferată, că Hristos Îşi va arăta puterea şi va lua tronul lui David. Fiecare nutrea în inimă dorinţa de a avea locul cel mai de seamă din

72:10 împărăţie. Ei se comparau unii cu alţii şi fiecare se considera ca fiind cel mai bun, în loc să-i privească pe fraţii lui ca fiind mai de preţ. Cererea lui Iacov şi a lui Ioan de a sta la dreapta şi la stânga tronului lui Hristos trezise nemulţumirea celorlalţi. Faptul că cei doi fraţi îndrăzniseră să ceară poziţia cea mai înaltă îi iritase atât de mult pe cei zece, încât erau ameninţaţi cu înstrăinarea. Li se părea că erau judecaţi greşit şi că atât credincioşia, cât şi talentele lor nu erau preţuite. Iuda era cel mai aspru cu Iacov şi Ioan.

72:11 Când ucenicii au intrat în camera cinei, inima lor era plină de resentimente. Iuda s-a înghesuit lângă Hristos, la stânga; Ioan era în dreapta. Dacă era un loc mai de frunte, Iuda era hotărât să-l aibă, şi locul cel mai de frunte era considerat a fi lângă Hristos. Dar Iuda era un trădător.

72:12 Se mai ridicase o cauză de neînţelegere. Era obiceiul ca la zilele de sărbătoare un slujitor să spele picioarele oaspeţilor; şi de data aceasta se făcuseră pregătiri pentru slujire. Vasul cu apă, ligheanul şi ştergarul erau acolo, gata pentru spălarea picioarelor; dar nu era nici un slujitor de faţă şi ar fi trebuit ca ucenicii să facă lucrul acesta. Dar fiecare dintre ei, mânaţi de mândria lor rănită, s-a hotărât să nu facă lucrarea de slujitor. Toţi se arătau nepăsători, ca şi când n-ar fi ştiut că aveau ceva de făcut. Prin tăcerea lor, refuzau să se umilească.

72:13 Cum putea să aducă Hristos aceste biete suflete la acea stare, încât Satana să nu câştige asupra lor o biruinţă definitivă? Cum putea El să le arate că o simplă mărturisire a uceniciei nu făcea din ei adevăraţi ucenici şi nici nu le asigura un loc în Împărăţia Lui? Cum putea El să le arate că adevărata măreţie constă într-o slujire din iubire, într-o reală umilinţă? Cum putea El să aprindă iubirea în inima lor şi să-i facă în stare să înţeleagă ce dorea să le spună?

72:14 Ucenicii nu făceau nici o mişcare pentru a sluji unul altuia. Isus a aşteptat un timp, să vadă ce vor face. Apoi El, Învăţătorul ceresc, S-a ridicat de la masă. Lăsând la o parte veşmântul care I-ar fi împiedicat mişcările, a luat ştergarul şi S-a încins. Ucenicii priveau surprinşi şi plini de interes şi, în tăcere, aşteptau să vadă ce va urma. "Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins." Fapta aceasta a deschis ochii ucenicilor. O ruşine şi o amară umilinţă le-au umplut inima. Au înţeles mustrarea nerostită şi s-au văzut într-o lumină cu totul nouă.

72:15 În felul acesta Şi-a arătat Hristos iubirea faţă de ucenici. Spiritul lor egoist L-a umplut de întristare, dar n-a intrat în dispută

72:16 cu privire la problema lor. În schimb, le-a dat o pildă pe care ei să n-o uite niciodată. Iubirea Lui pentru ei nu putea fi tulburată uşor sau stinsă. El ştia că Tatăl dăduse toate lucrurile în mâinile Lui şi că El Însuşi venea de la Dumnezeu şi Se ducea la Dumnezeu. Era deplin conştient de divinitatea Sa; dar a lăsat la o parte coroana împărătească şi îmbrăcămintea de domn şi a luat chip de rob. Una din ultimele fapte pe care le-a făcut cât a trăit pe pământ a fost aceea de a Se încinge şi de a face lucrarea de rob.

72:17 Înainte de Paşte, Iuda se întâlnise pentru a doua oară cu preoţii şi cărturarii şi se înţeleseseră să-L dea pe Isus în mâinile lor. Şi totuşi, după aceea s-a amestecat cu ceilalţi ucenici, ca şi cum n-ar fi fost vinovat de nimic, şi se interesa de lucrările de pregătire pentru sărbătoare. Ucenicii nu ştiau nimic despre planurile lui Iuda. Numai Isus putea să cunoască taina lui. Şi, cu toate acestea, nu l-a demascat. Isus îl iubea din toată inima. Simţea pentru el aceeaşi povară ca pentru Ierusalim, când a plâns pentru cetatea nepocăită. Inima Lui plângea: "Cum pot să te părăsesc?" Puterea constrângătoare a acestei iubiri a fost simţită de Iuda. Când mâinile Mântuitorului i-au spălat picioarele murdare şi le-au şters cu ştergarul, inima lui Iuda s-a cutremurat de dorinţa ca atunci şi acolo să-şi mărturisească păcatul. Dar n-a vrut să se umilească. Şi-a împietrit inima şi nu s-a pocăit; iar vechile porniri, date pentru o clipă la o parte, au ajuns din nou să-l stăpânească. Iuda s-a simţit jignit de faptul că Hristos spală picioarele ucenicilor. Dacă Isus Se putea umili în felul acesta, gândea el, nu putea să fie împăratul lui Israel. Toate speranţele pentru a fi onorat într-o împărăţie pământească erau acum spulberate. Iuda era mulţumit că nu se putea câştiga nimic urmându-L pe Hristos. După ce L-a văzut că Se înjoseşte, cum credea el, s-a decis să se lepede de El şi să susţină că s-a înşelat. Era stăpânit de un demon şi s-a hotărât să desăvârşească lucrarea pe care o acceptase, de a trăda pe Domnul său.

72:18 Alegându-şi locul la masă, Iuda a încercat să se aşeze în frunte, şi Hristos, ca slujitor, l-a servit primul. Ioan, împotriva căruia Iuda avusese atâta necaz, a fost lăsat la urmă. Dar Ioan n-a luat aceasta ca o mustrare sau ca o lipsă de consideraţie. Ucenicii au fost foarte mult mişcaţi, urmărind lucrarea lui Hristos. Când a venit rândul lui Petru, el I-a zis înmărmurit: "Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?" Umilinţa lui Hristos i-a sfâşiat inima. Se simţea cuprins de o mare ruşine la gândul că nici unul dintre ucenici nu făcuse serviciul acesta. "Ce fac Eu", i-a zis Hristos, "tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea." Petru nu putea suporta să-L vadă pe Domnul său, pe care-L considera Fiul lui Dumnezeu, îndeplinind lucrarea unui slujitor. Tot sufletul lui s-a ridicat împotriva acestei umilinţe.

72:19 El nu-şi dădea seama că tocmai pentru aceasta venise Hristos în lume. Cu glasul hotărât, el a zis: "Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!"

72:20 Hristos i-a zis lui Petru cu solemnitate: "Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine". Serviciul pe care-l refuza Petru preînchipuia o curăţire mai înaltă. Hristos venise să spele inima întinată de păcat. Nelăsându-L pe Hristos să-i spele picioarele, Petru refuza curăţirea mai înaltă, cuprinsă în cea umilă. De fapt, el Îl lepăda pe Domnul său. Nu este o umilinţă pentru Domnul, dacă este lăsat să lucreze pentru curăţia noastră. Adevărata umilinţă este să primeşti cu inima recunoscătoare orice lucrare în favoarea noastră şi să lucrezi cu sârguinţă în slujba lui Hristos.

72:21 La cuvintele: "Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine", Petru a renunţat la mândria şi încăpăţânarea sa. El nu putea să suporte gândul despărţirii de Hristos; aceasta ar fi însemnat pentru el moarte. "Nu numai picioarele", a zis el, "dar şi mâinile şi capul." Isus i-a zis: "Cine s-a scăldat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot".

72:22 Cuvintele acestea înseamnă mai mult decât curăţire trupească. Hristos vorbeşte şi de o curăţare mai înaltă, care este simbolizată prin cea umilă, a picioarelor. Acela care venea de la baie era curat, dar picioarele din sandale se umpleau repede de praf şi trebuiau să fie spălate din nou. La fel şi Petru şi fraţii lui fuseseră spălaţi în marele izvor deschis pentru păcat şi necurăţie. Hristos îi recunoştea ca fiind ai Lui. Dar ispita îi dusese la rău şi încă aveau nevoie de harul Lui curăţitor. Când Isus S-a încins cu ştergarul pentru a spăla praful de pe picioarele lor, El dorea ca prin acest lucru să spele înstrăinarea, gelozia şi mândria din inimile lor. Aceasta reprezenta o valoare mult mai mare decât spălarea picioarelor lor prăfuite. Cu spiritul pe care-l aveau atunci, nici unul dintre ei nu era pregătit pentru părtăşia cu Hristos. Până când nu erau aduşi la umilinţă şi iubire, nu era pregătiţi să ia parte la cina pascală sau să fie părtaşi la slujba de amintire, pe care Hristos era gata să o instituie. Inima lor trebuia să fie curăţită. Mândria, interesul egoist născuseră despărţire şi ură, dar Isus îndepărtase toate acestea la spălarea picioarelor. Se făcuse o schimbare de sentimente. Privind la ei, Isus putea să zică: "Voi sunteţi curaţi". Acum se restabilise unirea inimilor, precum şi iubirea unul faţă de altul. Ei deveniseră umili şi gata să primească învăţătura. Afară de Iuda, fiecare era gata să cedeze locul cel mai de frunte celuilalt. Acum, cu inima supusă şi recunoscătoare, puteau primi cuvintele lui Hristos.

72:23 La fel ca Petru şi fraţii lui, şi noi am fost spălaţi în sângele lui Hristos, dar adesea curăţia inimii este întinată prin atingerea de cele rele. Trebuie să venim la Hristos pentru harul Lui curăţitor. Petru se îngrozea la gândul că mâinile Domnului şi Învăţătorului lor ating picioarele lui murdare;

72:24 dar de câte ori nu atingem noi cu inimile noastre păcătoase şi întinate inima lui Hristos! Cât de dureroase sunt pentru El caracterul nostru rău, deşertăciunea şi îngâmfarea noastră! Şi totuşi trebuie să aducem la El toate slăbiciunile şi faptele noastre murdare. Numai El ne poate curăţa. Noi nu suntem pregătiţi pentru părtăşia cu El decât atunci când suntem curăţiţi prin puterea Lui.

72:25 Isus le-a spus ucenicilor: "Voi sunteţi curaţi, dar nu toţi". El spălase picioarele lui Iuda, dar inima nu I se predase. Ea nu era curăţită. Iuda nu se supusese lui Hristos.

72:26 După ce Hristos a spălat picioarele ucenicilor, Şi-a luat veşmântul, S-a aşezat la masă şi le-a spus: "Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi: 'Învăţătorul şi Domnul', şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel care l-a trimis".

72:27 Hristos voia ca ucenicii Săi să priceapă că, deşi le spălase picioarele, aceasta nu-I lua nicidecum ceva din demnitate. "Voi Mă numiţi 'Învăţătorul şi Domnul', şi bine ziceţi, căci sunt." Şi, fiind cu mult superior, El a dat acestui serviciu frumuseţe şi însemnătate. Nimeni nu era atât de înălţat ca Hristos şi, cu toate acestea, El S-a coborât să facă lucrarea cea mai umilă. Pentru ca poporul Său să nu fie rătăcit de egoismul care se află de obicei în inima firească şi care se întăreşte prin slujirea de sine, Hristos Însuşi a dat pilda umilinţei. El n-a vrut să lase lucrul acesta pe seama omului. L-a socotit atât de important, încât El Însuşi, Cel egal cu Dumnezeu, le-a slujit ucenicilor. În timp ce ei se certau pentru locul cel mai de frunte, El, înaintea căruia trebuie să se plece orice genunchi, Cel pe care îngerii slavei Îl slujesc cu cinste, S-a plecat să spele picioarele acelora care Îl numeau Domn. El a spălat chiar şi picioarele celui care L-a vândut.

72:28 În viaţa şi învăţăturile Sale, Hristos a dat o desăvârşită pildă de slujire neegoistă, care îşi are originea în Dumnezeu. Dumnezeu nu trăieşte pentru Sine. Prin faptul că a creat lumea şi că menţine toate lucrurile, El slujeşte fără încetare altora. "El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Mat. 5,45). Dumnezeu a încredinţat Fiului Său acest ideal al slujirii. Lui Isus I s-a dat să stea în fruntea omenirii, pentru ca, prin pilda Sa, să înveţe pe alţii ce înseamnă să slujească. Întreaga Lui viaţă a fost stăpânită de legea slujirii. El i-a slujit pe toţi, a servit tuturor. În felul acesta, El a trăit Legea lui Dumnezeu şi, prin exemplul Său, ne-a arătat cum să ascultăm de ea.

72:29 Deseori, Isus încercase să stabilească principiul acesta între ucenici. Când Iacov şi Ioan ceruseră să li se dea locul de frunte, El a spus: "Oricine vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru" (Mat. 20,26). În Împărăţia Mea n-are loc principiul preferinţei şi al supremaţiei. Singura măreţie este măreţia umilinţei. Singura deosebire este dată de devotamentul cu care slujim altora.

72:30 Acum, după ce spălase picioarele ucenicilor, El a zis: "V-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu". În cuvintele acestea, Hristos nu recomanda doar simpla ospitalitate. Era de înţeles mai mult decât simpla spălare a picioarelor oaspeţilor de praful drumului. Hristos instituia acum o slujbă religioasă. Prin fapta Domnului, ceremonia aceasta a umilinţei a devenit una din rânduielile consacrate. Trebuia să fie practicată de ucenici, ca să păstreze totdeauna în minte învăţătura Lui despre umilinţă şi slujire.

72:31 Această orânduire a fost instituită de Hristos ca o pregătire pentru Cina Domnului. Câtă vreme se cultivă mândria, discordia şi lupta pentru întâietate, inima nu poate să intre în părtăşie cu Hristos. Noi nu suntem pregătiţi să primim împărtăşirea cu trupul şi sângele Lui. De aceea, Hristos a rânduit ca mai întâi să se comemoreze scena umilinţei Sale.

72:32 Când vin la acest act, copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi aducă aminte de cuvintele rostite de Domnul vieţii şi al slavei: "Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi: 'Învăţătorul şi Domnul', şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi lucrurile acestea, ferice de voi dacă le faceţi". În om există tendinţa să se preţuiască mai mult pe sine decât pe fratele lui, să lucreze pentru sine, să caute locul cel mai de frunte; şi deseori, aceasta are ca rezultat bănuieli rele şi amărăciune. Orânduirea care precede Cina Domnului are ca scop să îndepărteze neînţelegerile acestea, să scoată pe om din egoismul lui, să-l coboare de pe picioroangele înălţării de sine, să-l aducă la umilinţa inimii, care îl va face să slujească pe fratele său.

72:33 Cel Sfânt, care veghează din cer, este prezent la această ocazie pentru a ne ajuta să ne cercetăm inimile, pentru a ne convinge de păcat, dar şi pentru a ne da asigurarea iertării păcatelor. Hristos este acolo în plinătatea harului Său, pentru a schimba curentul gândurilor care au alergat pe drumurile egoismului. Duhul Sfânt înviorează simţurile acelora care urmează pilda Domnului lor. Când se reaminteşte umilinţa Mântuitorului pentru noi, gândurile

72:34 se leagă între ele; un lanţ de amintiri este redeşteptat, amintiri despre marea bunătate a lui Dumnezeu şi despre bunătatea şi duioşia prietenilor de pe pământ. Binecuvântări uitate, îndurări de care s-a abuzat, bunătate trecută cu vederea sunt readuse în minte. Rădăcinile de amărăciune, care au înăbuşit planta scumpă a iubirii în inimile noastre, ies la iveală. Defectele de caracter, neglijarea datoriilor, nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu, răceala faţă de fraţii noştri ne sunt reamintite. Păcatul este văzut în lumina în care-l priveşte Dumnezeu. Gândurile noastre nu sunt gânduri de mulţumire de sine, ci de mustrare aspră şi umilire. Mintea este umplută de energie, pentru a dărâma orice piatră ce a provocat înstrăinarea. Gândurile rele şi vorbirea de rău sunt îndepărtate. Păcatele sunt mărturisite şi sunt iertate. Harul îmblânzitor al lui Hristos pătrunde în fiecare suflet şi iubirea lui Hristos atrage inimile într-o binecuvântată unire.

72:35 Când, în felul acesta, s-a învăţat ceea ce trebuia din serviciul pregătitor, se trezeşte dorinţa după o viaţă spirituală mai înaltă. La dorinţa aceasta va răspunde Martorul divin. Sufletul va fi înălţat. Noi putem lua parte la împărtăşire, având convingerea că păcatele ne sunt iertate. Lumina neprihănirii lui Hristos va umple cămările minţii noastre şi templul sufletului nostru. Noi Îl privim pe "Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" (Ioan 1,29).

72:36 Pentru cei care primesc spiritul acestei slujiri, niciodată el nu poate deveni o simplă ceremonie. Învăţătura lui neîntreruptă va fi: "În iubire, slujiţi unii altora" (Gal. 5,13). Spălând picioarele ucenicilor, Hristos a dovedit că ar dori să îndeplinească orice slujire, oricât de umilă, care ar putea să facă din ei moştenitori împreună cu El ai bogăţiei veşnice din tezaurul cerului. Săvârşind acest ritual, ucenicii se angajau să slujească în acelaşi fel pe fraţii lor. Ori de câte ori rânduiala aceasta este îndeplinită aşa cum trebuie, copiii lui Dumnezeu sunt aduşi într-o sfântă părtăşie, care îl ajută şi îl binecuvântează pe fiecare. Ei făgăduiesc ca viaţa să fie predată unei lucrări neegoiste. Şi aceasta nu numai între ei. Câmpul lor de lucru este tot atât de întins ca al Domnului lor. Lumea este plină de oameni care au nevoie de slujirea noastră. Cei săraci, cei nevoiaşi, cei ignoranţi se găsesc peste tot. Cei care au avut părtăşie cu Hristos în camera de sus vor merge să servească aşa cum a făcut El.

72:37 Isus, Cel slujit de toţi, a venit să fie slujitorul tuturor. Şi datorită faptului că a slujit tuturor, El va fi din nou slujit şi onorat de toţi. Iar cei care vor să aibă parte de însuşirile Lui dumnezeieşti şi să împărtăşească bucuria Lui de a vedea suflete mântuite trebuie să urmeze pilda Lui de slujire neegoistă.

72:38 Toate acestea sunt cuprinse în cuvintele lui Hristos: "Pildă v-am dat, ca să faceţi aşa cum v-am făcut Eu". Acesta a fost scopul serviciului stabilit de El. Şi El zice: "Dacă ştiţi lucrul acesta", dacă vă este cunoscut scopul învăţăturii, "ferice de voi dacă le faceţi".

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: